Solidaritate sibiană cu Bucovina Rock Castle

*

Aseară, m-a sunat doamna Mădălina Gabor, de la „International RADIO Deutschland” din Sibiu, ca să mă întrebe dacă sunt de acord să vorbesc, în direct, despre problemele Festivalului „Bucovina Rock Castle”, în emisiunea „În direct cu Alex” și am acceptat, cu toate că nici eu nu prea înțeleg de ce, după un succes precum cel al actualei ediții, se tot aruncă în mine cu pietre și se dorește confiscarea Festivalului „Bucovina Rock Castle”.

*

Timp de 50 de minute, am încercat și eu, și Alex (care va întemeia un festival de rock la Sibiu, începând din 2017), despre îndreptățirile generațiilor tinere la propria lor cultură, singura care, la nivel internațional, ne reprezintă cu cinste, în ciuda faptului că BOR și autoritățile încă mai practică agresiuni și o teroare post-Colectiv. Și nu vorbim doar despre nătângia a două-trei odrasle de protopopi sau de o nulitate, înșurubată politic în trândăveala culturală, care dă cu bale ideologice în stigmatul „Colectiv”, ci de tentativa reinstaurării cenzurii proștilor, mult mai periculoasă decât cenzura bolșevică, pe care o practicau, totuși, niște oameni inteligenți și, adeseori, înțelegători.

*

Cu participarea la dezbateri, am obținut, fără să o cer, un adevărat parteneriat din partea postului „International RADIO Deutschland” și cu festivalul sibian de rock, pe care Alex cu siguranță îl va transforma într-o realitate. Până atunci, reproduc, de pe site-ul postului de radio din Sibiu, o atitudine demnă și corectă (Buzincu nu-i decât un slugoi al protopopilor suceveni), cu întrebări nicidecum retorice, ci cu răspunsuri pe care avem obligația să ni le asumăm:

*

„Bucovina Rock Castle riscă să se “sufoce” sub mormanul de memorii depuse de prelații BOR ai Sucevei. Oare de asta s-a murit, în 1989? Pentru a schimba cenzura comunistă cu cenzura dictaturii BOR? De ce se tem reprezentanții BOR de muzica rock și de fanii acesteia? Ce putem face pentru a respinge aceste tentative de restrângere a libertății de a asculta muzica care îți place?”

*

Şutirea Festivalului Bucovina Rock Castle

*

Din 1997, când prefectul PD de Suceava, domnul Vasile Ilie, obligat de refuzul Sofiei Vicoveanca şi, apoi, al lui Adrian Dinu Rachieru, l-a numit director al Direcţiei judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu pe “ciobanul” din Voitinel Aurel Buzincu, pupincurismul a căpătat un nou sinonim, la Suceava, buzincurismul. Cu o probă de buzincurism clasic (vai de fundul preşedintelui Gheorghe Flutur) îşi începe Buzincu pledoaria împotriva Festivalului “Bucovina Rock Castle”, cerând capul lui Esop, ca în cunoscuta povestire populară balcanică:

*

*

Aţi citit? “Asociindu-ne acţiunii Dvs. de schimbare a lucrurilor în bine, vă solicităm bunăvoinţa de a lua la cunoştinţă de conţinutul paginilor care urmează” – majoritatea cu poze de pe site-ul meu, deci le poate citi chiar şi Buzincu, care e deştept de diplomat, deşi nu pricepe nimic.

*

După lins cu buze moi, pe la potem după-loy, în care Preşedintele Flutur are “forţa activă a unei importante componente pedagogică“, “într-o pedagogie publică asumată“, Buzincu atenţionează asupra culorilor ucrainene ale stemei Consiliului Judeţean Suceava (sunt ani de zile, de când am atenţionat că stema este una neaoş galiţiană, dar n-am avut erudiţia buzincurismului şi mi-am răcit gura în pustiu), apoi trece la asaltul asupra Festivalului “Bucovina Rock Castle”, începând cu Tricolorul supravieţuitorilor de la “Colectiv”, inscripţionat cu “Găseşte-mă!” al lui Claudiu Petre, steag pe care trupa “Gray Matters” l-a adus la Suceava, pentru că o reprezintă şi pentru că regretatul Claudiu Petre este prevestitorul stigmatului comis de “bandiţii sub Tricolor” – precizez pentru analfabetul conf. univ. Buzincu că tocmai am citat din Zaharia Stancu (dacă am de-a face cu “Cefe de taur”!).

