Reclamele Crăciunului de altădată

*

Cum se îmblânzesc soacrele

*

Aveam o soacră îndrăcită,

Nici n-aţi văzut aşa-ceva,

Sunt sigur că Satan, el însuşi,

Nu avea soacră mult mai rea.

 *

S-o îmblânzesc n-am fost in stare

Nici dându-i bani, nici rochii mii,

Degeaba îi luai de toate

Din sutele de prăvălii.

 *

M-am plâns, atunci, din întâmplare,

Unui prieten de la Gorj,

El mă-ndemnă să merg cu dânsul

La magazin, la Musiu Jorj,

*

Acolo, poruncii la icre,

La caşcaval de Penteleu,

Salam şi vinuri negre bune,

Ce te fac tare ca un leu,

 *

Lacherdă proaspătă, sardele,

Delicatese fel de fel,

Din bunătăţile alese

Luarăm noi câte niţel,

*

Şi Musiu Jorj, băiat amabil,

Cinstit şi iute ne-a servit…

Când am dat soacră-mi, acasă,

Ce-i luasem… zău a înlemnit!

 *

Şi faţa ei morocănoasă

Deodată-n bine s-a schimbat,

Iar de atunci, ca s-o fac bună,

Tot de la Jorj am cumpărat.

*

De vreţi l-a voastre soacre rele

Să le astupaţi gura cu anu’,

Le daţi delicatese luate

De la musiu GEORES GRIDEANU[1].

(Foaia populară, No. 43 din 27 decembrie 1898).

Măsuri împotriva încălzirii globale

Obama: Nu cumva Ivan şi-a aprins o ţigară?

*

Problemele-ncălzirilor globale

America le-o rezolva pe loc

de-şi va vedea mai mult de ale sale,

să nu mai ieie-atâta lume… foc!

Debutul lui Ambrozie Ovidiu Bortă-BOA, în caricatură

*

Ambozie Ovidiu Bortă-BOA se revendică drept caricaturist al ziarului “Bucovina”, care avea ca moto un citat pe care nu-mi mai amintesc de unde l-am luat: “Nu va veni oare timpul ca şi acest popor, de veacuri înstrâmtăţit, să fie şi el privit ca unul ce nu voieşte a împila pe alţii, dar care vrea ca şi alţii să nu-l împileze”.

*

Nu ştiu dacă numărul 75 al ziarului, ediţia de week-end 30 ianuarie – 1 februarie 1998, înseamnă debutul lui BOA (am impresia că l-am debutat în toamna lui 1997), dar ceea ce e sigur este faptul că, încă de la debut, BOA se dovedea a fi un maestru al caricaturii de presă, excelent de la primul desen, cu stil propriu şi cu o ştiinţă a desenului remarcabilă.

*

Pamfil Horodnic, un mare caricaturist, în 1999

*

Înainte de a trece în noul mileniu, până şi umorul avea altă consistenţă, la Suceava. De pildă, năstruşnicul Pamfil Horodnic, cel care întrezărea lacrima lui Dumnezeu (de mila noastră), acum blocat în atribuţiuni de secretar comunal, mă fascina cu inspiraţiile lui grafice axiomatice (altfel nu le pot numi), în care desenul “fără cuvinte” sau “cu” spunea mai multe decât o întreagă carte. Încă patru caricaturi de Pamfil Horodnic, pe care le-am găsit prin vechile mele publicaţii, vă pot sugera (măcar!) că suntem contemporani cu un mare artist, chiar dacă nu prea băgăm de seamă.

*

Deputatul Ioan Bălan a pierdut ce nu avea!

Cocoşul: Dar promiţi că nu mă dai lui Flutur, ca să mă facă aviară?

*

Din Dorohoi când îl aduse vântul,

Ioan Bălan a pătimit destul,

căci şi-a pierdut pe drumul lung cuvântul,

dar nu contează, se declară nul!