Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 177

Înţelepciunea umorului lui Constantin Horbovanu (4)

Constantin Horbovanu, unul dintre puţinii umorişti ai Bucovinei de astăzi.

Constantin Horbovanu, unul dintre puţinii umorişti ai Bucovinei de astăzi.

*

Cel care-ţi oblojeşte o rană, deschizând altele, nu poate fi numit tămăduitor.

Înainte de a porni pe un drum nou, verifică dacă l-ai parcurs în întregime pe cel vechi.

Cel care-şi onorează adversarul învinge sau pierde în mod onorabil.

Sunt oameni pentru care fericirea nu înseamnă nimic şi oameni pentru care nimicul înseamnă fericire.

Am o aşa de mare încredere în nevastă-mea, încât mi-am devenit suspect.

Puterea ştiinţei e infinită. Finite-s numai roadele ei.

Chiar şi cele mai rudimentare lucruri tot ştiinţific sunt făcute.

Noaptea e un sfetnic bun. Şi totuşi, noaptea se fac cele mai multe fapte negândite.

Extratereştrii pot fi împărţiţi în două: extratereştri şi extratereştrii noştri.

În general, frumuseţea fizică se aseamănă cu nada pusă în cârligul undiţei şi mânuită de un pescar nepriceput.

Singurul care a putut să strige „Evrika!”, fără nici o frică, a fost Adam.

Când s-au împărţit treburile pe indivizi, câţiva au rămas fără ocupaţie şi, neavând ce face, au început să se uite ba la unul, ba la altul, să dea câte o părere… Şi, spune în continuare povestea, astfel au apărut şefii.

Văd foarte mulţi oameni simpli, cu figuri coborâte parcă din istorie, şi atât de multe figuri istorice extraordinar de simple.

Laşul decade după fiecare act de laşitate, iar curajosul se ridică după fiecare act de curaj.

Laşul moare de mai multe ori; curajosul trăieşte doar o dată şi bine.

Munceşte numai noaptea şi, totuşi, întotdeauna e la zi.

Unde mănâncă doi, poate mânca şi al treilea. Dar numai o singură dată.

De unde mănâncă doi, mai poate mânca şi un şef.

La fotbal, balonul este rotund, dar capetele sunt pătrate.

Fii bărbat!, a zis Georgescu, pentru a o încuraja pe nevastă-sa.

Unde-i unul, nu-i putere. Unde-s doi, puterea creşte şi minciuna poate învinge mai uşor.

Am întâlnit oameni ciopliţi şi, totuşi, cu noduri.

Din lemn verde se naşte lemn verde, din uscătură, scrum.

Cea mai mare invenţie contemporană este… coautorul.

Semnatarii marilor invenţii contemporane sunt coautorii.

A trăit ca un leu şi a murit ca un câine.

Când te paşte norocul, te pasc şi prietenii.

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Indicat este să mergi în… control.

Femeile care ştiu să păstreze un secret sunt de invidiat. Dar mai de invidiat sunt cele care ştiu să-şi păstreze… bărbaţii.

Viaţa are sens unic, spunea un şofer. Orice reluare se face din cauza derapajului.

 


Calea lui Dracula – un muzeu cât Bucovina

Calea lui Dracula - cel mai lung muzeu de sculptură, în aer liber, din lume

Calea lui Draculacel mai lung muzeu de sculptură, în aer liber, din lume (schiţă)

*

Oricine va afla că, între Reuseni şi Pasul Tihuţa, ar urma să se desfăşoare, începând din vara acestui an, un viitor muzeu de sculptură monumentală (cel mai lung din lume), cu titlul “Calea lui Dracula“, şi-ar face cruce, apoi ar scrâşni doct: “De unde, până unde, vreo legătură între Vlad Ţepeş şi Bucovina? Asta de unde aţi mai scos-o?“. Din lecturi, tataie!

*

Desigur că nici slujitorii altarelor n-ar nutri, faţă de mine, gânduri prea creştine, din moment ce, şi după erudiţia lor, Dracula ar fi simbolul “necuratului”, care trebuie refuzat cu orice preţ, inclusiv cu preţul păgubirii Bucovinei de un patrimoniu artistic şi de memorie deosebit de atrăgător, inclusiv datorită acestor contrarietăţi.

