Victor Ponta: N-ar ţara, că v-ar da!

Victor Ponta: Aparenţele înşeală. N-are ţara, că v-ar da!

Speram că, într-o ţară bogată ca a noastră, cu un premier tânăr şi însetat de viitor, am mai avea şi noi o şansă. Numai că Victor Ponta, în ciuda aparenţelor, nu este şi nu a fost, niciodată, tânăr. Omul ăsta s-a născut băbătie cărpănoasă şi pusă pe prostit lumea de la obraz. Nu are viitor, în ciuda extazierilor din sondaje, iar dacă, totuşi va avea, atunci nu l-am mai avea noi, românii.

*

Nu sunt, de felul meu, un optimist, dar a alege între Ponta, Predoiu, Udrea şi cine-o mai fi să fie aburcat la ciolanul cel mare înseamnă mai rău şi mai mult decât o sinucidere colectivă. Şi-atunci?

Ţelurile mişcării populare

Emil Boc: Dom’ Preşedinte, la noi e putred mărul!

După ce şi-au cumpărat moşii alăturate, pe-o gură de rai, ba chiar mai dihai, Adam şi Eva au muşcat din măr, cu poftă în răspăr de adevăr mitic politic. Şi cum lui Adam îi expiră mandatul de tras păcătoşii pe sfoară (cei ce n-au muşcat şi nici nu au de gând să muşte din măr aşa se numesc, păcătoşi), şi-o îndeasă pe Eva în faţă, ca să-i ţepuiască în piaţa universităţii împreună.

*

Eva mişcă popular din coapse, din ţâţe şi din cosiţe, de intră păcătoşii în călduri şi o asaltează cu voturi. Cel puţin aşa îşi închipuie Adam, care, la repetarea biblicei năstruşnicii, îşi zice Traian Pârţ sau cam aşaceva. Sfârşit.

Fundaţia, adică temelia mişcării populare

Elena Udrea: Românie, odihneşte-te în pace! Moştenirea ta este în siguranţă.

Niciodată, parcă, nu a fost ţara asta mai insolent călcată în picioare, decât prin apariţia partidei de dans folcloros a mişcării populare, în care s-au prins toţi slugoii şantajabili de băsescu, iar în teritoriu, toate scursurile sociale, inclusiv mitingiştii de profesie de la suceava, în frunte cu ăla, umblatul, plătit ba de psd, ba de pnl, ca s-o facă pe revoluţionarul mai catolic decât papa lapte.

*

Instinctiv, nu-i plac pe indivizii care umblă cu cioara vopsită (în mod firesc, nici ei nu mă plac pe mine), aburcându-se din insignifiant pe baricadele potăilor cu colaci în coadă. Nu-i plac, pentru că s-au înfăşurat într-o minciună obraznică şi nocivă, făcându-mă, pentru o clipă, să uit de obrăznicia şi de nocivitatea cârdaşilor lui Ponta şi Antonescu.

Corneliu Popovici şi mărul discordiei populiste

Corneliu Popovici: Mărul a fost, dintotdeauna, idealul meu cosmologic!

După ce a tot lins blidele prin coşmelia roşie a lui Gavril Mîrza, apoi prin cea portocalie a lui Gheorghe Flutur, navetistul politic Corneliu Popovici a descoperit mărul populist, cu întreaga lui savoare. Într-un fel, mărul lui Băsescu, via ascensorul Elenei Udrea, seamănă cu Popovici, adică nu înseamnă nimic.

*

Fascinat de măr, suceveanul Corneliu Popovici şi-a poftit rudele sărace la ospăţ şi, astfel, neamul Nimeni Peneţecede, Nimeni Peve şi toţi ceilalţi Neica Nimeni bucovineni s-au reunit în marea familie a nimenilor de carieră, vreo două mii şi ceva ca membri şi membre, şi aproape două mii ca simpatizanţi, după cum colcăie din vocabular Popovici.

*

Pariem, totuşi, că vreo câţiva măroşi din neamul Nimeni vor răzbi la ciolan, din voinţa populară a celor care dau în gropi şi votează?

Elena Udrea şi politica Evei mioritice

Ciobanul Artimiţă: Dacă n-a rezistat strămoşul Adam, fără să muşte, eu cum să rezist?

Ciobanul Artimiţă era un nimeni cu oi. Acum e un nimeni cu măr. Bietul om repetă păcatul primordial, muşcând din mărul populismului, după ce a băut o cafea cu o fâţă incultă, dar tare-n nuri şi persuasivă-n bucle.

*

Ciobanul bistriţean, un sfânt, în comparaţie cu Băsescu, Ponta şi Antonescu, vrea să devină baciul mioriticilor, care, după cum speră perversa Elena Udrea, se vor lăsa înduioşaţi de faptul că unul dintre ei, poate purta turmele de populaţii carpatice spre gurile de rai care, de fapt, nici nu există.

*

Nu m-am lămurit, deocamdată, cine-i mai dezgustător şi mai jalnic: Elena Udrea sau ciobanul Artimiţă?