Ciorbă rădăuţeană, gătită de un secui!

Lucian Csibi, de la RELATIVE şi de la BUCOVINA ROCK CASTLE, bucătar de ciobă rădăuţeană

*

Născut la Topliţa, în secuime, chitaristul solo de la RELATIVE, Lucian Francisc Csibi, “un pic şi-un pic român sau pe de-a-ntregul poate” (cum zicea Joszef Attila), a gătit, după reţeta mea, ciorba rădăuţeană, la minunata petrecere rock de la Casa Dogarului din Merişani, Argeş, eveniment organizat de DARK SIDE BOOKING ACADEMY şi, în primul rând, de Alin Voica. În compensaţie, gulaşul a fost făcut de un moldovean, de la PINHOLES.

*

Casa Dogarului

Ciorba rădăuţeană, gătită de Lucian Csibi

*

Bucătarul nostru secui, Lucian Csibi, pare să se fi descurcat destul de bine, din moment ce abia-abia au mai prins din ciorba rădăuţeană şi băieţii de la TOY MACHINES, dar care au recunoscut că, în ciuda talentului său culinar, Lucy încă nu şi-a egalat maestrul, adică pe mine, care concurez la cioba rădăuţeană chiar şi cu nevastă-mea! Dar cum produsul s-a cerut şi s-a recerut, nu-mi rămâne decât să-mi felicit discipolul clujean, născut în frumoasa Topliţa, vechi prieten al nostru şi, în primul rând, harnic şi pătimaş slujitor al festivalului BUCOVINA ROCK CASTLE. Bravo, Luci!

*

*

Securistul Fomiuc, ispravnicul culturii

*

Există, prin lege, o anomalie a drepturilor de autor, prin care orice spectacol public, chiar dacă se desfăşoară live şi cu compozitorii pe scenă, primind premii, organizatorul, inclusiv bugetul public, trebuie vămuit cu 7 % nu doar din bugetul pentru premii, ci din bugetul total al manifestării, ceea ce înseamnă, la un festival precum “Bucovina Rock Castle”, în care se cheltuie doar 150.000 lei pentru premierea trupelor care ajung în Gala Laureaţilor (mai puţin decât o singură trupă, în 28 noiembrie 2015, când organizator era Consiliul Judeţean Suceava), plus cheltuieli de scenă, cazare şi masă, un peşcheş obligatoriu de minimum 22.500 lei. Deci peste 200 milioane de lei vechi, peşcheş de isprăvnicie. Din banii ăştia, compozitorii, adică trupele din festival, nu văd, niciodată, un şfanţ.

*

În schimb, din banii ăştia se înfruptă şi securistul de veghe, unul Fomiuc sau cam aşa ceva, care primeşte 10 procente, adică 2.250 lei, că doar are merite mari pentru cultura română: volumele scrise de el, de-a lungul deceniilor, ocupă rafturi mari în arhivele calvarului românilor în toate orânduirile. Gestionarea vămuirii necuvenite a festivalurilor muzicale nu se poate face de vreun muzician, de vreun actor, de vreun scriitor sau de vreun compozitor, ieşit la pensie, ci musai de un securist patriot, precum Fomiuc de prin Dorneşti sau Dărmăneşti – dracul din sutana lui Puşcaş sau Buzincu ştie de unde.

Suceava indiferenţei faţă de suferinţă

*

Tentativa noastră de a aduna nişte bani pentru victimele Colectiv a probat, încă o dată, că în fudula Suceava compasiunea reală e o utopie. Degeaba am folosit urnele de vot, în care sucevenii înghesuie, mereu şi mereu, doar prostie, pentru că solidaritate nu au vrut să depună cu nici un chip. Şi aşa se face că, în afară de colegii mei de la Centrul Cultural “Bucovina” şi de adolescenţii din şanţ, aceştia cu câte 2-3 leuţi – cu cât au avut, dar sume mari pentru bugetul lor, de Emil Ursu, de Gabriel Cărăbuş, de Mihnea, de Andi, de Luci şi de Dodo, doar doamnele Sanda Maria Ardeleanu şi Angela Zorojanu şi-au adus obolul. Abia s-au strând 1.500 lei, apoi mi-a adus un prieten, care se supără dacă-i spun numele, 200 lei, iar la depunerea banilor în cont, colega Gabi Havriliuc, deşi îşi mai manifestase anterior soldaritatea, a plătit şi comisionul bancar, ca să nu fie reţinut din suma aia mică şi dezonorantă pentru “ţinutul mănăstirilor” şi al “Cetăţii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt”.

