Cântecul naţional în Bucovina: Volovăţ

*

Atestat în 13 decembrie 1421, Volovăţul, aşezarea zeiţei vetrei, Uţa, care avea să-l întâmpine pe Dragoş Vodă, nu a prea avut, de-a lungul vremii, memorie, inclusiv muzicală, deşi, aici, în Volovăţ, s-a născut şi cimpoiaşul Ionică Bordeian, cel care a compus cântecele lui Darie şi ale lui Bujor – conform mărturiei lui Iraclie Porumbescu. La Volovăţ, însă, incluzând şi Burla, nu s-a păstrat nimic din muzica lui Bordeian, nimic din memoria haiducului Darie, dar cele nouă cântece culese de Voievidca, deşi nu conţin nici un „cântec vechi”, la vremea culegerii, au farmec, ba chiar şi umor, aşa că le aştept, cu nerăbdare, fonotecarea.

 *

Dincolo de casa noastră – 1121, Clementie Antonovici, 1909

Gheorghiţă – 1110, Axenia Motoc, 1909

Frunză verde plop şi salce – 1117, Odochia Torac, 1909

Frunză verdi păr uscat – 1245, Nicolai Vartolomei, 1909

Frunză verde de ţicoare – 1122, Gavril Hriş, 1909

Spune, mândră, mâni-ta! – 1118, Clementie Antonovici, 1909

Bată-l Dumnezeu! – 1120, Clementie Antonovici, 1909

Păsărică din ogor – 1113, Axenia Moţoc, 1909

La stejaru rătizat – 1114, Odochia Torac, 1909

Cântecul naţional în Bucovina: Vorniceni

*

Numiţi Tulova, pe vremea întemeierii statalităţii moldave, Vornicenii au avut, în 1907, un vizitiu ungur românizat, Gheorghe Gal, care se pricepea să le zică din trişcă, repertoriul lui, pe care deja l-am fonotecat (în cele 300 de fonotecări selective), fiind unul instrumental vioi şi colorat.

 *

Cântece fonotecate:

*

p30

p214

p215

p248

*

Retertoriul vechi al Vornicenilor:

*

Chindia – 195, Gheorghe Gal, 1907

Rusască – 196, Gheorghe Gal, 1907

Rusască – 194, Gheorghe Gal, 1907

Moldoveneasca – 193, Gheorghe Gal, 1907

Horă – 197, Gheorghe Gal, 1907

Cântecul naţional în Bucovina: Voroneţ

*

Branişte a mănăstirii Voroneţ, din 1490, satul avea, în 1774 doar 8 familii de iobagi ardeleni, populaţia ajungând la aproape o mie de locuitori abia din 1843. Mai curând suburbie a târgului Gura Humorului, pe care îl ţinuse în pustiire, drept Poiana, vreme de veacuri – până la actuala şosea, ce duce la Câmpulung, pe stânga, Voroneţul a avut, pe la 1900, puţine cântece, dar toate importante, precum „Împărate, Împărate, / Ia-n răspunde-mi cu dreptate: / Unde duci catanele, / Iar la foc sărmanele?” sau „Pe marginea Dunării, / Merg voinicii, săracii, / Cu papucii tropăind, / cu armele zăngănind”. Când vom fonoteca şi cele patru cântece naţionale din Voroneţ (şi o vom face!), veţi descoperi şi o melodicitate interesantă („Turceasca” este, de fapt, melodia de mers „cu turca”, de anul nou), care poate intra în orice repertoriu contemporan de prestigiu.  

 *

Cântecul fonotecat:

*

p199

*

Repertoriul vechi al Voroneţului:

*

Turceasca – 124, Domnica Oniceag, 1907

Împărate, Împărate! – 2228, Harampie Tatar, 1914

Păsăruică cu coroană – 125, Anghilina Donisian, 1907

Pe marginea Dunării – 2229, Haralampie Tatar, 1914

Cântecul naţional în Bucovina: Zahareşti

*

Atestat documentar în 3 iunie 1429, când feciorii lui Oană, vornic de Tulova, Lazăr, Stanciul şi Costea, primesc întăritură de la Alexandru cel Bun pentru „satele tatălui lor Stroinţii şi Zaharinţii la obărşia Şomuzului”, satul Eroului Bucovinei, Ion Grămadă, Zahareştii, primise, între anii 1763-1777, o puternică infuzie ardelenească, reprezentată de familii bistriţene, maramureşene şi clujene, care au adus cu ele şi cântece, şi dansuri, şi obiceiuri, care, în timp, au devenit folclor bucovinean, adică o moştenire spirituală în care graniţa dintre ardelenesc, muzica de pedagogiu cernăuţean („Vai, plâng!”, de pildă) şi dintre lăutăria moldovenească îndătinată, reprezentată de scripcarul Constantin Soltan, este şi subţire, şi greu de definit, în ciuda sentimentului de nostalgică dezrădăcinare şi însingurare, care bântuie prin cântecele care au poposit şi la Zahareşti.

