Dragusanul - Blog - Part 983

Ion Lungu se sacrifică şi candidează iar

Ion Lungu: Sî cii primar îi o afaciri proastî, da' o sî ma sacrific iar pentru dragii miei suceveni!

Ion Lungu: Sî cii primar îi o afaciri proastî, da’ o sî ma sacrific iar pentru dragii miei suceveni!

*

Ca primar în urbea noastră,

lungu vrea pentru mulţime

o afacere cam proastă:

se bazează pe… prostime!


Cinema “Modern”, un “Colectiv” de Suceava!

Eminescu langa Teatru

*

Cea mai concludentă mostră a dispreţului primarului Ion Lungu faţă de populaţia Sucevei o reprezintă “aportul” lui la cultură, aşa-zisa clădire multifuncţională “Modern”, zisă şi “Centrul Cultural Bucovina” – dar fără a fi, clădire prin ridicarea căreia s-au tocat şi sume uriaşe din fondurile europene, dar şi camioane de parale din bugetul Consiliului Judeţean Suceava. Cine şi cât a furat pentru a pune vieţile sucevenilor în pericol ţine de competenţele DNA, dar metodele de furt sunt mai mult decât străvezii: materiale ieftine şi periculoase în dotări, nici o măsură care să vizeze şi siguranţa spectatorului, dar şi pe cea artistului, care oricând se poate prăbuşi, cu tot cu scenă, în hăul de dedesubt, precum şi improvizaţii care încalcă toate normele de siguranţă în construcţii.

*

Las deoparte sala, cu scaune incomode din plastic şi cu rânduri atât de dese, încât spectatorul, pe lângă faptul că stă incomod, va fi prins în capcana acestei strânsuri, în cazul nedorit al unei situaţii periculoase – şi totul înseamnă pericol în acea sală, burduşită cu materiale inflamabile, prinse inestetic, inclusiv cu cuie care îşi scot făloase capetele la vedere. Las deoparte şi lipsa totală a spaţiilor obligatorii pentru funcţionarea unui teatru sau a unui ansamblu profesionist folcloric (şi sunt înghesuite amândouă în noua hardughie a lui Lungu), adică a sălilor de repetiţii, a magaziilor, a buzunarelor de scenă, a cabinelor pentru artişti. Las deoparte şi acustica sălii, care este pur şi simplu întâmplătoare, şi nicidecum calculată, prin proiect, ca să răspândească şi suspinul unui actor, care şi-ar risca viaţa, urcând pe scena primarului Ion Lungu, învelită în catifea sintetică de bazar, care este atât de inflamabilă, încât se poate aprinde, prin încărcare ionică, chiar şi de la un banal proiector, catifea care ţine loc de cortină şi, ca să stea întinsă, este prevăzută cu contragreutăţi. Numai din cortină s-au pus deoparte părăluţe cât bugetul pentru 4-5 ediţii de festival “Bucovina Rock Castle”.

*

Modern 0

*

Scena poate declanşa o tragedie, prin panică. Scândurile scenei sunt fixate pe nişte bârne, cu bile la capete, fără asigurare cu şine, aşa cum se face în orice altă instituţie de spectacol, dintotdeauna. Dacă urcă douăsprezece perechi de dansatori pe scenă, cu o suită de dansuri, în mod sigur nu-şi vor termina suita decât în hăul de sub scenă. La fel se poate întâmpla şi în cazul unei premiere cu teatru modern, în care actorii mai mult ţopăie şi ţipă, decât interpretează, într-un talmeş-balmeş de reînviere “vizionară” a legendarei commedia dell’arte. Arlechinii scenei lui Lungu (panourile culisabile, care îngustează sau lărgesc scena, funcţie de necesităţile spectacolelor, dar care reprezintă şi elemente de siguranţă în cazul unor evacuări forţate) sunt ficşi, mai ficşi decât ideile lui puţine, dar discreţionare.

*

Modern cu sosea

*

Nu ştiu dacă hardughia multi-nefuncţională a primarului Ion Lungu are sau nu avizele de funcţionare obligatorii; dacă le are, e şi mai grav, pentru că vor răspune alţii, la vremea unei previzibile tragedii, pentru neghiobiile şi dispreţul de astăzi, faţă de populaţia suceveană, ale primarului Ion Lungu şi ale dubioza-kolektiv-ului edilitar, cu ajutorul căruia Lungu îşi face de cap, în Suceava, de mai bine de un deceniu.

