Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 69

În tăcute bolţi din veacuri doarme-n pace Voievodul

Suceava e avută-n turnuri / Ca muntele bogat în stânci

Suceava e avută-n turnuri / Ca muntele bogat în stânci

Sveltă ca un ram de nalbă

Sveltă ca un ram de nalbă

*

Pe podele de-alabastru

Joacă razele de-apus,

Şi gândirile s-au dus

Ca un stol de rândunele

În departele albastru;

N-are preţ acum, ca pleava,

Tot castelul de Suceava.

*

(T. Robeanu, Novela de Castel)

*

Pe-a voievozilor coroană

Pe-a voievozilor coroană

*

De creşte lemn pentru-a lor tron

Să-l sfarme vinetele fulgeri

Şi pergamentul cel slavon,

Întăritor de-atâtea smulgeri

Sub sticlă în muzeu să şadă

La molii şi-nvăţaţi spre pradă.

*

(T. Robeanu, Fantasie)

*

Cu soarele ce-apune roş / În a pădurilor tăcere

Cu soarele ce-apune roş / În a pădurilor tăcere

*

Un domn cu suflet de oţel

Se duce-n luptă sângeroasă,

Domniţa-n foişor la el

Gândeşte credincios şi coasă

Cu mâna ei de alabastru

Epitrahilu-n fir albastru.

*

(T. Robeanu, Fantasie)

*

"Eu aş veni ca să ascult / În miez de nopţi a ta visare"

„Eu aş veni ca să ascult / În miez de nopţi a ta visare”

*

Dar nu te-aş mai chema să vii

Pe căile de-argint de lună,

La cripta unde-ntr-un sicriu

Rod viermii gloria străbună,

La versurile-ţi triumfale

Să-nvie mortul Vodă-n zale,

*

 Şi un strălucitor alai

S-aducă semnele domniei,

Cu barba albă ca un crai

Din basmele copilăriei,

Bătrânul domn să-nainteze

În tronul ţării să s-aşeze.

*

O, eu îl ştiu din multe nopţi

Ce am vegheat plecat pe pagini,

El sta în creierii necopţi

Ca cea mai dragă din imagini,

Ades am părăsit copile,

M-am dus la el în colb de file.

*

Dar azi, când în amurg aud

În melodie dulci confuzii

Cu ochiul de durere ud

V-aş plânge, tinere iluzii,

Căci toată-a voastră strălucire

A fost vedenie-n delire.

*

(T. Robeanu, Fantasie)


Un cântec le-a schimbat viaţa!

Blind / Orb - desen de Mihai Pânzaru-PIM

Blind / Orb – desen de Mihai Pânzaru-PIM

*

Duminică, băieţii de la Toy Machines au cântat la Cluj-Napoca, în a doua seară densă de muzică rock. Şi li s-a întâmplat ceva minunat, cu mult peste visele noastre, şi, deşi încă nu am voie să vă fac dezvăluiri, am să vă spun că un cântec, „Blind” („Orb”), le-a schimbat viaţa, le-a deschis larg şi generos porţile viitorului.

*

Celor care ne sunt prieteni, le reamintesc piesa care a zămislit şi unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Andi, poem pe care îl postez, în traducere, imediat după varianta audio a cântecului:

*

Blind

*

*

Orb

 Acum sunt violenţa

împăturită în tăcerea insulelor

ce nu mă vor lăsa niciodată să le văd

de aproape,

Flirtez cu ulcerul,

cu „post-ea”-ul

cu faptul că ea e o minciună

iar eu sunt uitat.

*

Iroseşte-mă, muşcă şi gustă-mă,

dar nu te grăbi,

Vino să guşti cum eu

devin apă!

 *

De ce nu aş decide să distrug tot ce-i bun?

Pentru că tu eşti indiferentă, iar eu mă prefac că sunt orb.

 *

Acum sunt furie

izvorâtă din toate unghiurile

pentru că-s împleticit în labirintul făcut de

plecarea ta,

Flirtez cu seara

Fără nici un sens, fără nici un sentiment

şi-s sortit să-mi pierd minţile.

