Urzica vieneza | Dragusanul.ro - Part 60

Cântec melancolic: lui Mihai Burduja

*

Melancolic vechiul târg

iar şi-a pus uitate vremuri,

haine rupte-n mare sârg,

alterate de totemuri

ireal văzute-n stradă

*

Bandajând cu verde crud

unde secolul e pradă

răstignit pe cerul ud,

dar nu-i pasă, el există

undeva ca târg străvechi:

jalnic în lumina-i tristă

auzi clipele-i perechi!


Suceava, călcată de arnăuţii lui Ion Lungu

Primarul Ion Lungu: Batiţî şî aduceţî-mi galbinii di pi tochit omătu, cari tot căldurî o fost!

Primarul Ion Lungu: Batiţî şî aduceţî-mi galbinii di pi tochit omătu, cari tot căldurî o fost!

Disperat că n-are parale de frecat aiurea, după cum vor muşchii lui (capul nu-l aduc în discuţie şi ştiţi bine dumneavoastră de ce), primarul Ion Vodă Lungu cel Cumplit ameninţă cu arnăuţii, care vor bate din uşă în uşă, cerând ultimativ parale pentru frigul de peste iarnă. Că doar omătul s-a strâns cu ajutorul energiei solare, care tot un fel de pontos timbru verde ar fi.

*

Ce-i drept e drept: oameni buni, plătiţi-vă datoriile, că doar se ştie că, la români, în mod tradiţional numai prostia se plăteşte; şi doar nu vreţi să spuneţi că, atunci când l-aţi votat pe Lungu, aţi făcut o chestie inteligentă! (Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava).


Maria Grapini, după voturi, în biata Bucovină

Maria Grapini: România trebuie să fie promovată prin valori şi cred că şi Suceava trebuie să aibă o filială a Partidului Conservator care să apere aceste valori!

Maria Grapini: România trebuie să fie promovată prin valori şi cred că şi Suceava trebuie să aibă o filială a Partidului Conservator care să apere aceste valori!

Descendentă din nişte socialişti bucovineni (bunicul ei exclama: “Mai lăsaţi-ne cu Ştefan cel Mare, care avea iobagi!”), cucoana Maria Grapini, total ineficientă ca ministru (din cauza guvernului prost, cum se plângea cândva?), vine în biata Bucovină şi drege busuiocul, anunţând că renunţă la scaunul de deputat, ca să se facă europarlamentar. Căci, deh!, o cucoană atât de stilată, merită, întotdeauna, mai mult!

*

În rest, Grapina a vânturat pleavă despre valorile Partidului Conservator (textul de sub colaj îi aparţine), foşcăind din aripioare ca o libelulă năucită de primăvară (Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava), convingându-mă definitiv că la urnele buclucaşe din luna lui mai eu nu am ce căuta.


Proză umoristică: Legea pipăitului public

HORBOVANU VAZUT DE PIM*

Cum cartea “Înţelepciunea umorului”, de Constantin Horbovanu, a intrat în faza finală, cea a tehnoredactării, prietenul nostru comun, artistul Mihai Pânzaru-PIM (ca să fiu scurt, nu o să-i zic PIM, ci Maestrul!), a lucrat majoritatea ilustraţiilor de interior, dar şi portretul umoristului Horbovanu (destinat coperţii finale), ca să nu mai vorbesc de portretul interpretat, care va reprezenta coperta întâia.

*

Constantin Horbovanu, singurul umorist din istoria Bucovinei (epigramiştii şi Mihai Teliman sunt, în fond, nişte satirici duri, pamfletari în toată puterea cuvântului), înseamnă, pentru mine şi PIM o asumare de responsabilitate şi, tocmai de aceea, amândoi am trudit, până la epuizare (eu, cu culegerea textelor; PIM, cu vreo 30 de ilustraţii umoristice), pentru ca “Înţelepciunea umorului” să poată ajunge în bibliotecile zilei, în ţinuta de gală pe care o merită pe deplin.  Până la prima lansare a cărţii (în 23 aprilie, probabil că la Vatra Dornei; la Suceava, pe 28 aprilie), voi continua să postez, pe acest site, proze frumoase, care se constituie, ca întreg, într-o impresionantă frescă a Sucevei ultimilor trei-patru decenii.

*

COPERTA CARTE HORBOVANU

*

Legea pipăitului public

*

Am auzit că, după discutarea şi aprobarea mai multor legi şi documente de mare importanţă pentru ţară, printre care creşterea salariilor parlamentarilor, iarăşi creşterea salariilor parlamentarilor, indexarea salariilor parlamentarilor, cât şi altele, referitoare la locuinţe, maşini, secretare etc., Parlamentul României a hotărât, în sfârşit, să dezbată, după sărbători, şi mult aşteptata lege a pipăitului public, lege mai importantă decât cele ale învăţământului, sănătăţii, cadastrului etc., fără de care societatea noastră nu va putea coti, cu adevărat, spre unde trebuie.