*

*

Precum v-am spus, nu pricepe nimic, aşa că ataşează şi nişte poze care să ateste “sacrilegiul” minţişoarelor lui îmbâcsite de smoală (dacă nu merge cu satanismul, hai cu patriotismul!), şi anume:

*

*

Nu aţi uitat: “DRAPELUL DE STAT AL ROMÂNIEI se poate modifica în orice fel. E nevoie doar de un concert de rock şi de o responsabilitate de felul celei a organizatorului acesteia“.  Şi continuă, la fel de îmbâcsit la minte, dând întâi în mine, care, din nefericire, nu am nici o îndreptăţire la acel sacru simbol al tragediei româneşti, şi terminând cu “tinerii care stau înghesuiţi pe un gard, cu ţigara şi paharul de bere în mână, sub drapel“, enervat ipochimenul pseudo-universitar de faptul că m-am revoltat împotriva ţinerii altor zeci de copii, timp de un ceas şi jumătate, pe platoul torid al Cetăţii, după obişnuinţa de a avea la cherem elevii, specifică învăţământului românesc:

*

*

Urmează, incriminatoare, următoarele fotografii (copia denunţului lui Buzincu, pe care o am, e în alb-negru):

*

*

Următoarea pagină este cea cu admiraţia mea pentru gestul lui Bin Laden de a-şi cumpăra bilet şi, implicit, brăţară de acces, în comparaţie cu sucevenii cu pretenţii, care ori preferau pleaşca vizionării gratuite a concertelor de pe platou, ori intrau prin cunoştinţe mai sus sau mai puţin sus puse. Şi iar dă în mine: “Iată ce şi pe cine aplaudă (în numele Centrului Cultural “Bucovina”?) organizatorul responsabil“:

*

*

Şi de n-aş face-o, buzincuristule, chiar şi în numele Consiliului Judeţean Suceava, din moment ce bietul om, iubitor de muzică şi nu parazit cultural ca tine, chiar a preţuit investiţia din bani publici, cumpărându-şi bilet, din respect faţă de festival?

*

Imediat, adică în pagina 8, Buzincu formulează un “punct de vedere”, căci, vorba regretatului Aurelian Ciornei, “în democraţie, cultu-i liber; din păcate, şi incultul”, prin care îl ia pe Gheorghe Flutur la răspicat: “Trebuie definitiv lămurite nişte lucruri: ori avem de a face cu acţiuni culturale finanţate din bani publici şi pe care le organizează salariaţi ai unor instituţii publice – caz în care se manifestă peste tot cuvenitul respect faţă de situaţie, ori avem proiecte private şi răspundere (inclusiv libertăţi de comportament), în consecinţă“.

*

Apoi se ia Buzincu când de blogul meu, când de panourile cu care am încercat să contracarez firea pleşcară a sucevenilor, dar fără succes (le-am îngrădit libertatea la pleaşcă), şi pe care le acoperisem cu imagini din colecţia “Illustriertre Bukowina”, în care sunt şi tipologii arhitecturale şi umane preluate şi din monografia Galiţiei imperiale, şi din cele trei monografii ale Ungariei, tipologii pe care le preluasem în baza informaţiilor călătorilor străini, care mărturiseau că portul slovacilor, al rutenilor şi al românilor este identic, primele două fiind mai frumoase, datorită ornamentaţiilor. Şi cum din Ardeal şi din Galiţia au venit numeroşi emigranţi, care şi-au pus amprenta pe stilul “poporal” bucovinean, am considerat că e bine să ştie şi savanţii buzincurişti, inclusiv Buzincu, cum că altfel arătau costumele ucrainenilor, de pildă, şi nu ca balşoi-teatristele costumaţii cu şalvari ai trupelor pseudo-ucrainene din judeţul Suceava.  În ce priveşte iconografia bucovineană, oricine poate citi, pe acest site, “pictori şi sculptori bucovineni” şi se va convinge că am adus în vremurile noastre lucruri de mult uitate. Dar asta este altă problemă, folosită şi de Buzincu ca umplutură. Problema lui, problema unui individ care nu a lăsat urme ale trecerii lui pe pământ (am distribuit două articole vechi ale lui Sandrinio Neagu, din care suficienţa lui Buzincu radiază exemplar), sunt eu, care apăr, an de an, cu încrâncenare dreptul generaţiilor ce vin la propria lor cultură, şi nu la “pedagogia” de cioban din Voitinel al lui Aurel Buzincu – chestia cu ciobanul, din pagina care urmează am luat-o:

*

*

Acesta este, în linii mari, noul denunţ PDL împotriva Festivalului “Bucovina Rock Castle”. Am deranjat popimea legionară, dar am deranjat şi plutocraţia judeţeană, refuzând să accept cenzura asupra deciziilor unui juriu format din muzicieni rock de primă mână.

