ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI | Dragusanul.ro - Part 9

Bucovina, în ilustraţiile cărţii lui Nicolae Iorga

Citisem, fişând atent, pe teme, cartea lui Nicolae Iorga, „Neamul romănesc în Bucovina”, dar într-o ediţie mai târzie, nu în cea dintâi, apărută la Bucureşti, în 1905, la aproape un an după călătoria titanului prin Bucovina, când, aproape de Paşti, a fost condus sub escortă la punctul de trecere dintre Iţcani şi Burdujeni. Cartea îmi tot iese în cale, de ceva vreme, dar abia astăzi am aflat timp să o răsfoiesc şi să constat că imaginile ediţiei din 1905 sunt altele decât cele ale ediţiilor ulterioare, care au păstrat acuarele (alb-negru) de Knapp şi desene de Zuber şi de Bernt, dar nu şi fotografiile de până în 1904, nu şi desenele lui Romstorfer, şi-atunci, pentru că nu a văzut ediţia princeps, pe bună dreptate cârcoteşte cineva, prin dosoşenii, despre ce zisesem eu, de parcă tocmai mă sfătuisem cu Iorga: „Ei, nu toate desenele sunt ale lui Romstorfer!”. Aşa e, prietene: Cetatea şi bisericile au fost redate neamului românesc de către bădica Traian, iar desenele, de nevasta lui d’ochişică, Decebal.

Datorită lui Nicolae Iorga, aflu că mai există o acuarelă cu biserica Fântâna Albă, lăsată nepăsării moştenire de către un neamţ, pe nume Franz Xaver Knapp, căruia atât de străfundic îi mersese la suflet „cumplitul rapt” austriac, încât a rămas la Cernăuţi pentru totdeauna, drept pumn de pământ… ucraineano-român sau viceversa.

Nici autorii fotografiilor nu sunt menţionaţi de Nicolae Iorga, pentru că nu erau daco-romani de ai noştri, ci nemţi, evrei, poloni, aşa că tribunul nu s-a mai încurcat în numele fotografilor Julius Chrzanowski din Suceava, Julius Dutkiewicz din Rădăuţi, Engelbert  Richter, Philipp Georg von der Lippe, Oskar Galter din Rădăuţi etc., dar a ţinut să sublinieze, la final, că iconografia respectivă i-a fost pusă la dispoziţie de liderii românismului bucovinean, Dimitrie Dan, Eusebiu Popovici şi Egumenul Suceviţei. Nu-i bai, nu ne-om supăra noi pe Nicolae Iorga pentru că-i veştejise umbra şovinismul care bântuia peste Europa încă de prin 1880. Importante sunt mărturiile şi, chiar dacă pe unele dintre ele le-am reprodus după fotografiile abia numiţilor artişti fotografi ai Bucovinei, revin şi cu cele din cartea lui Nicolae Iorga, pe care v-o recomand cu căldură, pentru că e o carte pururi vie şi plină de savoare.

*


Austriecii, Bucovina şi instinctul libertăţii 2

Putna, 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

Instinctul libertăţii (ce altceva sunt nostalgia depărtării şi ispita necunoscutului?), descifrabil în desenele şi acuarelele artiştilor plastici germani, care au poposit în Bucovina, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, mărturisind-o involuntar, avea să fie preluat, ulterior, şi de fotografi, artişti altfel, dar cu certitudine artişti. E drept, încă mai existau desenatori precum Mattias Adolf Charlemont (1820-1871), Rudolf Bernt (1844-1914), Julius Zalaty Zuber (1867-1918), toţi şi pictori remarcabili în sensul clasic al cuvântului, şi acuarelişti precum Franz Xaver Knapp (03.09.1809, Tachau – 16.09.1883, Cernăuţi), Josef Kriehuber sau Anton von Manz Mariensee, probabil fiul industriaşului şi despre care nu ştiu decât că a deschis o tipografie la Mariensee, deci în colonia germană a satului huţul Cârlibaba, o tipografie în care dezvoltase o adevărată industrie a cărţilor poştale, dar pe care a vândut-o, ulterior, familiei Wohl, descendentul acesteia, poetul Kubi Wohl (31.08.1911, Cârlibaba – 27.12.1935, Cernăuţi), introducând în activitatea tipografică din Mariensee şi tipărirea de cărţii, odată cu imprimarea cărţii sale de poezie „Meteor”, celelalte, „Amintiri”, „Scrisori” şi „Poezii”, văzând lumina tiparului abia în 1980, la Haiffa.

