Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 21

Matei Vişniec, oriunde te-ai afla!

Nu ştiam că am, printre icoanele tinereţii mele, şi una a lui Matei Vişniec, om şi poet plin de sfinţenie, de discreţia măreţiei reale, înhăruită. Chiar dacă a devenit, la nivel planetar, un dramaturg inconfundabil, rădăuţeanul Matei Vişniec rămâne şi va fi întotdeauna, inclusiv prin respiraţie, un poet. Asta este ursita lui şi – de ce nu? – prizonieratul cosmic al lui Matei Vişniec: poezia. Şi nu ai să uiţi niciodată asta, Matei Vişniec, oriunde te-ai afla!

 


Gheorghe Finiş, la celălalt capăt al cântării

O fotografie, rătăcită printr-un notes din tinereţe şi desprinsă dintre file aidoma unei frunze, mi-l readuce în memorie pe Gheorghe Finiş, la celălalt capăt al cântării, când, într-un spectacol cu Nicolae Glib, din Basarabia – alt admirabil interpret, spectacol susţinut pe scena Casei de Cultură din Suceava, feciorul din Botoşana aducea pe scenă prospeţime şi un firesc al expresiei, al arhitecturii armonice – cum se zice printre savanţi, demn de toată admiraţia. De atunci şi până acum, multe, multe cântece au troienit şi peste Gheorghe Finiş, care nu mai este un flăcău dintr-un sat bucovinean, ci artist profesionist al Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava.


Un mare tânăr chitarist: Andras Adam

Retras, de curând, din muzică, doar ca să facă faţă celor două slujbe, prin care se dedică în totalitate propriei lui familii, tânărul chitarist clujean Andras Adam, provenit din metal, a însemnat pentru mine o tulburătoare revelaţie, în scurta perioadă petrecută la „Toy Machines”. Băiatul acesta, născut pentru muzică, nu doar că stăpâneşte la perfecţie chitara, dar are şi o forţă imaginativă impresionantă, care a marcat benefic şi creaţia, şi stilul interpretativ al trupei „Toy Machines”, asigurându-i practic o prezenţă permanentă şi în viitorul ei artistic. Nu ştiu câtă vreme va izbuti să stea departe de muzică Andras Adam, dar am certitudinea că, mai devreme sau mai târziu, nu va mai rezista asalturilor lăuntrice ale dezlănţuirii de armonii şi se va întoarce. În muzică, nu neapărat la „Toy Machines”, trupă în care şi-a dobândit deja statutul de „senator pe viaţă”.


Veronica Iliuţ-Căluşeriu

Tânăra noastră colegă Veronica Iliuţ, soţia operatorului Lucian Căluşeriu, cel care a realizat, într-un timp record, filmul concertului „Colinde populare”, interpretat de „Zicălaşii”, înseamnă o personalitate prin ea însăşi, pe care am cunoscut-o mai bine, vara trecută, la Vatra Dornei (unde îşi are o parte din rădăcini, cealaltă parte ţinând de Vicovu de Sus), cu prilejul Festivalului „Bucovina Acoustic Park”, şi m-am bucurat să văd implicare afectivă în insolitul eveniment cultural. Abia căsătoriţi, Veronica şi Lucian Căluşeriu încă nu au copii, dar trudesc serios, în scurtele perioade dintre evenimentele culturale, băieţelul din poză fiind, probabil, cel al naşilor de cununie.

*

Veronica Iliuţ-Căluşeriu înseamnă pentru Centrul Cultural „Bucovina” o normalitate a trăirii făptuirii culturale, cu consecinţa că ne-a apropiat-o de suflet tuturor.


Mi-au venit colindători!

*

Aseară, am avut parte de primul set de colinde. Mi-au venit nepoţii, Carina Ioana şi Darius Andrei, şi m-au colindat de mi-au mers fulgii (cei din aripile de înger, cu care se nasc poeţii). Mâine, la Muzeul Bucovinei, începând cu ora 16,00, mă vor şi vă vor colinda „Zicălaşii” – cu intrare liberă, deci poate beneficia oricine de colindele lor, care, fără nici un dubiu, vin din „muzica stelelor”, despre existenţa căreia ne atenţiona, cândva, Pytagoras, cel care l-a avut ca discipol şi pe Zalmoxe al nostru. Dacă ar fi să aleg între toate, aleg colindele viitorimii, cu care mă tot asaltează nepoţeii mei.


Pagina 21 din 86« Prima...10...1920212223...304050...Ultima »