Jurnalism | Dragusanul.ro

Karl A. Romstorfer: Pietrele, inscripţie cu inscripţie

 

O informaţie, publicată de recuperatorul Cetăţii Suceava, arhitectul vienez Karl Adolf Romstorfer, în Mittheilungen der k. k. Central-Commission din 1896, despre inscripţii săpate în piatră, descoperite de el în zidăriile bisericilor din Dragomirna, Burdujeni, Pătrăuţi, Părhăuţi şi Suceava, dar şi a Cetăţii de Scaun a Moldovei, mi-a amintit de pietrele runice descoperite, pe Tătarca, lângă Vama, de prozatorul Mugurel Sasu, mai ales că Romstorfer menţiona, printre altele, „semnele săpate se află în zidărie romanică… datând din vremuri anterioare”. Cu alte cuvinte, runele din pietrele de contraforturi şi temelii provin din construcţii şi mai vechi, cu mult anterioare celor consacrate drept referinţe, grecească şi romană, o dovadă fiind faptul că, aidoma zidăriei de la Densuş, „suprafețele de piatră nu sunt îmbinate cu straturi de mortar sau cu var”.

 

De aici, de la aceste simple notaţii se pot enunţa două ipoteze: 1). că pietrele pentru Cetatea Sucevei şi bisericile vechi din nordul Moldovei au fost aduse din munţi; 2). multe din pietrele acelea provin de la temple străvechi, mărturiile veacului al XIX-lea semnalând astfel de antichităţi, cu rune săpate, la Gura Humorului, la Straja, la Gura Solcii şi, prin pietrele risipite pe Tătarca, la Vama. Şi ar mai fi o observaţie de făcut: în acest caz, toponimul vămean Măgura Moşului face trimitere la primul stăpânitor atestat al zonei, Drăgoi Viteazul, sau la Moş (dacă vreţi, Zal-Mox) al ceremoniilor Primăvara pe Muntele Soarelui (Ma Go Ra)? Eu încă nu am un răspuns şi nici curajul să încerc să înţeleg, dar tare mi-i ciudă că trecem pe lângă şi peste mărturiile vremurilor ancestrale ca pe iarba din părăginirile Sucevei de azi. Scria Romstorfer:

 

Karl Adolf Romstorfer

 

„În continuarea studiilor despre bisericile din Bucovina, publicate în „Mittheilungen der k. k. Central-Commission“, vă prezint câteva inscripţii în piatră (fig. 12), pe care le-am găsit pe stâlpii contrafortului de la intrarea mănăstirii Dragomirna. Semnele au între 4 şi 7 cm şi jumătate, sunt lungi şi au poziţii diferite.

 

La intrarea în fosta mănăstire moldovenească din Burdujeni (Burduscheni – n. n.), în România, am găsit semne similare, de formă solitară (Fig. 13). La bazele și pe zidurile de piatră ale turnurilor și ferestrelor ambelor biserici, precum și în bisericile vechi greco-orientale, vizitate recent de mine, din Pătrăuţi și Părhăuţi, nu se găsesc semne de zidărie din piatră, probabil doar din motivul că suprafețele de piatră nu sunt îmbinate cu straturi de mortar sau cu var.

 

Am descoperit și o piatră cu inscripţie săpată, care conține trei rânduri sau un set de coloane, care apare ca o piatră de carieră obișnuită, pe partea exterioară a absidei principale a capelei acum ruinate, de la castelul din Suceava. Are forma unui unghi (fig. 14), cu semne lungi de 8 cm.

 

Profesor Hofrath, v. Rziha, notează că, dintre cele nouă pietrele găsite la intrarea în mănăstirea Dragomirna, numerele 1, 2 și 3, din perioada romană sunt însetate, așa cum este semnul din dig. 14, care constă dintr-o piatră a ruinelor capelei castelului domnesc de la Suceava, datând din vremuri anterioare; semnele săpate se află în zidărie romanică. Semnele 4-9 ale mănăstirii Dragomirna sunt cu siguranţă gotice (a doua jumătate a secolului al XVI-lea). Din aceeași perioadă provin semnele nr. 11 și 12 din fig. 13”[1].