*

Firmele care au vândut bine, în cele trei zile, şi pe platou, şi în şanţ, nu au compasiune, ci cifre de afaceri. Politicienii şi profesorii, care au evoluat în deschiderea festivalului de film, în Cetate, nu au compasiune, ci imagine. Clerul sucevean nu are compasiune, ci straşnică veghe malteză împotriva satanismului. Asta e Suceava, halal să-i fie!

*

FLUTUR: “Bucovina Rock Castle aparţine tinerilor!”

*

Avalanşa de pâre împotriva Festivalului “Bucovina Rock Castle” s-a împotmolit în smoala minţişoarelor obsedaţilor. Preşedintele Gheorghe Flutur, în al cărui mandat precedent s-a întemeiat festivalul, susţine, în continuare, că tinerii au toate îndreptăţirile la cultura lor şi că nimic nu se va schimba în rău, că refuză, ca şi mine, cenzura. Iar ca dovadă vine cu argumentul că, deşi avea legitimitatea de a interveni într-o manifestare culturală, organizată de Consiliul Judeţean Suceava, nu a făcut-o, pentru că nu avea motive să o facă.

*

Am discutat, astăzi, cu preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Gheorghe Flutur, după ce am văzut că nu sunt chemat să dau note explicative la delaţiunile din ultima vreme. “Prostii, cine se uită la ele. Ăştia mai bine s-ar pune pe făcut ceea ce sunt plătiţi să facă, nu să critice savant ceea ce fac alţii. Şi fac bine”, mi-a zis Gheorghe Flutur, vizibil iritat de buzincurismele lui Buzincu. Care “sunt penibile”.

*

Deci, “Bucovina Rock Castle” rămâne ce a fost, adică o proprietate intelectuală a tinerilor, a dinamismului culturii lor, pe care Ion Drăguşanul, Constantin-Emil Ursu, Mihnea Blidariu, Andi Drăguşanul, Lucian Francisc Csibi, Doru Popovici, cei Zece admirabili Voluntari şi, în primul rând, insituţiile Consiliului Judeţean Suceava, pe care le reprezentăm înţeleg să-i slujească necondiţionat.

*

Nimeni nu va interveni, din exterior, în concepţiile de spectacol Bucovina Rock Castle, singura rugăminte a preşedintelui Gheorghe Flutur fiind aceea de a menţine ascendenţa valorică de până acum.

*

Scandalul, după cum am aflat, interesându-mă, în vreme ce Gheorghe Flutur se afla într-o conferinţă de presă, a fost provocat de un fost şef al Cabinetului de partid comunist, fost promotor al “ateismului ştiinţific” (credea că nu crede, cum zice Tolstoi), acum, ca nonagenar, consilier judeţean al PSD (îi era urât la pensie!) şi ortodox bigot (crede că crede, cum zicea acelaşi Tolstoi, deşi, ca şi Blaise Pascal, omul a ajuns, odată cu bătrâneţea, la spaima că, dacă Dumnezeu, cel negat timp de o viaţă propagandistică, există, a feştelit-o definitiv, aşa că stă în limbă de frica vieţii de apoi). Cei câţiva popi care au muşcat din momeala bolşevicului ortodox, toţi din anturajul domnului Pimen Zainea, au regretat greşeala, prin care au adus atâta rău ortodoxiei lor – eu nu mai am nevoie de ea, deşi cunosc mulţi preoţi de ţară, care, în ciuda birurilor grele pe care le plătesc, chiar luminează, în faţa vremuirii, Calea lui Iisus.

*

Ultimul detractor, buzincuristul Aurel Buzincu, presimţind că Flutur nu o să-i rabde, la nesfârşit, duplicitatea mieroasă, cu care îşi camuflează trândăvia, a eşuat în tentativa sa buzist-lingvistică, din simplul motiv că lui Gheorghe Flutur nu-i plac limbile pesediştilor. Asta e! Aşa că, la treabă, prieteni!