Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 28

Poetul filosof Alexandru Ovidiu Vintilă

*

Un avangardism de substanță, retrăit și regândit, caracterizează nu doar poezia, ci și publicistica literar-filozofică a lui Alexandru Ovidiu Vintilă, intelectual rasat al Sucevei și harnic recuperator de memorie aleasă, de spiritualitate care merită să dăinuiască. Ovidiu este unul dintre puținii suceveni capabili să deslușească lăuntricul special al unei cărți, iar înrudirea lui creatoare cu Gellu Naum, în reverberare lirică, și cu Traian Brăileanu, în context existențial, dă substanță propriei personalități, conturată mai curând în inefabil, decât în realitatea de fiecare zi, din care ne înfruptăm cu toții.

*

Alexandru Ovidiu Vintilă, stare cerebrală a cântecului și, tocmai de aceea, și stare de veghe, are, deja, o operă, care tulbură mai ales acolo unde există capacități de pricepere și de împărtășire. Rar poate fi rupt din realitatea lui, cea pentru care există și pentru care se sacrifică, în care durează și se durează.

*

La mulți ani, AOV, și Dumnezeu să vă ție

(o includ și pe Isabel, cum este firesc) numai întru bucurie!


Oana Şlemco, pe baricadele visului

*

Nu ştiu din ce cauze şi pricini şi-a dorit Oana Şlemco să urce, fluturându-şi condeiul, pe baricadele visului de a contribui la asanarea societăţii. E posibil să o fi atras doar simbolistica aparent eroică a jurnalismului şi spun „aparent eroică” pentru că, în absenţa culturii, cum se întâmplă prea des prin arealul gazetăresc, este imposibil să devii un autentic lider de opinie, iar peniţa cu siguranţă că ţi se va înclina jalnic, aidoma unei butaforii gonflabile dezumflate. Dar chestia asta o ştia şi Oana Şlemco şi, tocmai de aceea, s-a păzit, mereu şi mereu, să emită judecăţi, fără a le verifica, în prealabil, cu oameni de la care putea şi afla, şi învăţa. Iar calitatea aceasta mi-a plăcut şi mi-a smuls o fărâmă de încredere, care a şi rodit, Oana fiind, în clipa de faţă, un important om de televiziune în media suceveană. Ceea ce înseamnă un răgaz, pentru că Oana Şlemco poate mult mai mult.

*

La mulţi ani, Oana Şlemco, şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie!


Şi astăzi se naşte Sofia Vicoveanca!

*

Rari sunt oamenii cărora le-a fost ursit să se nască în fiecare zi prin spiritualitea neamului pe care îl reprezintă şi încă în mod absolut exponenţial. Eu nici nu am avut norocul să întâlnesc un altul, în afară de Sofia Vicoveanca, miracol phoenix al cântecului naţional românesc şi verticalitate inconfundabilă a identităţii noastre.

*

De regulă, îi asociem numele cu Bucovina şi cu obcinele ei tulburătoare, deşi Sofia Vicoveanca înseamnă mult mai mult, şi în timp, şi în spaţiu, şi în dimensiunea inefabilă a trăirilor fiecăruia dintre noi.

*

Sofia Vicoveanca este matricea noastră stilistică, în întruparea pe care nici măcar Lucian Blaga nu o visa, pentru că doar sacerdotului Ion Irimescu îi era îngăduit să descifreze contururile acelei matrici stilistice ancestrale în silueta fără de timp şi, de aceea, înduioşător de cosmică a neasemuitului nostru cântec identitar, pe care numai Sofia Vicoveanca îl întrupă curat şi sacru prin predestinare.

*

La mulţi ani, Doamnă Sofia Vicoveanca,

şi Dumnezeu să vă ţie numai întru bucurie!


Mircea Sfichi, un crai nou de curte veche

*

Ca să consimţim, cândva, prietenia care ne leagă, Mircea Sfichi s-a hotărât să-mi încreştineze un copil. S-a întâmplat să fie Andi, poate şi ca efect al simpatiei vii pe care Mircea i-o purta Cozminei. Aşa se face faptul că, dintotdeauna, noi suntem mai mult decât prieteni. Chiar dacă ne vedem rar.

*

Mircea Sfichi, ziarist cu o puzderie de decenii la activ, dar şi publicist remarcabil, de vreo douăzeci de ani, de când a prins să împărtăşească şi altora impresiile lui de călătorii, înseamnă, alături de regretatul Victor Micu, un nume de referinţă al presei sucevene. Se specializase pe foileton şi fapt divers, dar izbutea, adesea, şi tablete literare demne de interes şi care, tocmai de aceea, împreună cu… şahul, a deschis calea dialogului între noi. Iar de la dialog, la prietenie, nu-i decât un pas.

*

Peste Mircea Sfichi anii nu trec, ci i se aşează, supuşi sau măcar sfielnici, la picioare, copleşiţi de firea lui însorită şi plină de generozitate, care îi întregeşte opera publicistică într-un mod minunat.

*

La mulţi ani, Mircea Sfichi, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Doru Olaș, între arhitectură și caricatură

*

Doru Ghiocel Olaș este un capriciu al spiritului, în care coexistă poznaș și sacra verticalitate arhitecturală, și nostalgia șăgalnică a satirei desenate. Altminteri, Doru Olaș este un visător, care iubește cu patimă și muntele, de la care îi vin verticalitățile, dar și muzica, inclusiv rock-ul acustic (în iulie, l-am întâlnit, spre plăcuta mea surprindere, chiar și la „Bucovina Acoustic Park” din Vatra Dornei).

*

Descendent al unor polonezi stabiliți la Breaza, toți meșteșugari pricepuți, Doru Ghiocel Olaș a fost ursit spațialității, tocmai pentru nedogmatismul imaginației sale, pe care el, cel mai adesea, o ignoră conștient, în tentative de cumințire a sufletului. Dar e curat și proaspăt în suflet până la naivitate și sfințenie, aidoma zâmbetului care îi tot luminează trecerea prin viață.

*

La mulți ani, Doru Olaș, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Pagina 28 din 83« Prima...1020...2627282930...405060...Ultima »