*

Chiar şi elitele culturale româneşti pot afla lesne că, începând cu septembrie 1449 şi până în 15 spre 16 octombrie 1451, Vlad Ţepeş, nepotul de soră al lui Bogdan al III-lea, a trăit la Suceava, perfecţionându-se în meseria armelor, împreună cu vărul său Ştefan, cu maeştri ai spadei aduşi din Polonia. Din fericire (mai ales) pentru amocul patriotard şi pentru mândria noastră de pui de dihori daco-romani, Vlad şi Ştefan, tineri fiind, au cam întârziat prin Suceava, pe sub balcoanele domniţelor, în seara zilei de 15 octombrie 1451, aşa că au întârziat la nunta de la Reuseni, spre care, totuşi, au grăbit, în cele din urmă.

*

După uciderea voievodului Bogdan de către fratele său, Petru, singurul supravieţuitor dintre curtenii lui Bogdan a grăbit spre Suceava şi, când i-a întâlnit pe cei doi tineri prinţi, i-a întors din drum, ceata fugarilor străbătând târgul voievodal în goana cailor şi îndreptându-se, prin Bosanci (prin Moara, care era moşie a Bosancilor şi tocmai de aia se vorbeşte de drumul, prin Bosanci, spre Baia), spre Horodniceni, Brădăţel, Brăieşti, Homor, Vama, Câmpulung, Dorna, apoi, peste Tihuţa, spre Bistriţa, oprindu-se, în cele din urmă la Geoagiu. Nu la Sighişoara, ci la Geoagiu, deşi, de regulă, fugarii se ascund în locurile copilăriei lor. Chestia asta e precizată de Iancu de Hunedoara, într-o scrisoare adresată braşovenilor, după ce Vlad şi Ştefan îi uciseseră pe cei doi mercenari sibieni, trimişi pe urmele lor de Vlaicu, voievodul muntean. Iancu de Hunedoara precizează, deci, că i-a alungat spre Moldova, pe acolo pe unde au venit, adică peste Tihuţa.

*
Începând cu noaptea de 15 spre 16 octombrie 1451, noi, românii, am păşit, vreme de vreo şase zile şi nopţi, cât dura drumul respectiv, pe calea istoricităţii, dar şi pe cea a mitului (luciferic, prin Vlad) şi a legendei (sfinţeniei, prin Ştefan). Calea, în fond, este pe deplin a sfinţeniei, mitul fiind confecţionat şi impus, din gelozie, de către fiul lui Iancu de Hunedoara, Mathias Rex. Dar chestia asta o ştie toată lumea românească.

*

Miturile şi legendele, aşa cum se ştie, desfăşoara întâmplări celeste, pe care le personifică în vremelnicie. Draco, de pildă, este Constelaţia Dragonului, care “îmbrăţişează” cele două Urse (Europa este pământul de sub Urse) şi arată nordul, doldora de frigul cosmic, frigul dur care avea să-i alunge pe miticii culegători de fructe Adam şi Eva din raiul terestru continental, spre sudul acelui rai terestru.

*

Constelaţia Dragonului, într-un desen sugestiv

Constelaţia Dragonului, într-un desen sugestiv

*

Constelaţia Dragonului sau Draco (Şarpele biblic)

Constelaţia Dragonului sau Draco (Şarpele biblic)

*

Constelaţiile sau… Stâlpii (mai ales în cazul constelaţiilor zodiacale) au poveşti, dar şi reprezentări monumentale (mai ales din preistorie) surprinzătoare. Corona Borealis, de pildă, e “desenată” în monumentul megalitic de la Stonehenge (Anglia), poziţionat pe “Roata Cerului” (“Ur Anu”):

*

Stonehenge

Stonehenge

*

Românii şi-au închipuit Corona Borealis drept Horă, iar în cosmologia populară românească aşa i se spune Coroanei Boreale, Hora:

*

Constelaţia Hora, aşa cum şi-o închipuiau românii

Constelaţia Hora, aşa cum şi-o închipuiau românii

*

Dacă suprapunem Hora peste Stonehenge, constatăm că, în ciuda planurilor diferite de “fotografiere”, cele două imaginări coincid:

*

Stonehenge (reconstituit ca întreg) şi Constelaţia Hora

Stonehenge (reconstituit ca întreg) şi Constelaţia Hora

*

Şi mai există o constelaţie, despre care relatează, pe larg, Hecateu Abderida şi Diodor Sicul, ambii preluaţi de Strabon, cea a Lebedei sau Cygnus, căreia i se mai spune şi Crucea Nordului sau Crucea Mare:

