„Creştinul ortodox crede în un Dumnezeu personal şi absolut, mai presus de lumea creată de el, crede şi în fapte minunate, nu crede însă şi n-are voie să creadă în legende, oricât de ingenioase ar fi ele, dacă nu cadrează deplin idealul moralităţii, căruia au servit, totdeauna, minunile adevărate”.
a existat chiar şi un lăutar celebru, care îşi transforma taraful, după fiecare nuntă, în haiduci, lăsând straiele lăutăreşti şi instrumentele într-o căruţă, care-i aştepta la marginea satului şi pe care aveau să o ajungă, pe cale, din goana cailor, după ce vor fi prădat temeinic şi pe miri, şi pe părinţii lor
„Vai, neamului românesc, şi iarăşi vai!,
care, uitându-şi viţa şi seminţia,
geme sub jugul altor neamuri,
nu pentru altceva,
ci numai pentru neînvăţătură,
nedragoste între sine, nepriceperea sa”.
Gheorghe Şincai
„Iată, veni-va ora în care toţi acei ce zac în mormânt,
auzi-vor a mea chemare şi acei ce binele au făptuit
vor răsări spre înviere!”.
Dorna înseamnă pentru mine Neamul sufletului şi al cântecelor prin care exist. Tocmai din această pricină am decis să-i alcătuiesc o carte a ei, pe care s-o răsfoiască unii dintre cei interesaţi de metafizica ciudată a acestor locuri ale raiului pe care îl avem oricând la îndemână.