Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 32

Tiberiu Cosovan şi discursurile lui cromatice

Tiberiu Cosovan Cântecul primaverii

*

În expoziţia ACORD, de la Muzeul Bucovinei din Suceava, Tiberiu Cosovan expune doar 12 lucrări, unele cu aceeaşi temă-cadru, dar cu nişte discursuri cromatice profunde, care probează că artistul şi-a găsit unicitatea, că după teribilele lui ceruri impresioniste, din vremea întoarcerii la pictură, a izbutit să se formeze, ca expresie, în cadrul aceloraşi tehnici, dar prin dialogări cromatice interesante, în desfăşurări cu arome de reavăn atemporal.

*

Pictura lui Tiberiu Cosovan, profund interiorizată şi poate că şi intimizată, este narativă, în cadrul unei abordări lirice în care liniştea interioară şi acel demiurgic „Pace, vouă!”, cum e şi firesc, nu doar coexistă, ci se şi determină reciproc. Există în pictura lui Tiberiu Cosovan un păstos confortabil, în care să ţi se scufunde sufletul ca pe un pled confortabil, atunci când are nevoie de odihnă. Culorile lui absorb, bandajează şi tămăduiesc, iar liniile au discreţia suportului ideilor, în ciuda aparenţei lor de decisiv şi de hotărâtor.

*

Tiberiu Cosovan, mărturisitorul fenomenului plastic sucevean de astăzi, este şi un pictor cu personalitate artistică distinctă şi inteligent definită, îndreptăţit la propriul lui petec de cer. Existenţial, desigur.

*

Tiberiu Cosovan Cariera de piatra Paltinoasa

Tiberiu Cosovan 3

Tiberiu Cosovan 4

Tiberiu Cosovan 5

Tiberiu Cosovan 7

Tiberiu Cosovan 8

Tiberiu Cosovan 9

Tiberiu Cosovan 10

Tiberiu Cosovan 11

Tiberiu Cosovan 12

Tiberiu Cosovan 13

*


Iosif Csukat sau interferenţa naturilor

Iosif Csukat Pictorul

*

În expoziţia ACORD, realizată împreună cu Tiberiu Cosovan, cu ocazia lansării celui de-al patrulea volum „Efigii în filigran”, al lui Tiberiu Cosovan, Iosif Csukat explune 17 lucrări remarcabile, prima, „Pictorul”, avându-l ca personaj chiar pe Tiberiu Cosovan, pictând undeva, în natură.

*

Ce m-a surprins, de data asta, în opera lui Csukat, pictor remarcabil, pe care îl aprecia în mod deosebit şi legendarul Ion Irimescu, este interferenţa naturilor, a naturii vii, a peisajului dezlănţuit spre idealul lui – armonia culorilor, şi a „naturii moarte”, pe care Iosif Csukat o prelungeşte, mereu şi mereu, în interferenţa viului, ajungând până la o concepţie îndrăzneaţă, în care fructele şi vazele cu… penele sunt aşezate peste un deal, ieşit de sub un penel nevăzut, în manieră impresionistă.

*

Transparenţe bine gândite, un meşteşug al liniilor şi al culorilor cum rar se mai pot întâlni şi o armonie a depărtărilor inteligent expusă fac din pictura lui Iosif Csukat un univers definitoriu nu doar pentru pictor, ci şi pentru consumatorii de artă plastică. Dovada: deja i s-au reţinut mai multe tablouri.

*

Iosif Csukat Toamna la Cacica

Iosif Csukat Vânt printre ierburi

Iosif Csukat 4

Iosif Csukat 5

Iosif Csukat 6

Iosif Csukat 7

Iosif Csukat 8

Iosif Csukat 9

Iosif Csukat 10

Iosif Csukat 11

Iosif Csukat 12

Iosif Csukat 13

Iosif Csukat 14

Iosif Csukat 15

Iosif Csukat 16

Iosif Csukat 17

*


Pornografie securistă cu klaus iohannis

Iohannis si actul de identitate

*

Cu o zi înainte de sosirea cetăţeanului iohannis la suceava, primisem un mesaj, de la telefonul cu numărul 0725 109 668, prin care mi se comunica, risipind litere albe pe fond albastru, că:

*

Intalnirea domnului Presedinte Klaus Iohannis cu administratia publica locala va avea loc maine, 3 mai, la Teatrul Matei Visniec cu incepere de la ora 12. Accesul in sala se face in intervalul 11:00-11:30. Va rugam sa aveti un act de identitate„.

*

Aici e baiul, neamule şi onorabile securist, că de când l-am votat pe cetăţeanul din Sibiu s-a dus naibii şi ultimul vestigiu de identitate, chiar dacă puţini mai presimt că, vorba poetului bucovinean Gavril Rotică, am cam ajuns, cu toţii, „copiii nimănui”. Deci, fără identitate, ce să caute nevrednicul de mine în teatrul în care se tot joacă disperanta comedie a ororilor?

*

Dar poanta (cum nici măcar plânsul nu ne-a mai rămas, e nevoie de poante, ca să putem râde) este că, punând, astăzi, telefonul pe birou şi fotografiindu-l, cu mesajul deschis, în prezenţa domnului inginer Nicolae Oprea şi a colegului Tiberiu Cosovan, aparatul de făcut poze a înregistrat o imagine de sub albastrul suport al mesajului securist: un instantaneu pornografic. Nu-l comentez, pentru că nu mă interesează ce face vânjosul klaus iohannis în intimitatea lui de căzut în funcţia prezidenţială ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă.


