Amurgul dumneaei de vieţişoară!
*
Între Băsescu şi Ponta nu e decât preistorie. O preistorie târzie, ba chiar retardată şi rătăcită pe sub beznele ideologice ale feudalismului. Securiştii au îmbrăcat anterie şi cădelniţează despre un dumnezeu în care doar ei nu cred şi despre o supunere oarbă, de care au nevoie dintotdeauna. Securistul Daniel, securistul Traian, securista Dana, securistul Victoraş – tot un drac! Iar între ei ne este ursit să supravieţuim, murind, în fiecare clipă, câte puţin, câte un gând, câte un vis, câte o speranţă.
*
Vorba regretatului poet Gheorghe Lupu: “Amurgul dumneaei de vieţişoară!”.
*
*
E atâta micime devastatoare în noua ordine socială românească şi atâta indiferenţă faţă de viitor, încât începe să mă sperie democraţia de tip “urna alege”, prin care noi, cei care vom trage consecinţele, ne aruncăm zoaiele în creştete de bunăvoie. Traian, Victor, Elena – vorba regretatului poet Gheorghe Lupu: “Amurgul dumneaei de vieţişoară!”.
*
*
Nici să-i mai înjurăm nu ne mai vine. Şi asta pentru că omul poate înjura doar atunci când întrtezăreşte o alternativă, când mai are o fărâmă de speranţă…
*
Amurgul dumneaei de vieţişoară!