Teofil Lianu: Seara în munţi

Coboară ţapinarii în amurg

Spre case scunde cu pădurea-n prag.

Prin văgăună cântecele curg

Se scurg apoi prin rariştea de fag.

*

În urma lor stau stivele de brad

Ca gândul împăcat la masa verii,

De nu ştiu unde negurile cad

Perdea peste-nceputurile serii.

*

Curând şi noaptea se strecoară-n sat

Cu sunetul tălăngilor din deal.

Să-şi ducă pasul viu şi tremurat

Rămân doar apele din mal în mal.

*

Ca un stăpân pe plai bucovinean

Rarăul se ridică înspre cer.

Moldova-i cântă vremea an cu an

Şi noaptea tot mai cade în mister

*

Când focurile stânilor se stâng

Un baci bătrân mai suflă în tăciune

Şi la lumina lunii peste crâng

Îngână pentru ani o rugăciune.

*

(Revista Bucovinei, nr. 1-2/1945, pg. 38)