Răzvan Mitoceanu, de Ziua Scrisului Bucovinean

Răzvan Mitoceanu – fotoportret de Ion Drăguşanul

*

Deşi nu am avut când vorbi cu muzicianul Răzvan Mitoceanu, cel care va trebui să reconstituie, doar cu vioara, atmosfera bucovineană din timpul vieţii lui T. Robeanu, am ales un repertoriu pe care tare drag mi-ar fi să-l ascult în varianta în care îl auzea Robeanu: lunecând dumnezeieşte de pe strunele viorii. Vi-l prezint şi dumneavoastră (face parte din fonotecările realizate de Răzvan şi Petrică Oloieru), dar şi lui Răzvan, care, desigur, are libertatea de a-şi concepe singur concertul în trei părţi, de câte 5-7 piese (eu aş prefera câte 7).

*

În deschiderea manifestării, îi propun lui Răzvan piesele:

*

Hora bătrânească a lui Grigore Vindereu:

p2

*

Hai leliţo şi o rusească ale lăutarilor din Gura Humorului:

p103

*

Jâdaucuţa lui Vasile Muntean din Oprişeni:

p188

*

Bulgăraş de gheaţă rece al lăutarilor Niculai Ienciu şi Gheorghe Chiciu:

p85

*

Hora lui Alecu Lupaşco:

p165

*

Rusasca lui Nicolai Bogatu:

p181

*

Sârba lui Matei Onofrei:

p194

*

Pe la jumătatea manifestării, după lansarea cărţilor şi a revistei, îi propun lui Răzvan Mitoceanu piesele:

*

Hora lui Grigore Vindereu:

p3

*

Alivanca lui Nicolaie Bogatu:

p53

*

Vicovanca lui Alexandru V. Bujdei:

p270

*

Cântecul vechi al lui Alexandru V. Bujdei:

p16

*

Hora Storojineţului, aşa cum o cânta Petrea Dolinschi:

p21

*

Bătrâneasca lui Nichita Zlotar:

p70

*

Hora muntenească veche a lui Bujdei Ion Ienciu:

p259

*

Pentru final, după premierea celor trei scriitori bucovineni şi după rostirile lor, aş propune:

*

Boiereasca lui Alexandru V. Bujdei:

p72

*

Hora lui Cuza – cum o cânta Pamfil Furcaş:

p143

*

Cealaltă Horă lui Alecu Lupaşco:

p164

*

Rusasca lui Ştefan Cozubaş:

p180

*

Ţânţăroiul lui Ilie Marcu:

p210

*

Căpitanul Dan:

p218

*

Pe o stâncă naltă – cum îl cânta Bujdei Ion Ienciu:

p26

*

Ţucu-te-aş, Ion Lungu, ne faci loc de joacă!?

Nici chiar aşa! Astfel de locuri se fac în localităţi cu primari, nu cu vechili!

*

Să nu-mi crez auzului şi văzului, când ies în spatele blocului, să mă informez în ce scop râmă părculeţul Ion Lungu: face un loc de joacă nou pentru copii! Ţucu-te-aş, dom’ vechil al Sucevei, dar mare bucurie îmi produci, în ciuda faptului că urmaşii mei şi urmaşii urmaşilor mei nu vor beneficia de el, pentru că s-au stabilit pentru totdeauna la Cluj Napoca. Ştiu, n-ai să faci o chestie precum cea de la Breaza (dar Breaza are primar, nu vechil!), dar e bine şi aşa, drept pentru care îţi dedic un cântec de-al trupei izgonite din vechilăria dumitale (să nu cumva să-l asculţi, că faci toxi-infecţie intelectuală şi-ajungi în rândul sfinţilor; rămâi la mucii din batista folcloroasă a lui Brăteanu şi păzeşte-te de cântecele alor mei, dar remarcă, totuşi, că, atunci când faci bine, recunosc şi ţi-l dedic!):

04 Toy Machines – Awake

*

Păzea, Ion Lungu râmă printre blocuri!

Sound 6

*

Astăzi, de cum s-a luminat de ziuă, utilajele rîmătoare ale primarului Ion Lungu au luat cu asalt părculeţul dintre blocurile A9 şi A10, de pe strada Mărăşeşti. Până de curând, în părculeţul acesta exista, din vremea lui Ceauşescu, şi un loc de joacă, dar mai anţărţ, ciracii lui Lungu l-au smul şi l-au dus acolo unde lungu îşi înţarcă sfinţenia cu găluşte. Pagubă-n ciuperci. Mai bine faceţi click pe simbolul de sub fotografia de mai sus şi ascultaţi un cântec frumos, care a răsunat, în vara apusă, şi prin Suceava.