*

Dincolo de cântecele cu tentă veche românească, precum „Liţo fa!”, în care s-au pierdut şi vulgarizat oraţiile totemice, numite colinde („La mănăstirea cu steclă / Este-un popă şi-un vlădică”), apar şi la Zahareşti, precum în mai toate aşezările bucovinene, şi cântece de şcoală pedagogică cernăuţeană, deci creaţii ale pionierilor componisticii româneşti, pe care populaţia şi le asumă şi, drept consecinţă – vorba lui Iraclie Porumbescu, când ardelenii i-au luat „Cântecul Iancului”, devin cântece naţionale, chiar dacă diferă fundamental de vechiul melos obştesc, precum acel „Of, of, of, plâng!”, adus de învăţătorul superior Eugen Avram la Zahareşti – Natalia, soţia lui, îl acompania, în 1907, cu… armonica („Nu-i destul, spuneţi, o viaţă întreagă / Să îmblu vecinic plin de venin; / Să târâi lanţul care mă leagă / Făr’ de odihnă şi într-un suspin”).

*

Tema aceasta, a cântecelor romanţate, larg răspândite în mediul rural din Bucovina, merită o tratare separată, pentru că şi ele, ca şi cântecele totemice, ca şi oraţiile de nuntă sau de strânsură, înseamnă identitate naţională şi, tocmai de aceea, s-au tot numit cântece naţionale.

*

În Zahareşti s-au cântat şi jucat, de pe la 1800 (cântecele menţionate ca vechi şi foarte vechi), până în 1910:

*

Cântece fonotecate:

*

p28

p90

p174

p175

p216

p272

*

Repertoriul vechi al Zahareştilor:

*

Şi are măi! – 177, Constantin Soltan, 1907

Busuioc – 171, Constantin Soltan, 1907

Busuioc – 173, Constantin Soltan, 1907

Rusasca – 175, Constantin Soltan, 1907

Horă – 174, Constantin Soltan, 1907

Horă – 172, Constantin Soltan, 1907

Horă – 176, Constantin Soltan, 1907

Vălinaş – 426, Maria Puşcaş, 1908

Frunză verde pintrijel – 423, Maria Puşcaş, 1908

Of, of, vai, plâng! – 168, Eugen şi Natalia Avram, 1907

Liţo fa! – 169, Eugen Avram, 1907

Frunză verde liliac – 424, Maria Puşcaş, 1908

Foaie verde vin pelin – 434, Reveca Tomoiaga, 1908

Frunză verdie fir die mac – 431, Reveca Tomoiaga, 1908

Puişorule – 170, Eugen şi Natalia Avram, 1907

Mândruliţa mea! – 427, Maria Puşcaş, 1908

Trandafirul mieu – 425, Maria Puşcaş, 1908

Canada – 433, Reveca Tomoiaga, 1908

Doamne, sfinte Doamne! – 429, Reveca Tomoiaga, 1908

Bucovina: Harta cântecului naţional

*

Chiar dacă ştiu, din start, că Beldiman Covaşă nu va fi de acord şi o să se dea de ceasul morţii să îmi obţină încă un avertisment, am hotărât să alcăuiesc o hartă a cântecului naţional din judeţul Suceava. Sat cu sat, cântec cu cântec. Să se ştie ce se cânta, acum 110-150 de ani, la Corlata sau la Calafindeşti, de pildă – că să menţionez nişte localităţi care au şi primari.

*

Cred că, până luni, voi izbuti să grupez, pe sate cu tradiţii muzicale atestate, copiile partiturilor lui Alexandru Voievidca, ca să-mi rămână timp, până în ultima zi de concediu (24 februarie), să termin şi cartea “Bucovina şi suferinţele ei / 1914-1918”, toate acestea însemnând, împreună cu recuperarea “Se naşte Dumnezeu”, de Vasile Gherasim, şi cu “Bucovina, între Holocaust şi Eroism Umanitar”, cercetare pe care o lucrez, doar în concediul de odihnă, împreună cu Menachem Falek, nişte chestii particulare, desigur, pentru că slujirea culturii şi a memoriei nu mai ţine de cultura judeţeană, de când s-a implicat plenar autocratul Beldiman Covaşă.

*

După aceea, în timpul nostru liber şi dovedit ca liber, plănuiesc să-i adun, iarăşi, pe Petrică Oloieru, Răzvan Mitoceanu şi Dănuţ Lungu, ca să ne punem pe fonotecat, dar, de data asta, cu interpretare instrumentală mai amplă. Vom face, unul după altul, în câteva luni (ar merge mai repede, dacă ne-am lua lefurile pentru a sluji cultura, dar asta e: Beldiman Covaşă e mai dihai decât Stalin!), CD-uri de genul: “Cântece naţionale din Grăniceşti”, “Cântece naţionale din Vicovu de Sus”, “Cântece naţionale din Frătăuţi” şi aşa mai departe, valorificând şi piese instrumentale, dar şi piese şi cu zicălaşi. Folclorul nu ne interesează, aşa că ne-om strădui doar pentru cântecele naţionale româneşti din Bucovina.

*

După aceea, om vedea. Unele localităţi vor dori să le ajutăm în aducerea în contemporaneitate a cântecelor naţionale cu care au petrecut vremuirile străbunii lor. Şi le vom sta la dispoziţie, dar în afara programului 8-16,30 de tăiat frunze la javre decizionale, după directiva lui Beldiman Covaşă, mândrul satrap androgin al culturii sucevene.

*

Cine-s Beldiman şi Covaşă? Nimeni, dar încă n-au băgat de seamă.