Cultura, la cheremul lui Gheorghe Flutur

Deși există un Centru Cultural al Bucovinei, bugetul pentru cultură nu există ca atare, manifestările culturale aflându-se la cheremul lui Gheorghe Flutur, care a prins două mandate de despot cultural și nici unul de președinte al Consiliului Județean Suceava. Ca să-și facă voia, s-a înconjurat de slugi obediente, alcătuind un consiliu de administrație și o comisie de disciplină din care nu fac parte organizatori de manifestări, ci tot felul de indivizi care confundă autoritatea scăunelelor de slugi cu competența de a avea slujitorii culturii la cheremul lor. Tot felul de pădurari pensionari, de nepoți și nepoțele ale slugilor lui Flutur, au fost angajați pe șestache și „lucrează” de la domicilii, unde își văd de ale lor, care nu au nici în clin, nici în mânec de-a face cu creația.

Și au fost dăți când i-am tot spus că se prăbușește podul de peste Siret, la Zvoriștea, de pildă, pentru că nu e dat cu un strat de deruginol; că mormintele bunicilor lui George Enescu, tot de la Zvoriștea, deja sunt scufundate și înghițite de agresiunile naturii; că mandatul domniei sale este de președinte, nu de super-manager al Centrului Cultural „Bucovina”, dar nu a ajutat la nimic, așa că m-am retras în cele pe care mi le-am asumat să le fac.

Comunicare: zero. Folcloroase penibile încropite peste noapte. Luni întregi, extraordinara orchestră a Ansamblului a repetat și înregistrat orchestral numai cântece de joc, pentru că primul barbat al județului visează să ajungă și primul cântăreț de… strigături din lume. Iar de când cu pandemia, este și mai și. Numai Flutur decide pe față, iar la ușa lui nu încap decât îndătinații la lins clanța. Nu-i vorbă, eu nu l-am mai vizitat de peste un an și mai bine, deși știam că aș fi bine primit – măcar pentru aparențe.

Între timp, am scris câteva proiecte, la care nu am primit nici un răspuns, ci doar constatarea că „Bucovina Acoustic Park” nu se mai face, că Festivalul „Ștefan cel Mare” – bucuria nepoților și bunicilor – nu se mai face, că „Bucovina Rock Castle” nu se mai face, că „Pe urmele Arcanului”, „dans războinic” din repertoriul călușarilor munteni, numit „Dansul Birul” sau „Bir greu” nu se mai face. „Povestea așezărilor bucovinene” (3.000 pagini) și „Povestea așezărilor sucevene” (1.000 de pagini) nu se mai tipăresc, dar nu-i bai, pentru că există spațiul virtual și pot ajunge acele cărți unice la toți doritorii.

Dar cel mai adânc mă revoltă prefăcătoria de-a „Bucovina Rock Castle”, manifestare prestigioasă, făptuită de fiul meu, Andi, cu susținerea logistică a mea și a lui Emil Ursu. Fără explicații, fără comunicare, realizez că „Bucovina Rock Castle” a fost asasinată, pentru a face loc „Ogrăzii cu Dor” din Moara lui Barbă și altor manifestări la fel de prestigioase ale falsului „autentic” de Bucovina.

Gheorghe Flutur și slugile lui disprețuiesc cultura, dar se folosesc de ea. Când nu pot face băi de mulțime – iar la „Bucovina Rock Castle” e imposibil pentru oricine -, Flutur află metode de a extrage din corpul social acele otrăvuri convenite, discret și fără zarvă. De asta mor, simultan, cele mai populare și mai dorite festivaluri sucevene: „Ștefan cel Mare” și „Bucovina Rock Castle”.

Scriu și postez acest text în timpul orelor de serviciu, pentru că e de datoria mea, datoria unui tenace slujitor al culturii, de a o face. Nu-mi pasă de consecințe și, în general, nu-mi pasă de toți păcălicii clipitelor. Din politică și din media politică. Știu că mi-am făcut datoria și că voi continua să o fac, deși e posibil să mă mut oriunde, numai să scap de „țara” lui Flutur.