*

Sound 1

*

Ce vrea Ion Lungu cu părculeţul nostru nimeni nu ştie, dar descurajarea tuturora vine din renumele ţărănoiului din Prelipca, ajuns, peste noapte, deştept comunitar, care râmă şi râmă temeliile târgului ăsta de te apucă mila. Dar mai daţi-l în… prelipka lui şi faceţi click şi pe simbolul de sub poza de mai sus. Pentru un alt cântec al verii sucevene de adineauri.

*

Sound 4

*

Cel mai probabil, Ion Lungu, acest vrăjmaş înveterat al naturii, va turna un sarcofag de beton între cele două blocuri, dar la fel de probabilă este şi neşansa noastră ca Lungu să fi “retrocedat” cuiva părculeţul urban, şi de aia îl curăţă, ca să-i facă noului proprietar un hatâr pe banii publici. Să sperăm că, precum în cântecul pe care îl găzduieşte fotografia de mai sus, la vară vântul îl va spulbera pe Ion Lungu definitiv din memoria obştească. Deci, faceţi click pe simbolul de sub poză şi daţi în bobii splendidelor armonii franţuzeşti!

*

Cover audio Andi

*

Există, desigur, şi posibilitatea ca Ion Lungu să facă un lucru bun din acel părculeţ, dar problema este că el nu întreabă niciodată şi pe locuitorii dintr-o zonă sau alta a Sucevei dacă îşi doresc sau nu preafericirea cu forţa. Lungu îşi crede minţişoarele providenţiale şi tropoteşte cu bocanci înglodaţi, când vrea, cum şi unde vrea, peste sufletele sucevenilor. Iar sucevenii, cu un înduioşător masochism, îl votează şi răsvotează, cu evlavia găluştelor în patima lor pentru moaşte ale vitregei noastre istorii. Să le fie de bine, dar am mai ascuns un cântec frumos şi în sibolul de sub fotografia de mai sus. În fond, eu nu mai trăiesc în Suceava de azi, împărţindu-mi viaţa între nostalgia trecutului bucovinean şi speranţa în viitorului unui tânăr care a învăţat să păşească în părculeţul acesta, în care Lungu intră brutal cu râtul utilajelor moderne. Sfârşit.

Sfintele moaşte ale politicii româneşti

Elena Udrea: De asta au fost atât de colţuroşi bărbaţii din viaţa mea?

*

Dumnezeu a fost izgonit din spiritualitatea românească. Izgonit sau măcar aruncat aiurea, sub un maldăr de vechituri ale memoriei, pe care târziu, peste veacuri, le va cerceta câte un curios oarecare. Mulţimile româneşti nu îl mai caută pe Dumnezeu, pentru că, pe deplin golite de spirit, au revenit la idolatrie, închinându-se, cu disperată evlavie, doar moaştelor. Şi cumpără indulgenţe mulţimile româneşti, mituindu-i pe proprietarii de moaşte întru sănătate, fericire şi iertarea păcatelor.

*

Nicăieri, în textele sfinte rămase după Iisus Hristos sau măcar după Cuvântătorul Lui, Sfântul Paul din Tars, nu veţi găsi promovată o sacralitate a moaştelor şi, în general, a sfinţeniei drepţilor şi merituoşilor care L-au urmat pe Iisus, practica păgână a idolatrizării osemintelor fiind introdusă de un împărat păgân, Constantin, care dorea să “încreştineze” datina sacrificiului la câte o nouă zidire (când urma să se facă o nouă casă, de pildă, în colţul dinstre sud-est se zidea o vietate, un cocoş – de regulă, iar mai târziu doar umbra unui om) şi care a recomandat ca la temelia bisericilor să fie aşezate osemintele unui martir.

*

Moaştele din biserici, deşi nu înseamnă creştinism, nu mă înnegurează. Dar “moaştele” politicii, adică “făcătorii de minuni”, care ne tot păcălesc, la patru ani, o dată, şi cărora le pupăm tălpile zi de zi, mă cam scot din răbdări. De ce ne-am închipui noi că Băsescu, Iliescu, Dragnea, Ponta, Tăriceanu, Blaga, Gorghiu, Oprea şi aşa mai departe ar însemna chintesenţa inteligenţei naţionale, când toate aceste mediocrităţi au tot dat proba incompetenţei, parazitismului şi a incapacităţii?

*

Întrebarea este, bineînţeles, retorică.