*
Fiţi mândri, dragii mei concetăţeni,
că-n cronicile vremilor primează
că Lungu ne-a făcut europeni,
ruşinea şi asfaltul nu contează!
*
De dragul sucevenilor, în fine,
primarul Lungu, care-i şi bogat,
şi-ar cumpăra oleacă de ruşine,
dacă-i promiteţi încă un mandat!
*
Când a făcut Dumnezeu lumea şi a deosebit dobitoacele după greutatea minţii lor, din fiecare specie a luat şi a făcut mai multe adunături, aşa că, în fiecare adunătură, găseşti o colecţie de exemplare clasice: de măgari, de vulpi, de lupi, de boi, de şobolani, de vulturi, de viezuri, de cocoşi, de porci, de cai, de câini, de lei, de tigri, de leoparzi, de părăsiţi…
Fiecare adunătură formează o naţiune. O naţiune nu e completă, dacă nu constă din tot felul de dobitoace. Dacă nu are, îşi creează.
*
Fiecare dobitoc îşi are rolul său glorios, în scurta sa viaţă, şi fiecare îşi vede de treaba sa. Măgarul o face pe cuviosul, vulpea şchiopătează, lupul stă în răspântii, boul trage, sobolul râmă, vulturul se înalţă peste toţi, viezurele adună, cocoşul cântă, porcul se tăvăleşte, calul aleargă, câinele muşcă, leul stăpâneşte, tigrul nu se lasă, iar părăsitul trăieşte pe seama altora…
Dacă toată munca asta „febrilă” ţi-o închipui, deodată îţi poţi face idee de acţiunea nobilă, ce o dezvoltă naţiunea întru mărirea lui Dumnezeu.
*
Noi nu ne putem numi naţiune fiindcă multe dobitoace ne lipsesc cu desăvârşire. Avem măgari, dar n-avem tigri, avem şobolani, dar vulturi n-avem, avem câini şi n-avem lei, avem vulpi, lupi, boi destui, viezuri, porci, părăsiţi…
Multe dobitoace ne lipsesc, iar truda noastră de a le avea e zadarnică. Conglomeraţia noastră se desface, speciile se împart la alte adunături (pardon, naţiuni!), unde, sub scutul regulilor, îşi pot trăi traiul.
Unde eşti, Ţepeş, mărite vodă? De ce nu-ţi ţii, în ocol, dobitoacele, prin spaima ţepelor tale?!
*
(Calicul democrat, nr. 1, p. 6, 1 iunie 1910)
*
Se iscă bătaie mare între două ţări vecine
şi soldaţii merg cu droaia să se lupte. Iacă vine
şi un sas, mai către urmă, cu puşcă şi cu sabie.
„Unde mergi?”, întreabă unul. „Io merge la botelie!”,
îi răspunde fudul sasul, ridicându-şi nasu-n vânt.
„Ş-apoi ce vei face-acolo?”. „Culche oameni la pământ,
apoi merge către casă la fomee şi copii!”.
„Dar se poate să te-mpuşte ei pe tine, ce, mai ştii;
tu te-ncrezi prea mult în puşcă…”. Iar sasul: „Măi voinic,
di ce puşche el la mine, doar io nu focut nimic!?”.
*
(Calicul democrat, nr. 4, p. 5, ianuarie 1911)
*
La rugămintea lui Roman Istrati, autorul copertei cărţii “Ştrumfii Kremlinului”, caricaturistul Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, a expus 16 portrete satirice ale unor politicieni români şi un autoportret, ingenios realizat, drept fundal al lansării de carte de ieri, 7 iulie 2016. Cum la eveniment au participat mulţi politicieni, inclusiv domnul Gheorghe Flutur, şi cum, printre alţi portretizaţi, se afla şi dumnealui, mi-a trăsnit ideea să mă fac geambaş de caricaturi, doar ca să înveselesc publicul. Am stabilit un preţ ad-hoc, 50 lei/caricatura, cu excepţia portretului lui Gheorghe Flutur, căruia i-am stabilit un preţ de pornire a licitaţiei de 300 lei, ştiind că astăzi e ziua domniei sale (La mulţi ani şi la cât mai puţine furii instinctuale pripite!), glumind că adjudecantul i-ar putea face fie o bucurie, fie chiar două, preşedintelui CJ Suceava: o bucurie, dacă o să-i placă portretul, iar două, dacă nu o să-i placă şi o să-l poată distruge.
