S. Anton: Ieşire din cetate

S-au deschis porţile albe de cetate,

Omul s-a scoborât din turn tăcut

Şi ca altădată a furat icoana unui frate

Pentru mâinile lui aspre de lut.

*

Şi a râs, şi a plâns lângă ea o noapte

Pe lespezile ude de calcar,

Dincolo de ziduri cădeau stele coapte

Şi creştea minunea albă la hotar.

*

Numai el, numai el plângea sub bolţi de vis

Peste oglindirea chipului pierdut,

Apoi porţile cetăţii s-au închis

Şi-nmugurea minunea-n mâinile de lut.

*

(Revista Bucovinei, nr. 7/1944, pg. 240)

Teofil Lianu: Seara în munţi

Coboară ţapinarii în amurg

Spre case scunde cu pădurea-n prag.

Prin văgăună cântecele curg

Se scurg apoi prin rariştea de fag.

*

În urma lor stau stivele de brad

Ca gândul împăcat la masa verii,

De nu ştiu unde negurile cad

Perdea peste-nceputurile serii.

*

Curând şi noaptea se strecoară-n sat

Cu sunetul tălăngilor din deal.

Să-şi ducă pasul viu şi tremurat

Rămân doar apele din mal în mal.

*

Ca un stăpân pe plai bucovinean

Rarăul se ridică înspre cer.

Moldova-i cântă vremea an cu an

Şi noaptea tot mai cade în mister

*

Când focurile stânilor se stâng

Un baci bătrân mai suflă în tăciune

Şi la lumina lunii peste crâng

Îngână pentru ani o rugăciune.

*

(Revista Bucovinei, nr. 1-2/1945, pg. 38)

Teofil Lianu: La Voroneţ

Prin luminişuri de brădet înalt

Simt veacurile lângă trupul meu

Precum un cruciat pe Dumnezeu

Când şi-a crestat simbolul în bazalt.

*

La rădăcina anilor ascult

Culcat o clipă-n cetină de brad

Cum cântă heruvimii peste vad,

La deal de mănăstire un imn de demult.

*

În leagănul frunzelor tresar,

Cenuşa spadelor îmi stă sub cap.

De taina ceasului nu pot să scap.

Îngenunchez cu faţa la altar.

*

Fiorii liniştii de la izvor

Strâng sufletul în crustă de oţel.

Nu-ncape toată rugăciunea-n el.

Trecutul stă-ntr-o carte în pridvor.

*

            (Revista Bucovinei, nr. 8/1943, pg. 402)

Teofil Lianu: În mănăstirea Suceviţa

În mănăstirea de la Suceviţa,

Precum şi spune-ngălbenita filă,

Domniţa Voevodului Movilă

Spre pomenire şi-a lăsat şuviţa.

*

Şi urma gândurilor de mătasă

Şi-a degetelor albe şi trudite

Rămas-au pe ştergarele-nflorite.

*

Şi-era Domniţa straşnic de frumoasă!

*

(Junimea literară, nr. 1-3/1933, pg. 27).

Teofil Lianu: În Ţara Fagilor

I.

*

Turn înalt, cetate naltă,

Mici creneluri, porţi de fier.

Luna urcă-ncet pe cer

De pe lumea ceealaltă.

*

Somnul din chenar desprinde

Vremuri mari şi chipuri vechi…

Toate sună prin urechi:

Arme, care cu merinde,

*

Tropote de cai în goană,

Suliţi, flamuri, cum stă scris…

Domnul le priveşte-n vis

Şi se-ncruntă din icoană.

*

II.

*

Zile trec şi nici o ştire

Nu s-arată din război.

Psalmi ca fagurii de moi

Doamna murmură-n psaltire.

*

De sub candela uşoară

Pe covorul somnului,

Umbra Maicii Domnului

În odaie se coboară

*

Clopot lin în dungă bate

Sub un vânăt minutar

Şi frunzişul toamnei, rar,

Sună-n crengi singurătate.

*

            (Revista Bucovinei, nr. 2/1942, pg. 41)