Un sucevean care există: Gabriel Cărăbuș

*

O noblețe a sufletului și a spiritului inconfundabile îl individualizează pe domnul Doctor în Istorie Gheorghe-Gabriel CĂRĂBUȘ în peisagistica vieții culturale sucevene, omul care, astăzi, trece peste o barieră a vieții, cu sufletul și cu mintea mai proaspete, mai luminoase și mai fremătătoare decât oricând. Gabi Cărăbuș a trăit și trăiește splendida Bibliotecă a Bucovinei „I. G. Sbiera” din Suceava, fiecare carte din acest patrimoniu sacru, dar și fiecare carte care își începe destinul lumesc printr-o lansare în acest spațiu identitar, inclusiv cele pe care el le cugetă și le scrie, devenind o fărâmă din identitatea lui de intelectual înnăscut și, tocmai de aceea, de o vibrantă deschidere spre lumea în care i-a fost ursit să trăiască și să se împlinească.

*

Domnul Doctor în Istorie Gheorghe-Gabriel CĂRĂBUȘ, identitate nobilă și generoasă a Sucevei vremii noastre, biruie timpul, aidoma fiecărui cu adevărat îndreptățit la Fericire. Fericire, Gabi, pentru că o meriți și prin ursire, și prin felul tău de a fi!

15 septembrie, ziua îngerului meu ocrotitor

*

Soarta mea norocoasă a făcut ca, în urmă cu peste două decenii, să-mi scoată în cale bunul Dumnezeu nu doar un prieten, ci şi un înger ocrotitor. Un om care îmi dă siguranţă, pentru că ştiu, simt cu fiecare zvâcnet al sângelui, că niciodată nu m-ar abandona. Se numeşte Gheorghe David, este inginer fizician şi, datorită cunoştinţelor temeinice dobândite în facultate, un reputat om de afaceri, împreună cu Daniel Tănase – celălalt înger ocrotitor al soartei mele pământeşti.

*

Modest până peste poate şi cu un bun simţ înnăscut, Gheorghe David îmi tot reproşează exagerări, atunci când mă deschei la suflet şi-i spun cât de mult înseamnă el pentru existenţa mea.

Fără el şi fără Daniel Tănase, drept aură, aş fi vulnerabil uneori şi nu mi-aş mai asuma crezurile cu atâta îndărătnicie. Fără ei, în preajma şi în sufletul meu, m-ar zdrobi pietrele şi m-ar răni ierburile, iar frunzele toamnei mi-ar strivi lumina ca nişte lespezi de plumb.

*

De regulă, nu prea observ trecerea zilelor, ba mi s-a întâmplat să-mi aduc aminte că am trecut într-un alt an, la vreo două săptămâni după ziua mea de naştere.

Nici Gheorghe David nu ţine la astfel de convenţii egolatre – pentru cei mai mulţi dintre noi, dar, deşi ştiu lucrul ăsta, mă grăbesc să-i urez Fericire. Pentru că, nu doar din punctul meu de vedere, o merită pe deplin.

Cu ziua pe masă: Constantin Horbovanu

*

Ziua de astăzi, care vine după Mihnea Blidariu și după Roman Istrati, nu-și putea afla un proprietar mai potrivit decât umoristul Constantin Horbovanu, om cu suflet croit din pâine caldă și cu un zâmbet, inclusiv în proza lui umoristică, aidoma unui revărsat de zori înspre călimările cu simțire ale lumii.

*

Constantin Horbovanu a răzbit spre spiritualitate din prea multă cumsecădenie și pentru că și noblețea sufletului este îndreptățită la „pecetea dumnezeirii”, cum zicea Pumnul, subliniind importanța socială și istorică a împlinirii unei limbi, pe vatra sacră a zămislirii sale. Autor de proze umoristice, de epigrame și de superbe și adânci cugetări, Constantin Horbovanu există doar între reperele umanismului celui mai netrucat, în a cărui perenitate sufletul și mintea lui își găsesc și premeditarea, dar și consecința justificării.

*

La mulți ani, Constantin Horbovanu, și Dumnezeu să te ție numai întru bucurie, căci ți-a fost ursită această cosmică îndreptățire!