 

 

[1] Karl A. Romslorfer, Conservator, Steinmetzzeichen, Inschriften und Inschriftein, în Mittheilungen der k. k. Central-Commission, Wien 1896, p. 100

 


Cărţile, Constantin Horbovanu şi László Gergely Pál

 

Consiliul Judeţean Suceava, care i-a fost mereu alături lui Roman Istrati, în ultimele decenii, a dăruit sucevenilor şi exemplare din cărţile acestuia, dar şi din cele semnate de umoristul Constantin Horbovanu şi publicistul László Gergely Pál. Lume multă, rasată, autori scăpărători, cu discursuri distincte şi inspirate. Manifestare a cuvântului încredinţat memoriei, deschisă, din perspectiva gazdei, de Poetul Alexandru Ovidiu Vintilă. S-a lansat, mai întâi, cartea recuperatoare de memorie „Bucovina unui maghiar”, autorul ei, publicistul László Gergely Pál, din Deva, descendent al unor bunici bucovineni din Ţibeni şi din Dorneşti, captivând publicul cu adevărurile istorice pe care le tot răspândeşte şi în spaţiul maghiar, şi în cel românesc, despre istoria noastră reală, care nu îngăduie dispute sterile şi buticarisme şovine, ci o înţelegere temeinică şi profund umană. László Gergely Pál a dat citire şi unor scrisori, recuperate din arhivele sufletului ale unor familii de germani şi de maghiari bucovineni, care au plecat în patriile lor, atunci când acestea i-au chemat, şi au regretat pentru totdeauna. O explicaţie avea să mi-o dea, ceva mai târziu, profesorul de română din Odorheiul Secuiesc Kovacs Csaba, care descifra în faptul că panglicele maghiare din Vorniceni nu au fost distruse de nimeni, chiar şi la coroanele care deja au putrezit, dar şi în atitudinea prietenoasă a oamenilor, inclusiv a publicului din sală, o înţelepciune statornică, plină de umanism şi de vizionarism, numită, odinioară, bucovinism.

 

László Gergely Pál şi Constantin Horbovanu

Kovacs Csaba, în tricou albastru, fotografiind instantanee ale evenimentului

 

László Gergely Pál a dobândit, într-un ceas doar, la Suceava, o puzderie de prieteni, spiritul lui luminos, vivace şi tranşant, durat pe o erudiţie temeinică şi neprefăcută, fascinând şi de la microfon, şi din discuţiile directe, purtate după lansarea de cărţi, care a presupus şi un adevărat pelerinaj pentru autografe spre masa celor doi autori.

 

Constantin Horbovanu, ultimul mare umorist al Sucevei

 

Constantin Horbovanu, vizibil emoţionat de prezenţa, pentru prima dată, la lansare a celor trei Doamne ale sale (soţia, fata şi nepoata – fata şi nepoata venind de la Ploieşti doar pentru acest eveniment), a adus elogii prieteniei care l-a făcut scriitor şi se referea, desigur, la doamnele şi domnii din public, mai toţi prieteni de-ai săi, de care Constantin Horbovanu este, pe bună dreptate, mândru. Două cărţi adevărate şi necesare, doi autori debordând de empatie, şi din consecinţa profesionalismului scriitoricesc, dar şi oratoric, de care s-a învrednicit, iar undeva, în noi şi deaspra noastră, a tuturora, spiritul tutelar al Poetului Roman Istrati. Simţindu-i prezenţa cu întreaga mea făptură, o să închei cu propoziţia cu care am încheiat manifestarea ieri: Bucuraţi-vă, astăzi este ziua în care s-a născut Poetul Roman Istrati!

 

 

 


Premiile „ROMAN ISTRATI” 2019

Marius Bruja, oferind lui BOA, Premiul „ROMAN ISTRATI” pentru spirit transfrontalier

 

Premiile şi diplomele „ROMAN ISTRATI” 2019, oferite de Fundaţia transfrontalieră a Poetului, prin intermediul executorului său testamentar, tânărul jurist Marius Bruja, au fost distribuite, în acest an, începând din iunie, când prozatorul Mădălina Boca îşi lansa cartea vestitoare de geniu „Trei flăcări şi o speranţă”, iar ieri au fost premiaţi artiştii plastici Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA şi Vasile Anghel Siminiuc (a lipsit de la sărbătoare, iar dacă, în două săptămâni, nu îşi ridică diploma şi premiul, de la Marius Bruja, le va pierde definitiv) şi muzicianul şi culegătorul de folclor, cu câteva cărţi de specialitate publicate, Marin Constantin Gheorghe.

 

Muzicianul Marin Constantin Gheorghe, autorul unor interesante culegeri de folclor moldovenesc

 

Despre aceste ultime trei premii, toate sugerate de Roman Istrati, în ultimele sale zile prin cenuşiul acestei vieţi, pe care o însenina prin poezie şi prin replici doldora de spirit, pot afirma că sunt definitorii pentru ceea ce a însemnat Roman Istrati, de-a lungul scurtei sale risipiri: generozitate, delicateţe, cunoaştere profundă a valorilor şi o nestăvilită dragoste de oameni şi de viaţă.