*

Cygnus sau Crucea Mare (Constelaţia Lebedei)

Cygnus sau Crucea Mare (Constelaţia Lebedei)

*

În taoism, ideograma pentru Tao, originea lucrurile, adânc, mama pământului, veşnicie etc. arată exact precum crucea creştinilor, care nu este, totuşi, Lebăda, care e aidoma Crucii Sfântului Andrei (pe cer), crucea dreaptă fiind, în simbolistica sacră precreştină, şi simbol al cerului, deci taman ca şi în Taoism. Dar indiferent de simbolistica la care s-ar apela, în spaţiul românesc, deci un areal cu o anumită, dar târzie istoricitate, crucea nu poate fi decât creştină. Deci ca atare o şi propun, în descrierile de simboluri celeste, pe care intenţionez să le pun la dispoziţia sculptorilor care vor concepe “Calea lui Dracula“. Nu mă interesează cum îl văd alţii. Eu am obligaţia de a-i revendica pe Vlad Ţepeş şi pe Ştefan cel Mare drept domni profund creştini, drept apărători ai creştinătăţii, într-o desfăşurare galactică de simboluri. De pildă, în Horă:

*

Sugestia Constelaţiei Hora, în desfăşurarea de simboluri ale "Căii"

Sugestia Constelaţiei Hora, în desfăşurarea de simboluri ale “Căii”

*

Am apelat, pentru reprezentare, la un stâlp de… cerdac (românii au stâlpul de ţară, de moşie, de gospodărie şi de cerdac), “stâlp” numindu-se şi moşul care, la un moment dat, a ieşit din indiviziune. Stâlpi, deci, sunt şi moşi-strămoşii, iar prima manifestare religioasă a omenirii miza pe cultul spiritelor strămoşilor, după cum o probează şi “Biblia”.

*

Sugestia străbunilor, prin folosirea stâlpului de moşie (Udeşti, aflat în Muzeul din Gura Humorului)

Sugestia străbunilor, prin folosirea stâlpului de moşie (Udeşti, aflat în Muzeul din Gura Humorului)

*

Zeiţa Vetrei, în cultura Vinca

Zeiţa Vetrei, în cultura Vinca

Elementele stâlpului totemic, prezent în toate culturile lumii, fie ca strămoş, fie ca zeu (mai târziu), pot fi valorificate în cazul proiectului pe care îl vom realiza în vară (începând din mai), într-o desfăşurare alegorică, marcată de moartea ciobanului mioritic (crima de la Reuseni), de Constelaţia Cei Doi Fârtaţi (mitologicii Arbori Înfrăţiţi, care reprezintă binele şi, respectiv, răul – pentru Suceava), Hora (pentru dealul Horodniceni), vânătoarea cosmică, moartea şi învierea timpului, despărţirea de spiritele locului etc.

*

Am, de altfel, o adevărată colecţie de fotografii ale unor monumente oarecum asemănătoare, care să-i ajute pe sculptorii bucovineni în a-şi forţa imaginaţia, până la totala eliberare a spiritului lor creator.

*

Problema cea mai mare, pe care am discutat-o, deja, cu vicepreşedintele C. J. Suceava, domnul Ilie Niţă, este cea a amplasamentelor, care trebuie să respecte şi adevărul istoric, dar şi principalele exponenţialităţi bucovinene, astfel ca monumentele să se afle, mereu şi mereu, “la drumul mare”, între Reuseni şi Tihuţa, dar, de preferinţă, în afara localităţilor.

*

Există două posibilităţi de concepţie în realizarea muzeului “Calea lui Dracula“:

Reprezentare statuară

Reprezentare statuară

monumentală, precum în cele trei schiţe pe care le-am încropit eu, deci cu desfăşurări de elemente ale simbolisticii sacre româneşti (maximum 7 la număr) şi statuară, deci cu lucrări de sculptură aproape clasice, amplasate doar în localităţi, variantă de lucru mult mai convenabile pentru exprimarea fiecărui sculptor în parte.