Jagd in Radautz, 1863 – Lithografie von Josef Kriehuber; Personen: Franz von Ritter Wallemare

Dintre fotografii bucovineni, doar Julius Dutkiewicz, cel care a făcut toate fotografiile, în anul 1880, cu zona Dornei şi zona Putnei, plus tipologiile rutene (Bauernmädchen aus der Pruthgegend Ruthenin, Ruthenin Bäuerin aus der Pruthgegend, Ruteni, Ţărancă din Coţmani – şi ea ruteancă), avea să scoată un album, „Erinnerung an die Bukowina 1880 : Konvolut / 12 Fotografien in einer Mappe. Diverse Ansichten von Kirchen und Schlössern in der Bukowina”, editor Anton Kluczenko, 1880, dar cu nimic mai prejos au fost, ca artişti fotografi şi ca mărturisitori, Alois Ziegler, fotograf şi pictor din Câmpulung Moldovenesc, Julius Chrzanowski din Suceava (serbările din 1904, de la Cetatea Sucevei, de el au fost fotografiate), Engelbert  Richter (Ein Bauernbursch aus dem Czeremoszgebiet Ruthene, Ein Lippowaner der Obst verkauft), Erich Kolbenheyer (Slowakische Frau aus der Bukowina, Slowakisches Mädchen aus der Bukowina, Slowakische Volkstypen in der Bukowina, Slowakischer Bursch in der Bukowina, Slowakisches Ehepaar), Philipp Georg von der Lippe (Huţulă), Oskar Galter din Rădăuţi (Huţulă), Karl Ritter von Siegl (a fotografiat icoane, iconostase, fresce, în 1899, probabil cu un scop ştiinţific: Stiftung der Woronetzer Klosterkirche durch den Fürsten Stefan III, Überführung der Reliquien des heiligen Johannes Novi nach Suczawa, Der Synodalsaal in der erzbischöflichen Residenz in Czernowitz, Grabnische Luka Arbures in der griechischen Kirche zu Arbora), T. Bahrynowicz (Ruthene aus der Pruthgegend), Engelbert Richter (Ţigancă, ghicind în palmă unui român), sau Heinrich Schuhmann (toate fotografiile din colecţia particulară a ultimului împărat austriac „Kaiser Karl an der Ostfront”).

1894, Iacobeni – Foto: Julius Dutkiewicz

Despre fotografii Bucovinei, ca şi despre lăutari, nu se pot afla informaţii, altele în afară de operă, dar şi aceasta risipită, adeseori fără menţionarea autorilor, prin cărţi, prin ilustrate sau prin fotografii pur şi simplu, cum sunt cele făcute de Alois Ziegler, care, intrând în colecţia istoricului şi poetului Vasile Ursache, au beneficiat de o mai mare vizualizare, Ursache punându-le la dispoziţia tuturor doritorilor, multe dintre personajele fotografiilor fiin antecesori de ai săi.

Alois Ziegler, loggo-ul din 1876, pe verso-ul fotografiei cu mirii din Pojorâta – colecţia Vasile Ursache

Alois Ziegler: Miri din Pojorâta 1876 – Colecţia Vasile Ursache

Alois Ziegler loggo Salutări din Câmpulung – Colecţia Vasile Ursache

Alois Ziegler: Răzeş câmpulungean, 1876 – Colecţia Vasile Ursache

Julius Chrzanowski: Serbările în memoria lui Ştefan cel Mare, la Cetatea Sucevei, în 1904

Suceava, 1904, „Boabe de grâu”, 1930, nr. 8, p. 454 – fotografie de Julius Chrzanowski

