Ion Lungu: Aşă, Băişanule, filmează şi dă pi post cum dau io di pomanî lu’ Dumnezău!
*
Lăfăit, cu terasele sale oskarwilde-ene, peste centrul Sucevei, bolovănosul primar Ion Lungu se pregăteşte, iar, să-l tragă pe sfoară şi pe Dumnezeu, via mulţimile de suceveni, care se vor înghesui la pomana găluştelor şi a gurismelor maneliştilor lui folcloroşi. Să vă trăiască!
Victor Piţurcă: Viteji urmaşi ai lui Gigi Becali, uitaţi destinul mioritic al românilor şi închipuiţi-vă, măcar în meciul cu Algeria, că sunteţi, ca mine şi ca în imn, nişte pui de lei!
*
Ca pui de lei (să vezi eroare!),
şi-n fotbal, dar şi-n plan politic,
ne pun arabii în frigare
căci mirosim prea… mioritic!
*
NOTĂ: Mai mulţi prieteni m-au atenţionat că scrisesem, greşit, în titlu, Austria, în loc de Algeria. Cum, şi Algeria ne bate? Halal să le fie, dar nu-i nimic, aşa e viaţa, ne pregătim în continuare etc.
Ion Iliescu: Trăim bine, tocmai asta e ponta!
*
De data asta, nu-mi pasă cine înfulecă şi cine adună ciolanele de la masa ciocoiască. E drept că nu îmi cade bine, ca român, să văd ce neisprăviţi ne conduc sau doar vor să le fure ălora scaunele de sub şezuturi, dar, de data asta, mi-am răcorit sufletul şi-i mulţumesc lui Mircea Diaconu că mi-a oferit şansa de a o face.
*
Elena Udrea: Fraţilor, e scris pe trădător unire!
*
Tembeleviziunile stau în limbă, preocupate parşiv de soarta opoziţiei. Care opoziţie? Ăia? Alea? Există o singură opoziţie reală, şi a ălora, şi a celorlaţi, care tocmai a repurtat o uriaşă victorie. Din nefericire, umbrele, spălate îndesat de popescu, cristoiu, gâdea, turcescu, pora şi de guleratul ăla de la cluj, care se dă în stambă pe guşa realităţii, umbrele, deci, nu vor pricepe nicidecum că, pentru a nu ştiu câta oară, iarăşi existăm a doua zi de după Hristos, şi iarăşi nu ne vom alege cu nimic, nici măcar cu colbul sfinţeniei pe umeri.
Bolintineanu: Cei ce poartă jugul şi-a trăi mai vor / Merită să-l poarte, spre ruşinea lor!
*
Dincolo de statutul lui de mare personalitate a culturii române, cu opere durabile şi în cinematografie, şi în teatru, şi în literatură, Mircea Diaconu înseamnă o şansă, pe care tare mă tem că o vom rata, noi, românii, ignorând, mereu şi mereu, fiecare a doua zi de după Hristos.
*
Mircea Diaconu înseamnă o opţiune, dar mai poate însemna şi ţipătul nostru disperat, cu care se pot risipi munţii peste moşiile şi peste umbrele ăstora. Mie mi s-a acrit de ăştia şi am de gând să dau cu ei de pământ prin Mircea Diaconu. Dumneavoastră îi mai suportaţi?
Ţăranii: Ori cu Udrea, ori cu Ponta, tot un drac!
*
În ţara asta, nu mai ai ce alege. Nu mai există şi un rău mai mic. Mafiile Ponta şi Udrea sunt la fel de nocive, iar din strânsoarea lor nu se mai poate scăpa. Ne-au biruit, ne-au anihilat ca neam, iar, acum, îşi împart şi pământurile. Sfârtecă şi înşfacă bucăţi de ţară cât mai mari, pe care le înghit pe nemestecate. E prea târziu pentru a mai alege, iar cursa electorală s-a şi transformat într-o îmbrâncire a mulţimii în tradiţionala ei preistorie. Faceţi loc, mafiile Ponta şi Udrea, costisitor şi sfidător de fastuos, îşi îndreaptă paşii spre Înalta Euro-Poartă! Vor fi iarăşi ce-au fost, ba, mai mult decât atât, vor putea lua capul tuturor duşmanilor lor. Faceţi loc, e vremea bruxarioţilor! Sfârşit.