*

Există, desigur, şi o a treia posibilitate, şi anume aceea de a combina, şi în cadrul fiecărei lucrări monumentale, elementele stilizate cu cele clasise, dar şi de a alterna genurile de lucrări, lucrând monumente ample pentru înălţimi şi operele clasice pentru localităţi, acestea urmând să fie realizate şi amplasate în anul următor, eventual.

*

Deocamdată, pentru că trebuie să întocmesc argumentarea istorică aşa cum e obligatoriu (cu trimiteri precise la documente şi la citate din studii de specialitate), am să mă opresc aici, materialul acesta fiind doar o prezentare de intenţii, care poate fi îmbogăţită prin sugestiile tuturor.

*

Eu aşa văd posibilitatea de a valorifica mitul lui Vlad Ţepeş în Bucovina, simultan cu legenda lui Ştefan cel Mare, prin artă, deci printr-o exprimare creştină a perspectivei epocii noastre asupra unor vremi deja în bună parte uitate.

*

Ion Drăguşanul


Înţelepciunea umorului lui Constantin Horbovanu (3)

*

Constantin Horbovanu, visând la primăvara lansării cărţii sale de umor înţelept.

Constantin Horbovanu, visând la primăvara lansării cărţii sale de umor înţelept.

*

Chiar dacă se întinde pe un perimetru enorm, aria lui de activitate este foarte mică!

A înainta nu înseamnă, totdeauna, a cuceri.

Birocraţia e un fel de sac fără fund, pe care încerci, în zadar, să-l umpli.

Cei mai laşi oameni sunt aceia care fug de viaţă.

Bate şi ţi se va deschide! Mitică a bătut pe cineva şi i s-a deschis ce merita cu adevărat.

Sunt oameni care-şi consumă toată dragostea şi iubirea în tinereţe, iar la bătrâneţe divorţează.

Dacă cineva te stimează, doreşte-i sănătate; dacă te invidiază, doreşte-i minte.

Cea mai afurisită patimă e pasiunea.

Pe cât de bogat e săracul, pe atât de darnic e bogatul.

Un adevărat umorist e acela care ia umorul în serios.

Viaţa are mai multe laturi, dar numai una adevărată.

Singurul om care se scaldă, cu adevărat, în două ape este salvamaristul.

Un lucru de mică valoare poate fi, de multe ori, mai valoros decât multe de mare valoare.

După părerea nevesti-mi, cea mai perfectă creaţie a naturii nu este omul, ci femeia.

Sunt parteneri de viaţă ale căror drumuri nu se contopesc, ci se suprapun.

Pentru că nu crede în dragoste de la prima vedere, i-am trimis mai multe vederi.

La naşterea, la căsătoria şi la moartea cuiva, cei care se bucură mai mult sunt rudele.

Cu cât înaintezi mai mult în viaţă, cu atât amintirile sunt mai preţioase.

Cel care adună multe, în tinereţe, vede ceartă între copii, la bătrâneţe.

Cu cât burta ţi-e mai plină, cu atât gândeşti mai puţin.

Cei care laudă vor să fie lăudaţi.

Spre deosebire de minciună, adevărul se naşte o singură dată.

Dacă femeia ţi-a greşit o dată, iart-o! Dacă ţi-a greşit şi a doua oară, iart-o, pentru că şi Cel de Sus iartă! Dacă a greşit şi a treia oară, vinovat eşti tu, pentru că ai iertat-o de două ori.

Viaţa succesului obţinut de el a fost scurtă. Şi totuşi, a fost succesul vieţii lui.

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă! Cei care se trezesc mai târziu sunt privaţi de această cunoştinţă meteorologică.

Nu săracul vinde satul.


“Înţelepciunea umorului” lui Constantin Horbovanu (2)

*

Constantin Horbovanu, cugetând "Însemnările unui trecător"

Constantin Horbovanu, cugetând “Însemnările unui trecător”

*

N-am întâlnit încă şef care să spună că e mai mult mare, decât tare, sau invers.

Şefii care se justifică prin prezenţă nu sunt şefi cu adevărat.

Sunt femei care se căsătoresc pentru a găsi… ţapi ispăşitori.

Când întâlneşti un om cu mari calităţi, descoperi marile tale defecte.

Cea mai sinceră atenţie pentru o femeie e să-i dăruieşti o floare. Dar cea mai nesinceră?