Julius Chrzanowski, 1894: Armenisches Wohnhaus in Suceava

1897: Ein Bauernbursch aus dem Czeremoszgebiet Ruthene. Foto: E Richter

1897: Bauernmädchen aus der Pruthgegend Ruthenin. Foto: Julius Dutkiewicz

1898: Ruthenin Bäuerin aus der Pruthgegend. Foto: Julius Dutkiewicz

1897: Ein Lippowaner der Obst verkauft. Foto: Engelbert Richter

1896: Ruthene aus der Pruthgegend. Foto: T. Bahrynowicz

1896: Slowakische Frau aus der Bukowina Fotografie von Erich Kolbenheyer

1896: Slowakisches Mädchen aus der Bukowina. Foto: Erich Kolbenheyer

1896: Slowakische Volkstypen in der Bukowina. Foto: Erich Kolbenheyer

1896: Slowakischer Bursch in der Bukowina. Foto: Erich Kolbenheyer

1896: Slowakisches Ehepaar. Foto: Erich Kolbenheyer

1890: Huţulă. Foto: Philipp Georg von der Lippe

1897: Huţulă. Foto: Oskar Galter

1899: Ruteni. Foto: Julius Dutkiewicz

1899, Ţărancă din Coţmani. Foto: Julius Dutkiewicz

1899: Ţigancă, ghicind în palmă unui român. Foto: Engelbert Richter

1899: Stiftung der Woronetzer Klosterkirche durch den Fürsten Stefan III. Foto: Karl Ritter von Siegl

1899: Überführung der Reliquien des heiligen Johannes Novi nach Suczawa. Foto: Karl Ritter von Siegl

1899: Der Synodalsaal in der erzbischöflichen Residenz in Czernowitz. Foto: Karl Ritter von Siegl

1899: Grabnische Luka Arbures in der griechischen Kirche zu Arbora. Foto: Karl Ritter von Siegl

1894: Săteni din Mănăstirea Humorului. Autor necunoscut

1917, decembrie 17: Kaiser Karl an der Ostfront. Foto: Heinrich Schuhmann

Fotografiile de odinioară, ca şi desenele şi acuarelele, consfinţesc anumite tipuri de port şi de elemente totemice ancestrale, care supravieţuiau în creştinismul ortodox drept elemente simbolice româneşti. Fără de iniţieri, doar după regula lui „aşa am apucat”. Studiate atent de către etnografi, care pot impune nişte reguli de conduită tradiţională, aceste fotografii ar putea fi deosebit de utile, pentru că, dincolo de „unitatea în diversitate”, există un specific românesc moştenit din vremi primordiale, dar pe care, din necunoaştere, îl bagatelizăm, cum este cazul triunghiului celtic, de pe mormântul lui Luca Arubure, folosit şi pe ouăle încondeiate de români, dar cu legenda „laba gâştii” – puah!!!

Triunghiul celtic, pe mormântul lui Luca Arbure

*


Austriecii, Bucovina şi instinctul libertăţii

1810: Ansicht des silberhaeltigen Bleybergbaues und der Schmelzhüttenwerke zu Marien-See bey Kirlibaba in der Bukowina. Autor: Anton von Manz Mariensee

Există o atotcuprinzătoare colecţie de iconografie străină, dedicată ţinuturilor româneşti, prin bibliotecile, în ultima vreme digitalizate, ale lumii, spre care toţi năzuim aproape în mod inexplicabil. La rândul lor, desenele, acuarelele şi fotografiile acelea mărturisitoare au un acelaşi inexplicabil, care nu este, în fond, decât un tulburător instinct al libertăţii. Nu dor, nu conştientizare, ci doar instinct, tânjire secretă şi insuficient precizată; dorul produce conştientizarea, iar de la conştientizare, la revoltă, la revoluţie, nu-i decât un pas.

1774: Ansicht der Stadt Czernowitz in der Bukowina. Lithografie von Anton Lange, 1823

