Concursul „Bucovina Rock Castle 2018” beneficiază de o atât de largă participare, încât am hotărât să dedic o mai mare parte din timp promovării tuturor trupelor tinere, în ordinea înscrierii în concurs şi cu totală neutralitate. Toate trupele îmi plac şi, fără îndoială, o să-mi pară tare rău pentru nenorocul unora dintre ele, deşi participarea în sine are avantajul de a le spori notorietatea – ceea ce este, din start, un mare câştig.
Alex Florea, Frij Vladimir Petrut, Jureschi Adrian, Manolache Cosmin-Ionut şi Tipa Alex, la Dorna Art 2016
A treia trupă înscrisă în Concursul „Bucovina Rock Castle 2018” este una suceveană, Nightmarion, înființată în 2014, drept „proiect cu influențe variate, fiecare membru venind dintr-un peisaj diferit al muzicii rock/metal”. Interpreții piesei „Lumea lor” sunt:
Adrian Jureschi: voce
Alex Florea: chitară solo
Gătej Constantin: tobe
Alex Tipa: chitară bass
Vladimir Petruț Frij: chitară ritm
A doua trupă înscrisă în Concursul „Bucovina Rock Castle 2018”, Cenușa Soarelui, s-a înființat în 2016, tot la Cluj-Napoca. Piesa propusă fanilor rock se numește „Înstrăinare” și este creația unei trupe care „reprezintă o abordare sonora și vizuală a unei lumi create sub forma inițială de benzi desenate”. Cei cinci componenți ai trupei sunt:
Ionuț Domilescu: voce
Ionuț Florin Dumitrescu: chitară
Paul Iulian Tenciu: bas
Șerban Onțanu-Crăciun: chitară
Robert Bravjak: tobe
Cristian Antonesei, Surdu Marius Andrei,Valentin Bogdan Marchiș, Vlad Surdaş şi Vlad Doctorescu
Prima trupă înscrisă în Concursul „Bucovina Rock Castle 2018”, BlackOut, întemeiată la Cluj-Napoca, are în repertoriu piese proprii, care țin de „metalcore, cu numeroase influențe, precum melodic, nu-metal și djent”. În concurs participă cu piesa „Rise”, bine primită de tinerii care ar dori să-i vadă și să-i asculte, în august 2018, la Suceava, pe:
Valentin Bogdan Marchiș: voce
Marius Andrei Surdu: chitară lead
Vlad Doctorescu: chitară ritm
Cristian Antonesei: chitară bass
Vlad Surdaș: tobe.
Repetiţia de astăzi s-a bazat, în primul rând, pe cântecele basarabene de până în 1826, notate de germanii Elrich şi Rouschitzki: Armencuţa, Ca la Chişinău, Hora Prutului, Moldovanca, Bordeiul, Bătuta şi aşa mai departe. Greul a atârnat pe umerii violonistului Narcis Rotaru (Adrian Pulpă a avut o problemă, dar recuperează), care se descurcă, la prima lectură, aproape la fel de bine ca Răzvan Mitoceanu, atunci când Răzvan pune mâna pe vioară. Mâine, se va asambla primul concert, printr-o repetiţie viori – ţambal, când vom prinde o geană de timp; pentru că asta e soarta noastră: repetăm când şi unde apucăm, printre uşi, ca să nu prejudiciem cu nimic grandioasa sărbătoare judeţeană a Centenarului. Ba, din câte înţeleg, chiar şi expoziţia cu peste o sută de imagini necunoscute din Basarabia de altădată, la care am lucrat timp de un an, va trebui s-o expun… subsuoară şi să o arăt curioşilor ambulant, pentru că vine un pozar italian, care n-are loc de expus în toată Suceava decât în piept la mine, cum zice poetul. Şi n-o să mă pun gordună, adică contra. Centenarul şi milenarismul daco-roman înainte de toate, români!
Astăzi, am făcut poze individuale şi doar câteva de plan general. Mai întâi, începând cu acordajul viorii, m-am ţinut de Narcis Rotaru, apoi m-am înfipt în coasta lui Ionuţ Chitic (mai sus, nu ajung!), şi abia în final m-am ocupat de Răzvan Mitoceanu şi de Petrică Oloieru.
*