Între cărţile antice şi lirica amazoancei de Suceava

Carmen Marcean, poensionată de curând

*

Poensionată de curând, adică eliberată din câmpul muncii pentru a se dedica odihnei, Carmen Marcean a găsit calea de a-i da lui Sadoveanu în cap (bietul magistru ruga scriitorimea să pună virgulele oriunde, dar nu între subiect şi predicat, şi între comparaţie şi termenul de comparat!). Şi versifică, versifică, foaie verde pe oblon, ia fă-mi poze, măi ion, că-s poiată de bonton, între pagini de carton!

*

Provocat la un duel epigramistic, i-am răspuns (deşi am atâtea altele de făcut), dar se vede treaba că doamna care a descoprit imboldul liric abia la pensie, mă confundă cu Ion al ei de-acasă, dacă se ţine scai cu textuleţe masochiste de nădragii mei. O mo(n)stră recentă, pe care nu o observasem, îi scoate în evidenţă încăpăţânarea de doamnă acerbă, obişnuită să domine totul:

*

Ion Drag…, a mea poveste
Îți vorbește de Ioan,
Care-a fost și încă este
Prinț pe calul lui Bălan.
De copite, ce să spun?
Purtătoare-s de potcoavă.
Deci, norocul mi-e într-un
Viu simbol din a ta snoavă.

*

Cum n-am priceput nimic din chestia asta rimată (exemplu: Ioan este “Prinţ pe calul lui Bălan” sau “Prinţ pe calul lui, Bălan”?; alt exemplu: epigrama nu-i… snoavă, dar snoava poate fi snoabă!), nu prea ştiu la ce să răspund, aşa că am să apelez la o repliere în gardă:

*

Ştiam proverbul daco-get

şi bine-ar fi să-l prinzi şi tu:

românul s-a născut poet,

însă românca, sigur, nu!

*

Cum poezia e un chin

dispus mereu să te amâne,

norocul tău va fi deplin,

dacă… la cratiţă rămâne!