BOAbă de culoare – Expoziţie de Acuarelă

 

Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, caricaturist de marcă şi cel mai inspirat autor de portrete-şarjă din branşa-i europeană, a dedicat zilei de naştere (7 septembrie 1955) a poetului şi publicistului Roman Istrati, căruia îi făcuse şi două splendide coperte de carte, o surprinzătoare expoziţie (cu vânzare, dar… a uitat să avertizeze publicul amator) de portrete ale unor vedete muzicale şi de peisagistică bucovineană, „BOAbă de culoare – Expoziţie de Acuarelă”. Virtuozitatea lui BOA în portretizări are notorietate, aşa că nu este nevoie să mai vorbesc despre ea; la fel, şi uleiurile pe pânză, expuse în câteva rânduri, mai ales cu ocazia Zilelor „Monitorul de Suceava”, au încetăţenit un artist plastic stăpân peste meşteşug şi cu o imaginaţie a unghiurilor şi a transparenţelor cuceritoare.

 

 

Şi iată că vine şi expoziţia de acuarele, lucrată, iarăşi, într-un stil BOA, un stil care preia din impresionism şi din expresionism exact cât trebuie, pentru ca sugestiile şi spre alte curente istoricizate, inclusiv tuşele academice, să impună şi să consacre un stil pictural „Ovidiu BOA”, în care peisajele îi împrumută sufletul şi imaginaţia pentru a primi un plus de personalitate. Ovidiu a refuzat mereu statutul de ilustrator îndemânatec, preferând unghiurile şi perspectivele care să spună mai mult, care să întregească o poveste şi o trăire, şi care, prin neaşteptate transparenţe ale culorii, să concretizeze o realitate estetică, pe care ochiul muritorului de rând nu o percepe, fără ajutor orientativ din partea artistului înnăscut, iar nu făcut. Tocmai din aceste pricini şi motive, expoziţia lui BOA, de pe holul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, înseamnă un eveniment artistic, pe care cei care şi trăiesc ar trebui să profite ca să-l respire, iar cei care, pe lângă trăiri, au şi norocul unui răsfăţ material din partea vieţii, ar trebui să profite de ocazie şi să facă rezervări pentru lucrările care le plac mai mult. Inclusiv Consiliul Judeţean, care ar putea dobândi, în timp, un patrimoniu artistic al reprezentărilor Palatului Administrativ, ar putea opta pentru un început sigur în acest demers, cu viziunile Palatului pe care le propune BOA.

 

Fără îndoială că fotografiile din expoziţie, care urmează, făcute cu un aparat vechi şi capricios, care înşfacă şi toate reflexiile luminii, nu vă pot dezvălui cu adevărat frumuseţea lucrărilor expoziţiei „BOAbă de culoare – Expoziţie de Acuarelă”, ci doar o atmosferă care mie îmi aminteşte, cumva, de dezvelirea cerului de nouri, după câte o furtună de vară din copilărie. Cu această intenţionalitate reproduc fotografiile, sugerându-vă să consultaţi şi site-urile lui Ovidiu Boa, în care fiecare lucrare în parte poate fi admirată şi din fotografii realizate profesionist de acest incredibil artist plastic, Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, singurul pentru care şi viaţa-i, şi opera-i coincid într-o necontenită stare de zâmbet. Estetică şi spirituală, desigur.

 

 


Lansarea cărţii lui Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu, în biroul meu

 

Lansarea cărţii umoristice „Aşa-i românul!”, de Constantin Horbovanu, se va face, în cadrul Sărbătorilor Memoriei, în „Ziua Roman Istrati”, adică în 7 septembrie 2019, la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, sala „Elena Greculesi”. Atunci se vor decerna încă două premii „Roman Istrati”, de către executorul lui testamentar, tânărul Marius Bruja (care a pregătit şi o carte Roman Istrati), iar „scenografia” evenimentului va consta într-o expoziţie de artă a plasticianului Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, autor al copertelor cărţilor de geopolitică ale lui Roman Istrati şi, desigur, al copertei cărţii lui Constantin Horbovanu.

 

Constantin Horbovanu, ultimul autor român al unor spumoase şi inspirate cugetări, umorist cu descifrări luminoase ale societăţii româneşti, realizează, cu bun simţ şi discreţie, o frescă a lumii contemporane, demnă de a fi supusă atenţiei.

 

Constantin Horbovanu, personaj public

 


Pagina 1 din 22712345...102030...Ultima »