Deşi a fost o nulitate, a vrut, cu tot dinadinsul, să ajungă director, ca şi taică-său, iar logica-i era destul de simplă: „Aşchia nu sare departe de trunchi!”.

Doamne, cât de uituci sunt tinerii de astăzi! Eu îmi amintesc perfect de prima întâlnire, de sărutul din seara nunţii, pe când fiică-mea nu-şi aminteşte măcar cui a dat întâlnire în astă seară: lui Gică?… lui Dănuţ?… lui Mişu?…

Ce-i frumos şi urâtului îi place. Ce-i urât nici urâtului nu-i place.

Fiecare om e cu umbra lui. Şi totuşi, am întâlnit umbre fără oameni.

Nu exisă moment în care faţa să nu exprime ceva.

„Opera de trei parale” e de… milioane!

Înţeleptul găseşte drumul şi în beznă.

Între două încurcături, e… descurcăreţ.

Descoperind o bază de idee nu înseamnă că ai descoperit o idee de bază.

La şeful lăudat să nu te duci cu sacul.

Zicala „Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge” aş propune să o discutăm pe schimburi.

Cel care are mintea ascuţită nu înţeapă.

Chiar dacă are maşină, mă duce cu cobza.

În general, drumul cel mai scurt e şi cel mai scump.

Oare ce face, când nu face nimic?

L-a urât atât de mult pe băiatul acela, încât şi-a dorit, ca răzbunare, să-i devină soacră.

Ce cultură frumoasă are omul acesta!, a zis un cetăţean, privind lotul vecinului.

Nu haina-l face pe om, ci… cravata.


Înţelepciunea umorului lui Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu, cugetând "Însemnările unui trecător"

Constantin Horbovanu, cugetând “Însemnările unui trecător”

*

În curând, umoristul sucevean Constantin Horbovanu îşi va publica “Înţelepciunea umorului” (titlu probabil, până la corectura finală), o carte de cugetări, epigrame şi proze umoristice, scrisă pe parcursul unei vieţi întregi.

*

Cum rolul de culegător de texte îmi fusese predestinat, am să profit de prilej, postând pe acest site, din când în când, fragmente din cartea odihnitorului meu prieten.

*

Din însemnările unui trecător

*

Vorba multă e sărăcia omului şi bogăţia şedinţelor.

Nevasta blândă zgârie rău!, spunea un celibatar.

Am întâlnit un om cu mai multe umbre.

Nu-mi pare rău că îmbătrânesc. Numai să nu fie în zadar.

Când un ţel e prea departe, el devine mit sau chiar scop.

Fii atent la ce perie are cel care te perie!

A avut nevoie de o piedică pentru a vedea că aleargă prea repede.

Cea mai mare greşeală a celui care urcă e faptul că priveşte numai în sus.

Praful nou distruge istoria veche.

Mărul n-a fost decât un pretext pentru alungarea din rai a lui Adam şi a Evei. Adevărul e că Dumnezeu şi-a dat seama că cei doi făceau birocraţie, iar pământul stătea necultivat.

Chiar dacă poartă pantofi, tot „cizme” rămân.

Condica de prezenţă e pentru… absenţe.

Când un câine este bun? Când e bun sau când e rău?

Iubeşte-ţi duşmanul ca pe aproapele tău! Dar care-i duşmanul şi care-i aproapele?

Pila e în funcţie de… funcţie.

În afară de ceea ce trebuia să facă, a făcut de toate în viaţă.

Şi cei mici pot face promisiuni mari.

Am întâlnit oameni inimoşi şi, totuşi, fără inimă.

Caută şi vei găsi!, a zis cineva. Am căutat, am găsit, dar nu-mi mai trebuie.

De când am auzit că fiecare om e cu păsărica lui, melodia mea preferată a devenit „Păsărică, mută-ţi cuibul!”.

În faţa colegilor sunt om, în faţa colegelor sunt bărbat, iar în faţa nevesti-mi sunt un simplu soţ.

Când conduci automobilul, e bine să pui viaţă, dar nu viaţa.

Am un vecin care trăieşte din „Să trăiţi!”.

Încercând marea cu degetul, şi-a băgat ambele picioare în… viaţă.

Cei care văd numai greşelile altora sunt buni de şefi.

Înainte de căsătorie, era numai ochi, iar acuma e numai urechi.


Pagina 177 din 228« Prima...102030...175176177178179...190200210...Ultima »