Alte dansuri din vremea lui Dimitrie Cantemir

Edward Jones desen dans oriental

*

Astăzi, mi-au ieşit în cale trei dansuri valahe, publicate, la Londra, în 1804, de Edward Jones, sub titlul „Lyric Airss: consistig of specimens of Greek, Albanian, Walachian…”. Anul publicării unei cărţi, atunci când e vorba de o colecţie de cântece naţionale vechi, nu probează şi o aceeaşi vechime a cântecului, partiturile lui Jones vehiculând, în fond, cântece româneşti de cel mai devreme de prin anii 1750. Asta este o teorie a mea, la care zicălaşii au subscris fără excepţie, după ce le-am pus în faţă niscaiva dovezi. Încă nu ştiam că majoritatea pieselor româneşti, publicate, odinioară,  în Occident, se bazau pe manuscrise din colecţii particulare vechi, aşa cum a fost cazul manuscriselor lui Canzler Cavaler de Ferio, care a cules cântece româneşti din Braşov şi din Bucureşti, până în 1830, dar care au văzut lumina tiparului, la Leipzig, abia în 1902, sub semnătura lui Otto Heilig şi sub titlul Slovakische, griechische, walachische und türkische, Tanzer, Lieder”.

*

Edward Jones Coperta*

Şi cartea lui Edward Jones valorifică, de fapt, o colecţie veche, în apariţiei, de peste un secol, deşi publicată la Londra, în 1727, sub titlul „A Collection of Songs”, de către Richard Leveridge, care menţionează, în prefaţă, colecţia muzicală a lui Dimitrie Cantemir, cu care era contemporan, în ciuda faptului că nu izbutea să-i descifreze notaţia muzicală turcească. *

1727 Richard Leveridge coperta

*

Cele trei dansuri româneşti din anii 1700, publicate, la Londra, în 1727, de Richard Leveridge, şi în 1804, de Edward Jones, au caracteristicile principale ale melodiilor medievale româneşti, adică minimum 4 părţi în construcţia fiecărui cântec, pe care izbutesc să le identific şi în lipsa lui Petrică Oloieru şi a lui Răzvan Mitoceanu, pe care patria sărbătorească i-a trmis peste mări şi ţări sau poate mai aproape, ca să cerşească melodios, cu dansatori în pas gimnest: „Veee-niţi în Buc… ovina! Veee-niţi în Buc… ovina!”.

*

S-au adunat, în computerul meu, vreo 30 de partituri, care cuprind anii de dinainte de 1700 şi până pe la 1800, şi tot nu izbutim să le descifrăm simplu, cu ţambal şi vioară, ca să ştim măcar noi, zicălaşii, până una-alta, despre ce-i vorba în stilistica naţională a melodiilor valahe. Şi e păcat.

*

Edward Jones A WALLACHIAN DANCE 1

Edward Jones A WALLACHIAN DANCE 2

Edward Jones A WALLACHIAN DANCE 3

*


Nu mai caut cântece vechi, mă caută ele pe mine

1890 Cantec tiganesc

*

Cum cântecele străbunilor nu sunt singurul meu mod de viaţă şi cum rătăcesc prin uitare, adică în spaţiul unic în care se află răspunsurile la întrebări – vorba unui cântec al lui Doru Trăscău, de la „The Mono Jacks”, căutând şi alte iluminări, rămân surprins să aflu, în cele mai neaşteptate depozite de memorie românească, tot alte şi alte cântece, pe care, mai întâi, mi le va descifra vioara lui Răzvan Mitoceanu (prietene, deja eşti invitatul meu la o după-amiază de iniţieri reciproce, pentru că pe Petrică Oloieru nu mai îndrăznesc să-l chinui, după câte i-am pus pe umeri).

*

Sârbele lui Dimitrie Cantemir m-au atenţionat că, în melosul nostru naţional, au existat şi romanţe populare, create de muzicieni cu glagorie, dar asumate de popor cu mare entuziasm. La drept vorbind, teoria accea, cu ţăranul şi ţărăncuţa, care s-au aşezat pe prispă ca să compună „Mioriţa” şi „Meşterul Manole” (altceva făceam eu, pe prispe, în tinereţe) este penibilă. Ţine, eventual, la versificări şi la cântecele simple, dar nu şi în cazul pieselor intrumentale, dedicate dansurilor, pe care nu ţăranul, ci muzicianul din tată în fiu le-a născocit.

*

Astăzi, pe când mă aflam în Basarabia anului 1919, la palavre cu „Copiii lacrămilor”, cineva mi-a pus în faţă, fără explicaţii, o astfel de romanţă, „De-o fi să pleci”, scrisă de locotenentul Liviu Coman, în anii grei ai Războiului Întregirii Neamului. Şi vreau să o aud, Răzvan Mitoceanu, iar dacă este aşa cum presimt, adică tulburătoare, o încredinţăm colegei şi prietenei noastre Gabi Teişanu, ca să o cânte ca nimeni altcineva şi, după aceea, să spună că a găsit-o la „matuşa Catrina dgin dgeal dgin Ilişăşti”.

*

 Dar, înainte de a-ţi arăta, Răzvane, partitura locotenentului Coman, hai să ascultăm, încă o dată, Sârba 2, închipuindu-ni-l pe prinţul cărturarilor şi cărturarul prinţilor, Dimitrie Cantemir, stând, înainte de anul 1700, pe acoperişul plat al casei lui din Istambul şi cântând, de alean, la nai, această romanţă veche, pe care e posibil să o fi compus el însuşi, din pricină de dor de ţară:

*

Sarba 2

*

1919 De o fi sa pleci


Pagina 32 din 227« Prima...1020...3031323334...405060...Ultima »