*

“Bucovina Rock Castle” a crescut, de la an, la an, iar în 2016 a însemnat un adevărat triumf. Ceea ce probează că noi, organizatorii, ne-am făcut pe deplin datoria. Şi-atunci, care-i problema buzincuristului Buzincu? Festivalul, care ar trebui “încredinţat” unor particulari sau măcar condus de altcineva. Nu aveţi decât, luaţi-l, trepăduşilor!

*

În vremea asta, pentru că nu vrem distrugerea Festivalului “Bucovina Rock Castle”, ci doar apărarea demnităţii lui, se lucrează la concepţia ediţiei de anul viitor, cu două scene de concerte. Aşa procedăm în fiecare an, pentru că, dacă nu am avea ediţia următoare pregătită până în 1 septembrie curent, costurile festivalului s-ar dubla. De la Cluj-Napoca şi de la Bucureşti deja se tatonează trupele pe care nu eu, ci muzicieni care v-au mulţumit sufletele până acum, le-au ales. Nu ne va lua nimic prin surprindere, nici datoria de a face şi ediţia următoare, nici îndepărtarea noastră de la conducerea festivalului pe care noi l-am întemeiat. Cu bani publici, dar şi ai familiilor celor vreo cinsprezece mii de tineri care au nevoie de festival. Din păcate, tot din bani publici se plăteşte lefoiul buzincuristului denunţător, deşi nu a făcut şi nu face nimic. Un trântor al spiritualităţii şi atât.

Mâine vor distruge Bucovina Rock Castle

*

Mâine, am de făcut faţă unei avalanşe de memorii, cică puse vraf în sarcina Centrului Cultural “Bucovina” de către toţi cei în care plesneşte rânza de obidă că există un tineret care îşi revendică propria lui cultură. Parazit cu parazit şi-au dat mâna, vrând să distrugă nu numai “Bucovina Rock Castle”, dar şi acest site, în care încerc să adun mărturii despre noi, scâşnind rar împotriva proştilor. Centrul Cultural “Bucovina” nu trebuie să răspundă pentru deciziile mele, mai ales că mi le asum cu fruntea sus. Sus şi luminată de bucuria a mii şi mii de tineri.

*

Cum nu am de gând să admit cenzura nefăcătorilor de nimic, nici acum, nici în viitor, cum nu vreau să  şovăi şi să-mi negociez libertatea, durată pe jertfa celor care au căzut în 1989 (cum aş putea îndrăzni să scuip pe sângele lor?), sunt pregătit să mă las ucis, dar nu îngenunchiat. Vor să distrugă “Bucovina Rock Castle” sau să o confişte, nu-i bai. Tocmai am vorbit cu Mihnea Blidariu şi cu fiul meu, Andi, şi ne-am înţeles să ne retragem în glorie şi să desfiinţăm noi “Bucovina Rock Castle”, dacă preşedintele Flutur va fâlfâi din izmene în faţa ăstora, în faţa pigmeilor buzencarzi şi buzenfunduri popeşti. Facă ei alt festival de rock (titulatura “Bucovina Rock Castle” îmi aparţine, cu dovezi!), căci mie, lui Mihnea şi lui Andi deja ne e greaţă – vorba ultimului cântec din concertul de la foişorul din parcul Sucevei (postat, în dreapta, sus).

*

Noi am dăruit Sucevei un vis împlinit. Şi nu se va uita niciodată lucrul acesta. În 2016, Festivalul “Bucovina Rock Castle” şi-a continuat ascendenţa spre un minunat triumf. De ce nu am deveni, deci, victimele lucrului bine făcut şi necesar? Chiar dacă ne va sacrifica dubiosul prezent, nu-i nimic, noi am gustat din lumina viitorimii şi suntem fericiţi. Aruncaţi cu pietre în noi, neprihăniţilor (citat dintr-un poem de Călin Ciobotar-Pascal), dar aveţi grijă să nu vă nimerească, în cădere, drept în miruri!

*

Începând de mâine, iar se vor năpusti potăile spre nădragii mei. S-au mai văzut maidanezi care au ucis oameni, de ce n-ar proceda aidoma şi maidanezii sutanişti şi politruci?

