Suceava indiferenţei faţă de suferinţă

*

Tentativa noastră de a aduna nişte bani pentru victimele Colectiv a probat, încă o dată, că în fudula Suceava compasiunea reală e o utopie. Degeaba am folosit urnele de vot, în care sucevenii înghesuie, mereu şi mereu, doar prostie, pentru că solidaritate nu au vrut să depună cu nici un chip. Şi aşa se face că, în afară de colegii mei de la Centrul Cultural “Bucovina” şi de adolescenţii din şanţ, aceştia cu câte 2-3 leuţi – cu cât au avut, dar sume mari pentru bugetul lor, de Emil Ursu, de Gabriel Cărăbuş, de Mihnea, de Andi, de Luci şi de Dodo, doar doamnele Sanda Maria Ardeleanu şi Angela Zorojanu şi-au adus obolul. Abia s-au strând 1.500 lei, apoi mi-a adus un prieten, care se supără dacă-i spun numele, 200 lei, iar la depunerea banilor în cont, colega Gabi Havriliuc, deşi îşi mai manifestase anterior soldaritatea, a plătit şi comisionul bancar, ca să nu fie reţinut din suma aia mică şi dezonorantă pentru “ţinutul mănăstirilor” şi al “Cetăţii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt”.

*

Firmele care au vândut bine, în cele trei zile, şi pe platou, şi în şanţ, nu au compasiune, ci cifre de afaceri. Politicienii şi profesorii, care au evoluat în deschiderea festivalului de film, în Cetate, nu au compasiune, ci imagine. Clerul sucevean nu are compasiune, ci straşnică veghe malteză împotriva satanismului. Asta e Suceava, halal să-i fie!

*