*

Tachinează-mă, spune-mi că mă vei uşura,

dar nu mă vei elibera,

spune-mi că, într-o zi, voi fi găsit

în câteva epoci trecute.

 *

De ce nu aş decide să distrug tot ce-i bun?

Pentru că tu eşti indiferentă, iar eu mă prefac că sunt orb.

Toate iluziile, pe care mi le-am făcut,

se joacă, acum, cu mintea mea,

mintea mea, mintea mea….

*

Acum sunt violenţa

împăturită în tăcerea insulelor

ce nu mă vor lăsa niciodată să le văd

de aproape.


Boier, la moşia urmaşilor mei… transilvani!

Boier, la moşia urmaşilor mei... transilvani!

Boier, la moşia urmaşilor mei… transilvani!

*

O povestire hasidică, pe care o ştiu de la prietenul meu, Menachem Falek, spune că un om sărac, după ce a câştigat, într-o zi, doi lei, a cumpărat din banii aceia o pâine şi o floare în ghiveci. Nevasta omului desigur că a protestat pentru cheltuiala inutilă – din punctul ei de vedere – cu floarea, şi-atunci omul acela i-a zis:

– Femeie, am cumpărat o pâine – ca să avem din ce trăi, şi o floare – ca să avem pentru ce trăi!

*

Fata mea, Ana Cozmina

Fata mea, Ana Cozmina

*

Fata mea, Ana Cozmina, ştie, ba chiar trăieşte în litera şi spiritul cuvintelor povestirii hasidice de mai sus, aşa că, având o familie minunată, în noua capitală a Moldovei – Cluj-Napoca, a decis, împreună cu întreaga ei familie, dar şi cu binecuvântarea „bătrânilor” de la Suceava, să-şi cumpere „floarea hasidică”: o căsuţă cu livadă, undeva, la 31 de km de Cluj, la poalele Apusenilor, în satul Sărata, din comuna Panticeu – undeva, sub istoricul deal al Bobâlnei, mai spre munte de şi mai istorica Dăbâca.

*

1 Peisaj 2

1 Peisaj

Căsuţa nepoţilor mei transilvani

Căsuţa nepoţilor mei transilvani

*

Relativ nouă şi mobilată modern, dar cu calaburii încă neizolaţi şi netencuiţi în exterior, căsuţa are două camere de 4/4 m şi o livadă cu meri, pruni, nuci şi fânaţ, de 21 de ari. Era năpădită de vegetaţie, dar, după doar o zi, începuse să respire, în perimetrul unei ogrăzi din sârmă împletită – trec lupii şi vulpile prin grădini, fără să deranjeze pe nimeni, dar nepoţii mei au nevoie, totuşi, de protecţie, mai ales că, pe dealurile de peste drum, s-a dezvoltat o splendidă crescătorie de cerbi lopătari, de căprioare şi de… bizoni (investiţie germană, deh!), animale spre care lupii cată mai pofticos decât politicienii la un nou mandat.

*

Bizonii, pe dealul de peste drum

Bizonii, pe dealul de peste drum

Căsuţa nepoţilor mei transilvani, văzută din livadă

Căsuţa nepoţilor mei transilvani, văzută din livadă

În capătul fânaţului

În capătul fânaţului

*

În fiecare vineri, după-amiază, şi întreaga sâmbătă, Cozmina şi soţul ei, Mihai, se întrec în hărnicie, îngrijind „floarea lor hasidică”, iar duminica se joacă, fără a osteni, cu cei doi copii ai lor, Carina Ioana, de un anişor şi trei luni, şi Darius Andrei, de 4 ani şi jumătate.