Ilustratele de călătorie, în forma lor primară (desene şi acuarele), formă care include, în cazul Bucovinei, autori necunoscuţi – topografi militari, care îşi exercitau aptitudinile artistice care i-au predestinat unei astfel de mobilizări în armata austriacă, nu erau mărturii destinate României ulterioare, ci instinctului liberăţii care deja bântuia prin Europa vremii lor şi care, în formule romantice, se manifesta în rândul mulţimilor prin dorinţa de a călători. Măcar cu imaginaţia. Aşa apar litografiile şi cărţile de călătorie, multe dintre ele ilustrate, şi care sunt altceva decât relatările călătorilor străini, care erau destinate autorităţilor catolice şi militare ca adevărate rapoarte de spionaj. În litografii şi în cărţile de călătorie încep să apară descrieri ale pitorescului, ale „exoticului oriental”, aproape similar celui al „Indiilor” de peste ocean. Chestia asta, a instinctului libertăţii ca tânjire după exotic se simte, se percepe şi mai rar se şi desluşeşte în acuarele litografiate „Ansicht der Stadt Czernowitz in der Bukowina”, făcută de un artist anonim, cu trimitere la Cernăuţii de înainte de anul 1774, în „Ansicht des silberhaeltigen Bleybergbaues und der Schmelzhüttenwerke zu Marien-See bey Kirlibaba in der Bukowina”, lucrată de Anton von Manz Mariensee, dar mai ales în acuarelele lui Franz Jaschke (1775, Gtatz – 06.11.1842, Viena), care au ca temă şi Bucovina, dar şi Transilvania. Din Bucovina, cele două lucrări cu Cetatea Sucevei şi cu ruinata cea dintâi biserică de mir a Moldovei, Mirăuţii, ambele intitulate „Ansicht von Szutzawa in der Bukowina”, mi se par importante, cu atât mai mult cu cât studiul lui Eugen I. Păunel, „Acvarelele bucovinene ale pictorului Franz Iaschke, din 1810″, publicat în „Codrul Cosminului” (VIII, 1933-1934, Cernăuţi, pp. 419-432), deci la un secol şi mai bine după trecerea pictorului silezian prin Bucovina, menţionează o singură lucrare cu Cetatea Sucevei şi Mirăuţii în ruină, cea descrisă, în albumul „National-Kleidertrachten und Ansichten von Ungarn, Croatien, Slavonien, dem Banat, Siebenburgen und der Bukowina, / Costumes nationaux et vues d’Hongrie, de Croatie, d’Esclavonie, de Bannat, de Transilvanie et de Bukowine. / Nact der Natur gezeichnet und gestochen von Franz Iaschke, Wien 1821. Gedruckt bey Anton Strauss, k. k. priv. Buchdrucker”, astfel (confuz şi imprecis): „Nu departe de oraşul Suceava, despre care am şi vorbit mai sus, e situată, pe un deal nu prea înalt, o mănăstire, scutită de un zid împrejmuitor (desenul ne-o înfăţişează); iar mai jos de ea (N.R.: e vorba de biserica Mirăuţilor, pe atunci în ruină, folosită drept grajd pentru animale), se arată, pe o colină, ruinele unui vechi castel întărit, pe vremuri, reşedinţa Domnitorilor Moldovei. Se pare că a fost distrus cu forţa; această soartă a suferit-o, probabil, la una din desele năvăliri asupra acestei provincii, ale Polonilor şi Turcilor. Nu voim să decidem dacă distrugerea castelului de reşedinţă sau, după cum o pretind alţii, ordinele Porţii au înduplecat pe Domnitorii Moldovei să părăsească domiciliul lor; un lucru, însă, e cert, că Voievozii sau Hospodarii îşi aveau reşedinţa lor, până la jumătatea secolului al şasesprezecelea, la Suceava, şi că ea a putut fi mutată, de aci, la Iaşi, deci de-abia în jumătatea a doua a acestui secol”.

 

1810: Franz Jaschke, Ansicht von Szutzawa in der Bukowina

1810: Franz Jaschke, Ansicht von Szutzawa in der Bukowina

În ambele lucrări apare, alături de un armean din Suceava, în port oriental, „arhiducele Ludovic, unul din cei 11 fraţi ai Împăratului Franz al Austriei, la 1807 şi 1808, într-o călătorie de-a lungul frontierei otomane” sau „arhiducele Rainer”, ceea ce probează că ambele lucrări datează fie din 1807, fie din 1810, cum menţionează sursele iconografice – nu şi albumul, care nu conţine nici o datare. Eu înclin să cred că acuarelele lui Jaschke sunt consecinţa ambelor călătorii. În Bucovina s-a aflat despre existenţa acestui album abia în anul 1932, când „cartoanele” albumului fuseseră achiziţionate de colecţionarul cernăuţean Alexis Zaloziecki, de la „arhiducele Frederic, un strănepot al mecenaţilor artistului”, Zaloziecki cumpărând „şi unele acvarele-unicate, rămase nereproduse”, dar pe care Eugen I. Păunel nu le văzuse. În album apăreau şi câte 12 acuarele cu localităţi din Transilvania şi Banat, despre care Păunel aflase din „Archiv fur Geographie, Staats und Kriegskunst” (XII, 1821), „Lexiconul biografic austriac”, de Constant Wurzbach, care prelua informaţiile evazive ale baronului Iosif Hormayr din „Archiv…” şi din volumul II al „Bibliografiei româno-ungare” (p. 233, sub. No. 1136), de Andrei Veress, care văzuse stampele expuse în Muzeul Naţional din Budapesta; exista câte un exemplar al lor şi la Fundaţiunea universitară Carol I din Bucureşti, dar până în 1933 nimeni nu s-a ocupat, în România, cu popularizarea acelor mărturii iconografice interesante despre o bună parte din România de astăzi. Şi nici după aceea, în ciuda faptului că ele sunt vehiculate intens pe net, dar sub semnătura semitransparentă, pe diagonală, ale unor ipochimeni de pe-aici, care se cred Franz Jaschke şi vor drepturi de autor pentru achiziţionarea lucrărilor nemânjite de dolofanele în nesimţire nume ale minusculozităţii lor.