Tinerii văd artă, acolo unde sutanele văd satane

*

Unul dintre miile de tineri, care au participat la spectacolele “Bucovina Rock Castle”, a spart embargoul asupra comentariilor pe site-ul meu (probă de inteligenţă şi de profesionalism) şi mi-a scris, cu discernământ imaculat, despre valoarea dumnezeiască a muzicii pe care generaţiile ce vin o preferă:

*

“Nu folosesc facebook, aşa că am vrut foarte mult să vă mulţumesc pentru concertul organizat şi pentru faptul că aţi reuşit să aduceţi “Dark Funeral” în ţară! Deşi i-am văzut şi anul trecut, în Bucureşti, imi era imposibil ca, după “Rockstadt”, să nu merg în orasul natal, Adjud, şi, de acolo, să aştept liniştit să mai bat câteva sute de km, pentru a-i vedea din nou! Sper din tot sufletul s-o ţineţi tot aşa, iar la anul să ne revedem cu măcar o trupă la fel  (Marduk, Behemoth, Belphegor, Watain, Abbath)! Biletul foarte ieftin, berea la fel… felicitări şi sper ca “Bucovina Rock Castle” să devină un alt “Rockstadt”, festival la care nu pierd nici o ediţie!”.

*

Ce pot eu să spun eu, când preşedintele Gheorghe Flutur, sub presiunea protopopilor, e gata să “aprobe” liste, în locul juriului de profesionişti, de la care aşteaptă o primenire spirituală, care să culmineze cu rockul sacru al corului de la Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi cu “priceasnele” îndrăgiţilor săi artişti ai poporului de ţărani la minte şi de erudiţi ai gâtlejului.

*

Ce pot să spun eu, când niciodată nu putem miza pe un buget sigur, prin care să îndrăznim să acoperim toate gusturile, dar să şi înlesnim o educaţie muzicală, într-un oraş sufocat de haida-dâra-n Bucovina, / lungu o şutit slănina / ca să facă trei sarmale / pentru noi electorale?

*

Ce pot să spun eu, care nu prefer un anume gen rock (dar, când simt că e artă, îmi vibrează sufletul), ci doar mă supun, cu părintească înţelegere, îndreptăţirii tinerilor la o cultură proprie?

Culisele Bucovina Rock Castle 2016

*

Culisele Festivalului „Bucovina Rock Castle” înseamnă muncă, dăruire și bucurie. Începând cu inegalabilul organizator Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Bucovinei, cu Asica Leizeriuc, creierul economic al aceleeași instituții, începând cu colegii mei Sorin Filip, managerul Centrului Cultural „Bucovina”, Ramona Medeleanu, contabila șefă, Gabriela Havriliuc, Tiberiu Cosovan, Corina Scîntei, Gabriela Sulugiuc, Veronica Iliuț, Lucian Călușeriu (realizatorul filmelor), Liviu Velniciuc, Cornel Boicu, Dan Aciobăniței, Gheorghe Senciuc sau Augustin Georgescu și terminând (de fapt, re-începând) cu voluntarii  Tudor Chibici, Bianca Bodnar, Alex Tipa, Mircea Olteanu, Bianca Băițan, Bianca Iftimie, Cosmin Ionuț Manolache, Carina Irimia, Lucian Slabu și Ayșe-Nur Erdogan – ca să nu mai vorbesc de bucătarul tradițional al festivalului, Viorel Muha, de care s-au atașat toți artiștii trupelor care au evoluat, până acum, în Gala Laureaților, toți acești oameni și prieteni ai mei, ai lui Mihnea, ai lui Andi și ai lui Lucian Francisc Csibi și-au pus pecetea pe o manifestare culturală de succes, una dintre cele două, alături de Festivalul Medieval, întemeiate pentru publicul tânăr, pentru publicul educat (protopopimea nu intră în această categorie) și pentru publicul foarte, foarte tânăr.

*

Din culisele festivalului reproduc instantanee, câteva realizate de Gicu Boboc, cu lumea minunată a culiselor, pe care a omagiat-o, cu ocazia concertului trupei VIȚA DE VIE, chiar și Adrian Despot. O lume în care tinerețea entuziaștilor voluntari mă molipsește, an de an, de tinerețe fără de bătrânețe.

*

Alex Tipa, supraviețuind „satanismului” sutaniștilor Pușcașu, Irimia și Cojocar (păcat că ținta festivalului nu este rockul extrem, ci inițierea tinerilor în complexitatea abordărilor muzicii rock – Pușcașu minte, atunci când „triumfă” cu o victorie inexistentă).

*

Viorel Muha, pe post de „ tată” al tuturor muzicienilor rock, care vin la Suceava, alături de Tatiana de la JINJER.

*

Noi, ispășitorii