Sfinţirea Catedralei ortodoxe române din Cluj

„Duminecă, 5 Noemvrie, s-a făcut la Cluj, cu o solemnitate înălţătoare, târnosirea catedralei ortodoxe, ridicată cu mari jertfe şi cu strădania, pentru care nu ajung destule cuvinte de laudă, a P. S. S. Nicolae Ivan, Episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului. A asistat la sfinţire şi M. Sa Regele, ca şi acum zece ani, când ca principe moştenitor a fost de faţă la punerea pietrei fundamentale, rostind cuvinte însufleţite pentru a arăta importanţa unei asemenea catedrale în capitala Clujului românesc şi făgăduind sprijinul Său şi în viitor acestei sfinte biserici”[1].

„Date mai importante din istoria bisericii catedrale. Ideea zidirii Catedralei din Cluj a pornit de la P. Sf. Sa Episcopul nostru Nicolae Ivan, când, la 7/20 Iulie 1919, în calitate de preşedinte al Consistoriului episcopiei reînviate a Vadului, Feleacului şi Clujului, a lansat un „hrisov de ctitorie”, colectând cea dintâi sumă, de 55.000 coroane.

La 22 August (4 Sept.) 1919, s-a hotărât, în cea dintâi şedinţă a Consistoriului din Cluj, pornirea unei colecte generale.

Consiliul Dirigent a votat un ajutor de 2 milioane lei.

În toamna anului 1920 se aprobă în mod definitiv cedarea din partea Primăriei Municipiului Cluj a terenului pe care s-a zidit Catedrala.

La 11 Ianuarie 1921 se publică concurs pentru planul de zidire şi la 31 Martie 1922 se alege (din 8 lucrări prezentate) planul întocmit de arhitecţii C. Pomponiu şi Gh. Cristinel din Bucureşti, aprobat de sinodul eparhial în sesiunea din 11-24 Aprilie acelaşi an şi premiat cu 30.000 lei.

Se întocmesc planurile detailate (1 Febr. 1923) şi se publică concurs pentru construire.

O delegaţie, în frunte cu P. Sf. Sa Episcopul Nicolae Ivan, la 9 Martie 1923 se prezintă la Regele Ferdinand şi apoi la primul ministru Ion I. C. Brătianu pentru solicitarea ajutoarelor necesare zidirii. Li se promit.

Rezultatul celui dintâi concurs pentru Construire nefiind satisfăcător, se publică al doilea, la 4 Mai 1923. Se primeşte oferta pe preţuri unitare a firmei constructoare „Creditul tehnic, Ing. Tiberiu Eremia, Bucureşti”, încheindu-se contractul la 6 Iulie 1923, în cadrul unor lucrări de 5 milioane.

La 7 Septemvrie 1923 se face sfeştanie şi se încep lucrările.

Punerea Pietrii fundamentale se face cu o deosebită solemnitate, la 7 Octomvrie 1923, în prezenţa M. Sale Regelui Carol al II-lea, atunci principe moştenitor.

Lucrarea se continuă, an de an, pe măsura obţinerii ajutoarelor băneşti, care la început se luau în bugetul anual al statului. Obţinerea ajutoarelor a mers din ce în ce mai greu, ajungând în 1932 să se sisteze lucrările…

Pictura cupolei principale a fost executată în frescă de către dl prof. pictor At. Demian, Cluj, cea de pe bolta superioară din altar, tot în frescă, de către dl prof. pictor Catul Bogdan, Cluj, iconostasul (tâmpla) a fost proiectată şi pictată de către dl pictor Gheorghe Russu din München.

Partea de tâmplărie a iconostasului a fost executată de dl Moise Şchiopul, tâmplar artistic din Cohalm-Rupea.

Decoraţiile în piatră artificială, amvonul, scaunele regal şi arhieresc, au fost executate de dnii Tofan şi Candida, din Bucureşti, după desenele date de dl arhitect Gh. Cristinel.

Mozaicul pardoselii, firma Petro Tofolo, Bucureşti, uşile firma Borza şi Nagy din Cluj, stranele Gh. Beu, instalaţia electrică şi apeduct firma Roşca şi Orban din Cluj, chivotul de argint de pe pristol l-a executat argintarii Fraţii D. N. Popescu, Bucureşti, policandrul, dăruit de M. Sa Regele Carol II-lea, a fost executat în fier forjat de firma Peter Feld, Bucureşti, iar policandrul donat de Î. P. Sf. Sa Patriarhul Miron Cristea, de către firma N. Popescu din Bucureşti, ferestrele Sofron Ghişe şi sticlăria Boca”[2].

[1] Neamul Românesc pentru popor, Nr. 22, apud Renaşterea, Anul XI, n3. 49, Cluj 1933, p. 3

[2] Renaşterea, Anul XI, Nr. 44, Cluj 1933, p. 6