Huţan din Ţibău – de Franz Jaschke (1775-1842)

Cum acuarelele cu tematică bucovineană le-am mai publicat, o să vă pun, acum, la dispoziţie, lucrările lui Franz Jaschke cu tematică ardelenească, inclusiv, deci, bănăţeană – atâtea câte mi-au ieşit mie în cale:

 

1810: Baia Mare – acuarelă de Franz Jaschke

Franz Jaschke: Ansicht der Saline Rhonaszek in der Marmaros

Franz Jaschke: Demsus, Dacisch Römisches Denkmal im Hatzeger Tal in Siebenbürgen

Franz Jaschke: Ein Bauer aus Bocsko in der Marmaros

Franz Jaschke: Ein bewaffneter Plajash aus Siebenbürgen (grănicer năsăudean)

Franz Jaschke: Ein Flößer von Körösmezö in der Marmaros

Franz Jaschke: Gola detunata ein Basaltberg ohnweit Zalathna in Siebenbürgen

Franz Jaschke: Ein Junger Mann von Oberascha Obrása in Siebenbürgen

Franz Jaschke: Mädchen von Oberascha Obrása in Siebenbürgen

 

Franz Jaschke: Izlas eine gefährliche Strecke der Donau im Banat

Franz Jaschke: Mädchen aus dem Hatzekertal in Siebenbürgen

Franz Jaschke: Mädchen im Sonntagsputz von Torotzko in Siebenbürgen

Franz Jaschke: Weiber aus der Almasch im Banat

*


Ce a văzut Eminescu, la Putna, în 1871

Putna, 1871 – desen de Szatmary

Eminescu, personajul din stânga acestei litografii, cu faţa şi cu o mână în buzunarul pantalonilor deschişi la culoare, organizator, din postura de secund al lui Slavici, al Serbărilor de la Putna, din august 1871, a văzut o altă Putna, decât cea care ni se înfăţişează nouă, astăzi. Cum arăta? Ne „povestesc” iconografic Carol Pop de Szatmary, Franz Xaver Knapp, dar şi graficianul Iulius Bernt, precum şi fotografiile din 1880, care, ca şi desenele, înfăţişează Putna, mănăstirea şi satul, din perspectiva muntelui din vecinătate, pe care urcaseră Eminescu şi Slavici, în preziua serbării, pentru a se bucura de reuşită în doi, fiind suspectaţi de mulţime că ar fi fugit cu banii. Din pricina acestui zvon, după serbări. Slavici avea să rămână gaj, la Putna, până ce Eminescu, plecat la Iaşi, a adunat şi trimis banii care să achite în totalitate costurile.

*

Ce au văzut Eminescu şi Slavici la Putna, în 1871? În primul rând, portul de sărbătoare al ţăranilor români, care nu seamănă cu cel de astăzi, şi pe care l-a reprodus, într-o acuarelă, Szatmary, autenticitatea acelui port fiind confirmată de fotografiile de mai târziu, inclusiv de cea a părinţilor lui Iancu Nistor. Au văzut şi portul ţărănesc de fiecare zi, redat de Knapp în acuarela cu chilia, iar dincolo de oameni, vestigiile ciudate, şi măreţe, şi jalnice (bisericuţa fusese încropită, în stil moldovenesc, de Iacob Putneanul, jefuitorul mormintelor voievodale de la Putna, avansat, recent, la rangul de sfânt), ale celei mai importante ctitorii voievodale moldoveneşti, care supravieţuise vremurilor doar ca simbol, nu şi ca mărturie veche.

