Concertele din prima zi: MOTHER’S CAKE

*

Asediul austriac asupra Bucovinei… Rock Castle a început cu concertul trupei MOTHER’S CAKE, concert în care o voce de excepţie şi singulară în peisajul rock european, cea a lui Yves Krismer – care cântă şi la ghitară solo, deschide căi luminoase înspre astral (rockerii numesc “psihedelică” o astfel de deschidere). Nu aş fi crezut că poate exista o trupă, compusă din doar trei oameni (lui Yves i se alătură Benedikt Trenkwalder – la ghitară bass, şi Jan Haußels – la tobe), care să poată întrupa, în cosmicitate, o modernitate înrudită cu LED ZEPPELIN, dar atât de personală şi de bine definită. Pronosticasem, împreună cu Andi, că MOTHER’S CAKE va fi revelaţia actualei ediţii “Bucovina Rock Castle” şi nu ne-am înşelat – după cum o confirmă şi toate site-urile de rock din România.

*

Născuţi în Alpii Tyrolului, austriecii noştri, în frunte cu pururi surâzătorul lor manager, Stefan Penz, ne-au devenit prieteni pe viaţă. I-a interesat, la fel de mult, şi povestea Cetăţii Sucevei, dar şi fiecare concert în parte, din cele două nopţi de concerte, pe care le-au prins la Suceava. Şi pentru ei, LUNA AMARĂ înseamnă o trupă de calibru european, după cum ne-au şi mărturisit-o, cu neascunsă admiraţie. Bineînţeles că şi reciproca este valabilă, Nick Făgădar, de pildă, regretând că nu a putut ajunge din prima seară la Suceava, ca să asculte MOTHER’S CAKE.

*

Ceva atât de durabil s-a zămislit între BUCOVINA ROCK CASTLE şi MOTHER’S CAKE, încât muzicienii austrieci s-au oferit să devină ambasadorii Sucevei în a promova festivalul în lumea rockului occidental.

*

Concertele din prima zi: BASSKA

*

Trupă rock bucureşteană, cu o coloratură instrumentală interesantă şi, bineînţeles, atractivă, BASSKA a ajuns să fie o individualitate artistică distinctă şi bine conturată. I-am mai ascultat, cântând pe aceeaşi scenă, în urmă cu vreo doi ani, când încă mai stăruiau nuanţele etno în prim planul evoluţiei concertistice ale muzicienilor Radu Cotfas, Sorin Frăţilă, Theo Herinean, Daniel Iftene, Sorin Nicolescu, Mihai Para, Cristian Scurtu şi Cristian Dragu, şi mi-au plăcut şi atunci, dar acum, când registrul rock disciplinează alternanţele şi alternativul, fără a produce nici măcar cea mai vagă umbrire, BASSKA m-a cucerit cu totul.

*

Trupa BASSKA este o descătuşare din dogmaticul muzical, cu interesante vibraţii ska, în veşnicul protest împotriva platitudinii pe care îl săvârşeşte rockul dintotdeauna.

*

Concertele din prima zi: RELATIVE

*

Evoluând, iarăşi, cu doi vocalişti, prin realizarea unui inspirat “implant” Gagyi Botond (fost la “Rehab Nation”) în spaţiul bine conturat de Tiberiu Lotrean, trupa inimoşilor şi pururi neînfrânţilor Lucian Francisc Csibi şi Ionuţ Dărămuş, cu Paul Alexandru Timiş la tobe (Tudor Marghidan a  luat calea “diasporei” domnului Gheorghe Flutur, pentru un an), RELATIVE a strălucit ca întotdeauna într-un maraton de ritmicităţi armonice, care definesc dezlănţuita evadare din cenuşiul de fiecare zi în spaţiul sacru, dar dezinvolt şi poznaş, pentru că sacralitatea nu-i niciodată rigidă şi dogmatică, a universului concertistic.

*

Pentru RELATIVE, ca mai pentru toate trupele din Ardeal, fiecare concert înseamnă bucurie, o înseninare care aminteşte de zbenguiala cailor de rasă în zori de zi, cu muşcături din sunete şi din lumină şi cu un trap ca o eliberare definitivă din toate preconcepţiile.

*

Concertele din prima zi: TOY MACHINES

*

Să cânţi în deschiderea unui festival e o misiune ingrată; de regulă, publicul se adună greu şi, dacă se adună la timp, încă nu este suficient de bine conectat la atmosfera festivalului. Dar nu la fel s-au petrecut lucrurile şi în acest an, când Andi, Buzu, Teiu, Andras şi Bogdan, plus Edy, la tobe, cu două piese, au beneficiat de un public numeros şi plin de căldură, încă de la primul cântec, şi de bisări entuziaste în final, când o pană de curent neaşteptată a rupt mirajul.

*

Cronicile de pe site-urile şi portalurile de rock au subliniat la unison: “A fost cel mai bun concert din întreaga istorie TOY MACHINES”. Şi nu au greşit. Se simt repetiţiile temeinice, favorizate de mutarea trupei sucevene la Cluj-Napoca, atât în interpretare, unde Andras şi Teiu, conturând cu dezinvoltură discreţia lină a unei mereu surprinzătoare voci a doua, au şi evoluţii instrumentale de excepţie, în linia lui Buzu, iar Bogdan, la tobe, ritmicizează eficient frazarea melodică.

*

Dar este loc de şi mai bine, iar acest şi mai bine se va definitiva atunci când şi Andi, şi colegii lui de trupă vor înţelege că, pe anumite frazări vocale, intrumentalul trebuie să contureze vocea, să o pună în evidenţă, nu să o acopere, oricât de armonios şi de aproape perfect este acest instrumental.

*