În calitatea pe care o am, de consilier adjunct al Comisiei mondiale de aşchiere primară a coarnelor de iac, cunoscător, deci, în ale legislaţiei şi ale politicii de orice fel, doresc să arăt importanţa adoptării acestei legi, chiar dacă ea nu va fi, sută la sută, pe placul tuturor românilor.

În primul rând, legea va trebui să aibă două liste anexe, cu ce se poate pipăi şi cu ce nu, că omul, la beţie, nebunie sau prostie, pipăie multe, vrute şi nevrute!

Apoi, pe articole, să se arate, pentru fiecare obiect în parte, de ce nu este sau de ce este bine să-l pipăim.

Zilele trecute, o gestionară, de la alimentara X, striga unui cetăţean:

– Nu pipăi pâinea! Dacă toţi ar face aşa şi ar avea mâinile murdare, unde am ajunge?!

În lipsa legii şi manipulată de forţe obscure, gestionara a făcut două greşeli: 1). L-a jignit pe om (chestia cu „mâinile murdare”) şi 2). A minţit.

Ea ar fi trebuit să spună aşa:

– Domnule, pipăi-o cât vrei, cum vrei, îţi dau şi un scaun, dar pe răspunderea dumitale. Când vei merge la spital, să-ţi scoată cuiul sau sârma ruginită din deget şi să-ţi facă injecţie antitetanos, să nu zici că n-ai ştiut la ce riscuri te-ai expus!

Pentru cei care încă nu se pot debarasa de asemenea riscuri, legiuitorii ar putea găsi o soluţie de compromis, de tranziţie, de genul: în faţa fiecărui raion să se pună o pâine. Alături, o pancartă, pe care să scrie „Pâine pentru pipăit”, iar lângă pancartă, o trusă de prim ajutor.

Sunt obiecte, pe care nu le putem cumpăra, dacă nu le pipăim. La mine, în apartament, a venit iarna şi-mi trebuie palton.

Paltonul trebuie pipăit? Sigur că da, să-mi dau seama dacă materialul este natural sau sintetic, moale sau tare, forma, densitatea…

Dacă intru într-un magazin, cu intenţia de a-i cumpăra soţiei o fustă şi nu găsesc ceva ca lumea, în schimb zăresc o gestionară tinerică, frumuşică, subţirică, îmbrăcată cu o fustă (fustiţă) interesantă, să mi se dea voie s-o pipăi (fusta), să văd cum este materialul, dacă-i moale sau tare, densitatea ţesăturii, forma, rezistenţa… cât şi altele, iar dacă-mi place, s-o întreb de preţ, unde poate fi găsită şi cât de pretenţioasă este la călcat.

Dar, înainte de toate, legea trebuie să explice ce înseamnă cuvântul „public”, că la pipăit ne pricepem noi!… Ne pricepem şi la găsit fisuri în legi. Doriţi un exemplu?

Dacă legea va interzice pipăitul, intru în magazinul amintit mai sus, cel cu fuste, ochesc gestionara tinerică şi frumuşică, strig tare că, la buticul din colţ, s-au adus haine vechi din Occident, lumea dispare cât ai zice peşte, iar eu mă dau la pipăit, că legea nu-mi interzice. Poate nu­-mi interzice nici gestionara, dar, oarecum, sunt acoperit.


Cântecul şarpelui: lui Ştefan Alexandru Băişanu

Ştefan Alexandru Băişanu: Iartă-mi, Doamne, omeneştile slăbiciuni: Patria şi peştera lui Platon!

Ştefan Alexandru Băişanu: Iartă-mi, Doamne, omeneştile slăbiciuni: Patria şi peştera lui Platon!

*

Şarpele casei căuta cu migală

temniţa fructelor – cămară pustie,

ecou risipit într-o lume domoală

furată brutal de ce-a fost poezie,

atunci mi-a fost zi şi-am pus mâna pe băţ

numai să pot de ursiri să mă apăr,

*

Am o viaţă în care să tot pot să învăţ,

limpezindu-mi hotarul cu fărâma de scapăr

efemer ca şi mine, dar durabil aprins

ca o candelă veche de-o ciudată sfinţenie

sau să cad la răscruce fără veste învins,

aşteptând aşteptarea cu silită smerenie;

nimănui n-o să-i pese de răscrucea în care,

dărâmându-mă, azi, o să-mi fac temelie

rânduindu-mi runele într-o stâncă pe zare,

undeva cât mai cer, cât mai fi-va să-mi fie

*

Bardul clipei tovarăş de alean şi popas

atingând câte-o rază şi făcând-o să ţipe

ireal peste lume, peste tot ce-a rămas

şi rămâne prin clipa care-a prins să-nfiripe

alte vremi şi alt şarpe, întru veghe ursit,

numai el o să-nchege, când sub alte aripe,

universul va fi numai viaţă. Sfârşit.


Pagina 60 din 132« Prima...102030...5859606162...708090...Ultima »