*
*
De câte ori am avut ocazia, am glumit pe seama geambăşiei mele, ba că pe Tăriceanu l-aş putea da cu o sută de lei, fiind Băişanu de faţă, dar că mă tem că nu o să-l dau nici cu doi bani, pentru că va pierde alegerile din toamnă, ba că pariez că nici un politician sucevean nu va scoate un leuţ din buzunar, când e vorba de artă, pentru că, în măreţia lui electivă, fiecare îşi închipuie că i se cuvine totul pleaşcă, inclusiv arta.
*
*
Autorul portretelor, BOA, iniţial amuzat de jocul meu, apoi luându-mă în serios, mi-a zis că, dacă se vând câteva lucrări, el donează toţi banii lui Roman Istrati, care, cum ştiau toţi umanitarii din sală, are mari cheltuieli în bătălia cu nedreptul destin. Am anunţat ce-a zis BOA, pentru că, fără premeditare, chestiunea putea deveni serioasă, aşa că i-am şi întrebat pe unii dintre politicieni, de la microfon, în cadrul prezentărilor, ce lucrare vor să achiziţioneze, ca să contribuie la însănătoşirea lui Roman Istrati.
*
Să nu vă închipuiţi că măcar un singur politician sucevean a băgat mâna în propriul buzunar, ca să se solidarizeze cu Roman Istrati, în cumplita luptă cu boala!
Flutur: Barbă, dacă umblă cu cioara vopsită şi flutură băşcălios din aripi, împuşcă-i!
*
Domnul din dreapta imaginii de mai sus cică a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava pentru cultură. Nu l-am văzut în viaţa mea, nici măcar în Gura Humorului, deşi am participat de zeci de ori la tot felul de manifestări culturale şi în acel oraş. Ajuns vicepreşedinte, domnul Niţă ot Gura Humorului refuză să avizeze orice act al Centrului Cultural “Bucovina”, până ce managerul Viorel Varvaroi nu-şi va pune capul sub ghilotină. Simplu ar fi fost dacă preşedintele Gheorghe Flutur l-ar fi chemat pe managerul Varvaroi la ordin, pentru o discuţie bărbătească, şi e sigur că, după o astfel discuţie, Varvaroi şi-ar fi înaintat demisia din funcţia primită pleaşcă de la PSD, pentru a fi oferită, tot pleaşcă, unui pedelist, vopsit în cioară liberală. Ce, Gheorghe Niţă, dacă o cere partidul, nu poate părea om de cultură, avântat eroic pe frontul biruinţei definitive a recoluţiei culturale portocalii?
*
De chestiile astea n-aş pomeni, dacă nu m-aş fi trezit, cu două festivaluri de amploare, “Naţiunea Poeţilor” şi “Bucovina Rock Castle” ca şi blocate. Dacă semnează proiectele managerul Viorel Varvaroi, nu le semnează Gheorghe Niţă ot Gura Humorului. Să-i sun pe Flutur, Balan sau Barbă, după ce m-au tras, recent, pe sfoara lipsei de cuvânt, nu are rost. Şi-atunci, ce-i de făcut?
*
Şi eu strâng din umeri, a neştiinţă, de parcă m-aş fi molipsit, brusc şi instantaneu, şi viceversa, de la dumnealui, super-liderul culturii judeţene, vicepreşedintele Gheorghe Niţă.