*
Avalanşa de pâre împotriva Festivalului “Bucovina Rock Castle” s-a împotmolit în smoala minţişoarelor obsedaţilor. Preşedintele Gheorghe Flutur, în al cărui mandat precedent s-a întemeiat festivalul, susţine, în continuare, că tinerii au toate îndreptăţirile la cultura lor şi că nimic nu se va schimba în rău, că refuză, ca şi mine, cenzura. Iar ca dovadă vine cu argumentul că, deşi avea legitimitatea de a interveni într-o manifestare culturală, organizată de Consiliul Judeţean Suceava, nu a făcut-o, pentru că nu avea motive să o facă.
*
Am discutat, astăzi, cu preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Gheorghe Flutur, după ce am văzut că nu sunt chemat să dau note explicative la delaţiunile din ultima vreme. “Prostii, cine se uită la ele. Ăştia mai bine s-ar pune pe făcut ceea ce sunt plătiţi să facă, nu să critice savant ceea ce fac alţii. Şi fac bine”, mi-a zis Gheorghe Flutur, vizibil iritat de buzincurismele lui Buzincu. Care “sunt penibile”.
*
Deci, “Bucovina Rock Castle” rămâne ce a fost, adică o proprietate intelectuală a tinerilor, a dinamismului culturii lor, pe care Ion Drăguşanul, Constantin-Emil Ursu, Mihnea Blidariu, Andi Drăguşanul, Lucian Francisc Csibi, Doru Popovici, cei Zece admirabili Voluntari şi, în primul rând, insituţiile Consiliului Judeţean Suceava, pe care le reprezentăm înţeleg să-i slujească necondiţionat.
*
Nimeni nu va interveni, din exterior, în concepţiile de spectacol Bucovina Rock Castle, singura rugăminte a preşedintelui Gheorghe Flutur fiind aceea de a menţine ascendenţa valorică de până acum.
*
Scandalul, după cum am aflat, interesându-mă, în vreme ce Gheorghe Flutur se afla într-o conferinţă de presă, a fost provocat de un fost şef al Cabinetului de partid comunist, fost promotor al “ateismului ştiinţific” (credea că nu crede, cum zice Tolstoi), acum, ca nonagenar, consilier judeţean al PSD (îi era urât la pensie!) şi ortodox bigot (crede că crede, cum zicea acelaşi Tolstoi, deşi, ca şi Blaise Pascal, omul a ajuns, odată cu bătrâneţea, la spaima că, dacă Dumnezeu, cel negat timp de o viaţă propagandistică, există, a feştelit-o definitiv, aşa că stă în limbă de frica vieţii de apoi). Cei câţiva popi care au muşcat din momeala bolşevicului ortodox, toţi din anturajul domnului Pimen Zainea, au regretat greşeala, prin care au adus atâta rău ortodoxiei lor – eu nu mai am nevoie de ea, deşi cunosc mulţi preoţi de ţară, care, în ciuda birurilor grele pe care le plătesc, chiar luminează, în faţa vremuirii, Calea lui Iisus.
*
Ultimul detractor, buzincuristul Aurel Buzincu, presimţind că Flutur nu o să-i rabde, la nesfârşit, duplicitatea mieroasă, cu care îşi camuflează trândăvia, a eşuat în tentativa sa buzist-lingvistică, din simplul motiv că lui Gheorghe Flutur nu-i plac limbile pesediştilor. Asta e! Aşa că, la treabă, prieteni!