*

Vă avertizez, fără să fac o profeţie, că Cinema “Modern” înseamnă, deocamdată, un periculos “Colectiv” de Suceava. Cu o singură diferenţă: în hardughia bucureşteană au fost jertfiţi exponenţii culturii viitorului, pe când în hardughia suceveană vor fi ucişi doar exponenţii culturii încetăţenite.


Slugile public bugetate ale Mihaelei Beldiman

Decizia

*

Pentru că am îndrăznit să denunţ şutirea publicităţii Consiliului Judeţean Suceava – între 50.000 şi 120.000 euro, bani publici, în trei luni de zile – de către Mihaela Beldiman & Co, cetăţeanca organizatoare a licitaţiei de încredinţare a banului obştesc propriilor ei firme, din care una trecută şi în declaraţia de avere, exact în clipa în care arendaşa Consiliului Judeţean Suceava se şi vedea cu bănetul necuvenit în poale, urmând să ceară respectarea contractului în faţa instanţelor, slugile judeţean bugetate ale cetăţencei Beldiman se pun cu satârul pe mine. Nu-i bai, cum nu-i bai că, pentru slugile bugetare ale arendaşei Beldiman, nici Codul Muncii, cu prevederile lui, nu contează, aşa că se adună mulţi slugoi înnăscuţi, ca să nu răspundă nimeni şi mă sancţionează cu avertisment scris pentru critici la adresa Consiliului Judeţean Suceava şi a Centrului Cultural “Bucovina”, instituţii cărora, prin tot ce am făcut în ultimul deceniu, numai câştiguri de prestigiu şi de imagine le-am adus. Aşa că nu am să contest duplicitatea  slugoioasă din imaginea scanată de mai sus, pentru că Nicolae Iorga a avut dreptate, în 14 septembrie 1914, când scria că “românul bucovinean a ajuns cea mai prudentă, precaută şi timidă făptură omenească de pe lume. I se pare că şi pietrele pe care calcă îl spionează şi îl trec la răboj”.

*

Dacă ăsta e preţul ca soţia organizatoare şi soţul câştigător de licitaţie să nu înşface, dintr-un singur tun, cu firmele lor, în jur de o sută de mii de euro din bugetul Consiliului Judeţean Suceava – bani care sunt publici, nu ai celor care îi toacă după bunul lor cherem, nu-i bai, daţi-mi avertismente scrise, mândri pui de dihor bucovineni!

*

Doar un lucru ţin morţiş să-l precizez: nici un învârtit în funcţii (concursurile de angajări tot cetăţeanca Mihaela Beldiman le coordonează) nu înseamnă Consiliul Jureţean sau Centrul Cultural “Bucovina”, iar a critica năravuri, abuzuri, prostie, suficienţă, licitaţii trucate, bani publici furaţi şi alte astfel de tare omeneşti nu înseamnă nicidecum atacarea acestor instituţii, ci apărarea demnităţii şi prestigiului lor, pentru că eu le trăiesc drept Temple şi tocmai de aceea încerc să le tot apăr de şobolani.

*

Dovezi: de la monumentul Eroului Bucovinei, de la Stroieşti, până la Festivalul “Bucovina Rock Castle”, eu doar asta am făcut: am adus respect şi spor de imagine şi pentru Consiliul Judeţean Suceava, şi pentru Centrul Cultural “Bucovina”. Şi asta am să fac mereu  – citatul lui Iorga l-am avut la îndemână, pentru că, din pricina piedicilor puse de slugile bugetare ale cetăţencei Beldiman, am luat concediu, ca să pot lucra, câte 16 ore pe zi, “1914-1918: Bucovina şi suferinţele ei”, adică o recuperare de memorie obştească bucovineană care lipseşte cu desăvârşire. Iar fără memorie şi cultură, noi, românii, nu suntem decât nişte biete sfetco-covaşe. Chiar dacă bucovinene.


Asaltul rezidurilor spirituale

Andi si Emil

*

Există, în Suceava, oameni ca Emil Ursu, care îşi nedreptăţesc familiile şi se nedreptăţesc pe ei înşişi doar pentru a face, doar pentru a lăsa urme ale trecerii lor prin viaţă. Ca arheolog, Constantin-Emil Ursu a scos la iveală una dintre cele mai vechi aşezări din Europa, la Baia (de înainte de anul 5000 înainte de Hristos), apoi a avut şi inspiraţia de a trimite la analiză pasta albă a ornamentaţiilor de pe vasele ritualice, făcută, aşa cum s-a dovedit, din oase umane, ceea ce va dovedi că străbunii se înmormântau în cer (de aici derivă toate miturile religioase ale înveşnicirii), iar dacă nu şi-ar fi şubrezit sănătatea, ar fi continuat cu săpăturile de la Baia şi în toamna trecută, pentru că multe alte taine ale timpului primordial aşteaptă să ni se dezvăluie. Şi mai sunt încă două înălţimi, în judeţul Suceava, în care pământul respiră memorie, dar care, deocamdată, îşi aşteaptă răbdătoare spovedaniile.

