De Crăciun, să fim mai buni?
*
Prin presă săvârşesc minuni
şi ne îndeamnă ne-ntrecuţi
ca de Crăciun să fim mai buni,
fiind cu mult mai prefăcuţi!…
*
Prin presă săvârşesc minuni
şi ne îndeamnă ne-ntrecuţi
ca de Crăciun să fim mai buni,
fiind cu mult mai prefăcuţi!…
*
Le spun acelor care-ntreabă
că-n anul ăsta care vine
în stupurile de albine
şi trântorii vor fi de… treabă!
*
CÂNTECUL I
Românii unşi conducători
trudesc în anii următori
să ne convingă ca popor
că banii noştri-s… banii lor!
*
CÂNTECUL II
*
Cu haz duhnind a barabulă
şi-a mămăligă buclucaşă,
românii l-au avut pe Bulă,
bucovinenii – pe Covaşă!
*
Ştiindu-i din trecuturi slava,
dar şi prezentul, mă intrigă
profund că-n târgul zis Suceava
numai… potăile câştigă!
*
Crăciunul, sărbătoarea precreştină a lui Cronos, deci a morţii şi a învierii timpului (veţi vedea mărturii din vremuri vechi în zilele următoare – nu vreau să vă aglomerez astăzi), însemna, întotdeauna, un prilej de bucurie, iar revistele româneşti ale vremurilor nu puteau rata ocazia de a-şi amuza cititorii cu năstruişnicii demne, şi astăzi, de toată admiraţia. Voi alătura astfel de caricaturi vechi, cu valoare şi cu îndemn de “remember” (în primul rând, amintiţi-vă că nici noi nu suntem veşnici), deşi multe dintre realităţile caricaturizate ale vremilor de demult vă sunt, multora dintre dumneavoastră, absolut necunoscute. Unora, chiar şi Iorga, cu naţionalismul lui timpuriu, ironizat de Francisc Şirato în chiar caricatura care urmează.
*