*

"Moşierii" mei transilvani

„Moşierii” mei transilvani

Carina Ioana şi Darius Andrei

Carina Ioana şi Darius Andrei

Drăguşancele

Drăguşancele

*

E frumos la Sărata, sunt minunaţi oamenii, iar atmosfera de secol XIX contrastează frapant cu ocupaţiile lor europene – revin în sat doar de sărbători sau la bătrâneţe (majoritatea caselor au fost cumpărate de… clujeni, drept case de vacanţă). Ştiu lumea satului, atât cât mai există ea şi la Sărata, ştiu obiceiul de a da bineţe tuturor şi de a primi şi oferi daruri, întru tihnita odihnă a străbunilor. E frumos la Sărata, acolo unde nepoţii mei sunt atât de năvalnic fericiţi, vreme de câte trei zile din şapte, în fiecare săptămână, încât îmi cântă sufletul.

*

Carina, ajutând la... muncă

Carina, ajutând la… muncă

Darius, în noua lui hintă (scrânciob)

Darius, în noua lui hintă (scrânciob)

Viorica, privindu-şi urmaşii

Viorica, privindu-şi urmaşii

Mihai, odihnindu-se

Mihai, odihnindu-se

Răsfăţata

Răsfăţata

*


Cântecul care mi-a adus cireşe

Cântecul care mi-a adus cireşe

Cântecul care mi-a adus cireşe

*

Abia terminasem de postat fotografiile de la Salonul de primăvară-vară 2015, când, parcă bănuind că tocmai mă retrag la o ţigară, m-a sunat domnul Costache Achiţei, fostul secretar al Consiliului Judeţean Suceava. Un prieten, dovadă că mi-i prieten şi acum. Cică tocmai a cules cireşele din copacul din grădină şi că e musai să-mi dea şi mie o strachină, că doar poemul pe care i l-am dedicat în acrostih se cheamă „Cântecul cireşilor”. Şi mi s-au părut atât de bune poanta şi amintirea întâmplării cu poemul şi cireşele, încât ne-am întâlnit în faţa Catedralei, ca să primesc strachina cu cireşe, spunând, după obiceiul satului naşterii mele, „Bogda-prosti!”. Să mai spună cineva că poezia nu produce acte de corupţie! Sufletească. Poemul care mi-a adus cireşele?

*

Cântecul cireşilor

*

Când mi-am uitat cireşii lângă zori,

oraşul aştepta cu porţi deschise

să vină fiii lui risipitori,

toţi îngeri trişti şi-mpovăraţi de vise;

avea, atunci, oraşul un alean

cu aripi largi pe ceruri desfăcute,

hotarul lui, restrâns din an în an,

eterniza doar umbre neştiute,

*

Am plâns, atunci, şi am privit spre zări,

cireşii mei s-au fost desprins din mine,

hălăduiau spre alte depărtări

irositoare numai de destine,

ţipau sfâşietor, dar prea departe

erau cireşii zărilor senine,

iar eu sfârşeam doar filă într-o carte.

 


Azi-noapte, am fost fericit!

Toy Machines, în concert la Suceava

Toy Machines, în concert la Suceava

*

Am fost fericit pentru că am auzit un concert de excepţie, trupa TOY MACHINES, în componenţa Andi Drăguşanul, Teiu Teişanu, Florin Hanu, Buzu Parascan şi Edy Ciornea, însemnând o construcţie durată şi pe sufletul meu. Am fost fericit pentru că aveam toate motivele şi îndreptăţirile să mă simt mândru. Existăm, băieţii mei, chiar existăm, deşi o ciudată senzaţie de clepsidră mă risipeşte, fir de nisip cu fir de nisip, în cântecele voastre.

*

Toy Machines, o clepsidră în care mă dărâm

Toy Machines, o clepsidră în care mă dărâm

*

Azi-noapte, am fost fericit. Apoi m-am pierdut în noapte, fără să mai simt dorul răsăriturilor din zori. În fond, ce altceva mi-ar putea arăta soarele decât lumea urâtă, meschină, sub şenilele căreia îmbătrânesc.

*

La întoarcerea în noapte

La întoarcerea în noapte

*

Azi-noapte, am fost fericit, în preajma muzicii adevărate. Prin urmare, încă mai pot îndura lumea pe care o vor dezveli, peste doar un ceas, zorii zilei care va să vină. Sfârşit.


Pagina 69 din 88« Prima...102030...6768697071...80...Ultima »