*

Ca director de muzeu, doctorul în arheologie Constantin-Emil Ursu (teza de doctorat valorifică parţial descoperirile lui arheologice, care pasionează lumea ştiinţifică de pe întreaga planetă) a restaurat, pe bani europeni şi americani, Cetatea Sucevei şi Muzeul Bucovinei. Le-a restaurat, adică le-a adus cât mai aproape de condiţia lor iniţială, iar de aici încep să i se tragă necazurile. Pentru că rezidurile spirituale ale vremii noastre ies agresiv la suprafaţa apei (apa reprezintă concreteţea Celui Veşnic, Nedesluşit şi Fără Nume), otrăvind lumina zilei.

*

Un fost ştab al gospodăriei de partid comunist, care, după revoluţie, a şutit averea comunistă şi, cu buzunarele doldora, a confiscat Societatea pentru Cultură şi Literatură Română, l-a acuzat, pe la autorităţi, de “trădare”, pe motiv că, la restaurare, ar fi pus pe frontispiciul fostei Căpitănii (prefectură) a Sucevei emblema originală, care, ca şi clădirea, este austriacă, şi nu daco-romano-bolşevică. Dar ce ar fi trebuit să pună? Emblema partidului comunist, a cărui avere a devalizat-o trepăduşul rădăuţean?

*

O nulitate porcoasă, dată afară de pe la “Obiectiv de Suceava” pe motiv de imbecilitate cronică, un sfetc-odox cu site-uri, dar care nu a făcut absolut nimic în viaţă, nici pentru alţii, nici pentru sine, se dă la statura făptuitorului Constantin-Emil Ursu cu dejecţiile minţişoarei lui perverse, sperând că va compromite ceea ce nu poate fi compromis. Habar nu are tâmpiţelul că, de la Romstorfer, încoace, doar Constantin-Emil Ursu are merite în conservarea şi consolidarea vestigiului de memorie, pe care îl numim Cetatea de Scaun a Moldovei din Suceava.

*

Trepăduşului bolşevic din Rădăuţi şi porcosului din Măriţeia (doar acolo au apărut, odinioară, emigranţii care au adus în trăistuţe şi numele de viitoare tristă non-existenţă, sfetcu) li se alătură alte reziduri spirituale, beldimanii, covaşele, tilihoii şi tot aliotmanul lor nereciclabil, care, ca să o dreagă pentru hărţuirile la care m-au supus (s-a deschis dosarul de urmărire penală, tovarăşi!), se dau, acum, cu hărţuiala la Centrul Cultural “Bucovina”, cea mai bună instituţie de profil din ţară (am fost, am văzut, m-am convins!), căreia eu îi reproşam, de-a lungul anilor, şi încă îi mai reproşez doar faptul că ar putea realiza şi mai mult, prin potenţialul creator al angajaţilor, dacă nu s-ar tot lăsa dominată de dictatura mofturoasă a vremelniciilor politruce.

*

Peste tot, agresiunile prostiei se comit după un tipar atât de fascist, încât încep să înţeleg că mulţimii sfetculilor, irimeştilor, beldimanilor, tilihoilor şi celorlalte covaşe i s-a adresat Caragiale, cu de ei niciodată cunoscutele versuri:

*

Trec astăzi ignorat prin lume,

Dar, tainic, las în viitor

Un semn, o glorie, un nume

Acestui imbecil popor! 

(Caragiale)

*

Numai că ăştia, deşi se cred, nu-s popor, ci doar nişte reziduri spirituale, ieşite la suprafaţa apei şi care cu apa se duc spre niciunde.


Toy Machines în… fabrica din Bucureşti

Toy Machines fabrica

*

Astăzi, am avut o zi bună: am terminat cartea de poezie a lui Vasile Gherasim şi… am văzut afişul cu concertul fecioraşilor mei de la “Toy Machines”, în clubul “Fabrica” din Bucureşti, din 12 martie, în 13 martie fiind ziua nepoatei mele, Carina Ioana, iar în 14 martie, a fiului meu, Andi. Sărbători în lanţ, cum s-ar zice. Şi bucurii înşirate pe lumina unică a începutului de primăvară.


Pagina 983 din 1,486« Prima...102030...981982983984985...9901,0001,010...Ultima »