Cântecul naţional în Bucovina: Voroneţ

Branişte a mănăstirii Voroneţ, din 1490, satul avea, în 1774 doar 8 familii de iobagi ardeleni, populaţia ajungând la aproape o mie de locuitori abia din 1843. Mai curând suburbie a târgului Gura Humorului, pe care îl ţinuse în pustiire, drept Poiana, vreme de veacuri – până la actuala şosea, ce duce la Câmpulung, pe stânga, Voroneţul a avut, pe la 1900, puţine cântece, dar toate importante, precum „Împărate, Împărate, / Ia-n răspunde-mi cu dreptate: / Unde duci catanele, / Iar la foc sărmanele?” sau „Pe marginea Dunării, / Merg voinicii, săracii, / Cu papucii tropăind, / cu armele zăngănind”. Când vom fonoteca şi cele patru cântece naţionale din Voroneţ (şi o vom face!), veţi descoperi şi o melodicitate interesantă („Turceasca” este, de fapt, melodia de mers „cu turca”, de anul nou), care poate intra în orice repertoriu contemporan de prestigiu.