Putna, Chilia lui Daniil Sihastrul – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

Putna, mănăstirea, în 1860 – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

Putna, 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

Altarul bisericii mănăstirii Putna –
Familia, 1871 august 15

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

Putna, mănăstire – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

1880: Kloster Putna; fotografie de Julius Dutkiewicz

Putna, în Secrets of the Balkans

Chilia – în Kaindl

Putna, în Roumanie, de Kurt Hielscher

1880: Putna; fotografie de Julius Dutkiewicz

1880: Bauernhaus in Putna; fofografie de Julius Dutkiewicz

*


Catastrofa feroviară de la Cernăuţi

Gara din Cernăuţi, în 1868

Cum nu prea ştiu limbi străine (doar cu româna mă descurc oarecum), procedez şi eu, în ultima vreme, după exemplul lumii civilizate: citesc poze, intuind semnificaţia textelor. De pildă „Lemberg-Czernowitzer Eisenbahn: Einsturz der Pruth-Brücke bei Czernowitz, 4. März 1868. Samt Güterzugwagen” nu poate însemna decât „Calea ferată Lvov-Cernăuţi: Prăbuşirea podului de peste Prut, la Cernăuţi, 4 martie 1868. Distrugerea unui tren cu vagoane de marfă”, în vreme ce textul „Lemberg-Czernowitzer Eisenbahn: Pruthbrücke bei Czernowitz” nu poate însemna decât „Calea ferată Lvov-Cernăuţi: Podul de peste Prut, la Cernăuţi”, fotografiile făcute de Albertina fiind cât se poate de explicite, după cum vă puteţi convinge singuri.

Podul de peste Prut, înainte de catastrofă

Iar ca să aflu mai multe, dau o fugă până în martie 1868, ca să răsfoiesc paginile gazetei „Albina” (III, nr. 35, Viena, miercuri 27 martie / 8 aprilie 1868) şi mă pun pe translatat, din greoaia ortografie etimologistă, articolul „Calea ferată Lvov-Cernăuţi”, publicat în pagina 3, pentru că şi pe atunci politica şi propaganda religioasă însemnau totul, o catastrofă feroviară folosind tot politicii şi, mai ales, cuvioşilor slujitori ai altarelor, care profeţiseră mari nenorociri, dacă se va folosi satanica maşinărie, care scoate fum pe nări şi scântei din creştet. Nu înţeleg mare lucru, pentru că tragedia era doar un pretext, insinuând spre cei care urmau să folosească „un milion de florini anticipare (investiţie – n. n.) de la stat”, câştigătorul licitaţiei fiind consorţiul principelui Leon Sapieha, drept concesionar, şi Thomas Brassey, drept constructor, ambii urmând să facă, în curând, şi calea ferată Cernăuţi-Suceava, iar în Moldova, Paşcani-Burdujeni. Tocmai de aceea, „frângerea punţii la Cernăuţi… durere!, tare în grabă adeveriră profeţia noastră”, slujea propagandistic clasei politico-popeşti a „românimii austriece”, care, în cele din urmă, concluziona că dezastrul feroviar cernăuţean s-ar fi datorat materialelor ieftine pentru „punţile de fier după sistemul lui Schifkorn”, procurate de „sub-întreprinzătorii Poretti şi Kozaliewicz”.

Podul de la Cernăuţi şi constructorul Thomas Brassey

Ştirea neprelucrată propagandistic a fost publicată de „Gazeta de Transilvania” (XXXI, nr. 19, Braşov 18/6 martie 1868): „Bucovina. Cernăuţi, 11 Martie (vechi, deci în 29 aprilie nou s-a produs dezastrul – n. n.). Trenul de aicea, care porni, de dimineaţă, spre a merge la Lemberg (Lvov – n. n.), îndată după pornire, când locomotiva ajunse pe cel din urmă stâlp al podului de peste Prut, se rupseră fiarele podului şi locomotiva, dimpreună cu vagoanele, căzură şi se înecară în Prutul cel crescut în unde. Numai providenţa dumnezeiască fieri de nu căzu şi trenul cu persoane în Prut. Personalul locomotivei şi conductorul dispărură sub unda apei, un alt servitor abia se eliberă ca vai de el, iar vitele din vagoane, căzute în apă, unele fură zdrobite, prăpădite, altele înotau printre sloiuri de gheaţă. Priveliştea era tristă, după ce alergară şi din oraş oameni spre ajutor”.

Dezastrul, fotografiat de Albertina

Prăbuşirea podului în prut, într-un desen de presă


Pagina 9 din 94« Prima...7891011...203040...Ultima »