Tipologia lungu, în suceava

*

Astăzi, 13 august 2014, după ora 10, o sosie auto-bipedă a lui ion lungu a tras motorizata în faţa aleii Centrului Cultural (vorba vine!) “Bucovina” şi dus a fost. Avea loc, în stradă, niţel mai în spate, avea loc berechet în parcarea uriaşă a Kaufland-ului, dar tipologiile lungu au propriile lor viziuni şi vizuini, aşa că nu o să procedeze niciodată ca un om normal.

*

Individul e cel din imaginea de mai jos, iar probele nesimţirii lui le reproduc, după aceea, fără nici un fel de comentarii. În fond, la ăştia, lungu-iştii, obrazul e ca tovalul şi nici o apostrofare nu prinde.

*

*

*

*

Aveţi numărul maşinii, poza proprietarului şi patru mărturii foto ale încălcării insolente a regulilor de circulaţie, aşa că, domnilor rutierişti, dacă vreunul dintre dumneavoastră ştie să şi citească, daţi-i o amendă!

Amurgul dumneaei de vieţişoară!

Dana Grecu: Domnu’ Voiculescu, România reală e între Băsescu şi Ponta?

*

Între Băsescu şi Ponta nu e decât preistorie. O preistorie târzie, ba chiar retardată şi rătăcită pe sub beznele ideologice ale feudalismului. Securiştii au îmbrăcat anterie şi cădelniţează despre un dumnezeu în care doar ei nu cred şi despre o supunere oarbă, de care au nevoie dintotdeauna. Securistul Daniel, securistul Traian, securista Dana, securistul Victoraş – tot un drac! Iar între ei ne este ursit să supravieţuim, murind, în fiecare clipă, câte puţin, câte un gând, câte un vis, câte o speranţă.

*

Vorba regretatului poet Gheorghe Lupu: “Amurgul dumneaei de vieţişoară!”.

*

Elena Udrea: Am căzut în eroism ca într-o gură de canal, uitată deschisă pe stradă.

*

E atâta micime devastatoare în noua ordine socială românească şi atâta indiferenţă faţă de viitor, încât începe să mă sperie democraţia de tip “urna alege”, prin care noi, cei care vom trage consecinţele, ne aruncăm zoaiele în creştete de bunăvoie. Traian, Victor, Elena – vorba regretatului poet Gheorghe Lupu: “Amurgul dumneaei de vieţişoară!”.

*

Ion Lungu: Dă şî mie un vot, sî-mi ieu o pâne!

*

Nici să-i mai înjurăm nu ne mai vine. Şi asta pentru că omul poate înjura doar atunci când întrtezăreşte o alternativă, când mai are o fărâmă de speranţă…

*

Amurgul dumneaei de vieţişoară!

Parcă numai Ponta dispreţuieşte cultura…

Rozalia Biro: Promit să fac treabă mare în cultură!

*

Rozalia Biro este măsura dispreţului lui Victor Ponta faţă de cultura română. Chiar dacă va ajunge sau nu ministru al culturii, Rozalia Biro va purta veşnic şi involuntar stigmatul de etalon al dispreţului clasei politice din România faţă de cultura română.

*

Problema culturii române nu este Rozalia Biro, pentru că, dincolo de acest pretext mediatic, stă pâcla fetidă a minţişoarelor tenebroase care decid nu numai asupra vieţii noastre, ci şi a identităţii, de care, de altfel, pe toţi a ajuns să ne doară în cot.

*

În sfânta noastră ipocrizie, toţi gemem de grija culturii şi a identităţii neamului, mai dihai decât Bulă, de grija grâului ceapeului, pe care-l tologea nevastă-sa, cu brigadierul.

*

Rozalia Biro: Ponta-baci, boii ăştia lucrează în Ministerul Culturii de la Revoluţie?

“Ctitorul Sucevei” a urcat pe soclu

Primarul Ion Lungu: Cân’ o sî vă deie Petru Muşat sarmali, o sî-l pun şî pi el!

*

Atestat drept ctitor al Cetăţii Sucevei (10 februarie 1388) şi al târgului Sucevei (18 august 1388), voievodul Petru Muşat a intrat în dizgraţia primarului Ion Lungu, care l-a izgonit din Suceava:

*

Statuia lui Petru I Muşat, “exilată” lângă pubelele de gunoi

*

Bun, dacă statuia întemeietorului Sucevei, Petru Muşat, încurca planurile de extindere a terasei cârciumei primarului Ion Lungu, acesta, ctitorul, putea fi mutat, fără “exilul” din fotografia lui Tiberiu Cosovan, într-un loc mult mai bun: colţul Parcului Central, de la intersecţia străzii Mitropoliei cu bulevardul Ana Ipătescu (peste drum de Biblioteca Bucovinei), astfel încât turiştii care ne vizitează judeţul să-l poată vedea, vrând-nevrând, pe cel care a pus piatra de temelie a Cetăţii şi a acestui târg, pe care nu-l merităm.

*

Lungu a plănuit, totuşi, să-l dosească prin vecinătatea Palatului Administrativ, apoi a uitat de cubalăul din beton, mult mai nimerit pentru un eventual soclu al infamiei, pe care să-l îmbrâncim, primul, la alegerile viitoare, pe Ion Lungu I Voda (voda di ploaii), şi nu se arată semne că, în curânda zi reală a Sucevei, ctitorul ei va beneficia de vreun omagiu public. Nu-i nimic, dacă tot nu suntem vrednici.

Decât fraier, mai bine absenteist!

Traian Băsescu: Victor Viorel Ponta, atât mi-a mai rămas din România, dar ţi-o las ţie pe toată!

*

M-am săturat să fiu luat de fraier şi să mai şi tac. Nimic nu e pentru noi, ci numai pentru ei, iar ipocrizia nătângă, cu care ne tot duc de nas cele două găşti de impostori ai politicii româneşti, puterea şi opoziţia, aflate în veşnică rotaţie la ciolan, nu doar că mă oripilează, ci îmi produce şi o nevindecabilă greaţă organică.

*

M-am săturat şi de parşivenia tembeleviziunilor, de potăile gâdea, turcescu, ciuvică, cristoiu, bogdan, grecu, şandru, badea şi toţi ceilalţi paraziţi ai spălării de creiere, aşa că nu mă mai interesează nici “bătălia” mediatică, dezgustătoarea şobolaniadă a libertăţii de expresie. Nu există libertate de expresie, ci doar şobolaniada.

*

Traian Băsescu: Băăă, spuneţi-i lui Voiculescu al vostru că o s-o duc întotdeauna bii-neeee!…

*

Ştiu că nici exercitarea opţiunii electorale nu înseamnă nimic şi nu mai vreau să fac parte din turma de care au nevoie ăştia să fie văzută la urne, ca să creadă ăia, turmele de americani şi de europeni, că sistemul poliţienesc mondialist conservă nişte principii şi nişte practici democratice. Aiurea! Nicăieri nu mai există democraţie. Există numai bâte, corupţie şi prostie, cu care stăpânii planetari ne înmoaie ciolanele, îmbrâncindu-ne în groapa comună a holocaustului spiritualităţii universale.

*

Ne-au înfrânt, m-au înfrânt. Nu-i nimic, dar măcar drept fraier să nu mă las luat. Prin urmare, mă doare-n indiferenţă la discreţia cărui netot vom fi puşi. Eu, la vot, nu mai merg niciodată. Iasă ponta, johannis, ungureanu, diaconescu, vadim, udrea sau cine dracu’ o ieşi, ieşi-le-ar ochii!