Dragusanul - Blog - Part 1305

Ion Lungu, cel mai bun creştin al Sucevei

Ion Lungu: Eminescu, Eminescu, da' fărî o lecuţî di pomanî nu sî poati, dragi suceveni!

Ion Lungu: Eminescu, Eminescu, da’ fărî o lecuţî di pomanî nu sî poati, dragi suceveni!

Un adevărat coşmar pentru spiritualitatea bucovineană, primarul Ion Lungu e împăcat cu sine. E fericit. În sinea lui, se socoate om, ba şi creştin desăvârşit, că doar împarte găluşte nenorociţilor urbei, cu orice prilej. Nu ştiu dacă şi în 15 ianuarie, de ziua mantiei de hahaleră a poeziei, dobândită de o fâţă spălăcită, dar oricum o face prea des, prea în sictirul populaţiei şi întru cinstirea suficienţei sale de ajuns.

*

Dar, vorba altui poet, Ion Lungu nici nu există, pentru că Ion Lungu suntem noi. El ne reprezintă, el e exponenţialitatea Sucevei ultimului deceniu. Halal să-i fie!


Cântecul timpului: lui Tiberiu Avram

Timpul, o fecioară pusă pe dezmăţ,

intră-n încăperea cerului senină,

braţul l-aş întinde, dar ca să-l înhăţ

e târziu şi vremea încă mă închină

ridicându-mi ochii tot mai răzvrătiţi,

istoviţi de goana timpului pe zare,

urmele-mi înţeapă paşii osteniţi,

*

Arşi de exilarea ierbii-n depărtare;

vino, deci, tăcere, vino şi mă-nşfacă

risipind cenuşa zilei pe pământ,

ai puterea sacră de-a sili să tacă

menestrelii vremii, palele de vânt.


Victor Ponta: N-ar ţara, că v-ar da!

Victor Ponta: Aparenţele înşeală. N-are ţara, că v-ar da!

Victor Ponta: Aparenţele înşeală. N-are ţara, că v-ar da!

Speram că, într-o ţară bogată ca a noastră, cu un premier tânăr şi însetat de viitor, am mai avea şi noi o şansă. Numai că Victor Ponta, în ciuda aparenţelor, nu este şi nu a fost, niciodată, tânăr. Omul ăsta s-a născut băbătie cărpănoasă şi pusă pe prostit lumea de la obraz. Nu are viitor, în ciuda extazierilor din sondaje, iar dacă, totuşi va avea, atunci nu l-am mai avea noi, românii.

*

Nu sunt, de felul meu, un optimist, dar a alege între Ponta, Predoiu, Udrea şi cine-o mai fi să fie aburcat la ciolanul cel mare înseamnă mai rău şi mai mult decât o sinucidere colectivă. Şi-atunci?

 


Înţelepciunea umorului lui Constantin Horbovanu 6

Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu

 

Orice lucru are un început şi un sfârşit. Dar sunt şi lucruri care se sfârşesc între.

Haina îmbracă aparenţele, nicidecum profunzimea.

Mi-a explicat atât de mult şi de detailat, încât n-am înţeles nimic.

În zilele noastre, cea mai aprigă luptă se dă pentru pace.

Poţi să dresezi un şoarece, să faci o adevărată minune animală din el. Dacă nu dresezi şi pisica, tot degeaba.

Dacă ar fi să aleg între o femeie urâtă, dar deşteaptă, şi o femeie frumoasă, dar prostuţă, sigur aş alege burlăcia.

Nu aduce anul ce aduce răbdarea.

Spune-mi cine eşti, ca să-ţi spun ce pile ai.

Viaţa lui e un tot, şi tot nu-i viaţă!

Pictorul care vede ce pictează, sigur pictează ce vede.

Când Einstein susţinea că totu-i relativ, sigur se gândea şi la disensiunile ciubucului.

Omul care nu latră muşcă.

Puterea cuvântului este mai mare decât cuvântul puterii.

Lesne e să te joci cu omul, mai greu cu sentimentele lui.

Norocul vieţii este infinit mai mare decât viaţa norocului.

A trăit o viaţa pentru o idee, dar ideea n-a trăit toată viaţa.

Fereşte-mă, Doamne, de duşmani, că pe prieteni i-am „aranjat”!

Inima gândirii e cugetarea, care nu este altceva decât gândirea inimii.

Un lucru făcut la timp e un timp făcut prin lucru.

Când doi se luptă, al treilea câştigă. Dar cu o condiţie: să ştie câştiga.

Omul pentru oameni este lup. Dar pentru lupi?

Cele mai frumoase idei se nasc în cele mai urâte împrejurări.


Ţelurile mişcării populare

Emil Boc: Dom' Preşedinte, la noi e putred mărul!

Emil Boc: Dom’ Preşedinte, la noi e putred mărul!

După ce şi-au cumpărat moşii alăturate, pe-o gură de rai, ba chiar mai dihai, Adam şi Eva au muşcat din măr, cu poftă în răspăr de adevăr mitic politic. Şi cum lui Adam îi expiră mandatul de tras păcătoşii pe sfoară (cei ce n-au muşcat şi nici nu au de gând să muşte din măr aşa se numesc, păcătoşi), şi-o îndeasă pe Eva în faţă, ca să-i ţepuiască în piaţa universităţii împreună.

*

Eva mişcă popular din coapse, din ţâţe şi din cosiţe, de intră păcătoşii în călduri şi o asaltează cu voturi. Cel puţin aşa îşi închipuie Adam, care, la repetarea biblicei năstruşnicii, îşi zice Traian Pârţ sau cam aşaceva. Sfârşit.