Justiţiarul Ovidiu “Zorra” Donţu şi autodenunţul

Ovidiu Donţu: Cer PDL să se autodenunţe, ca să nu împovăreze bugetul!

*

Ovidiu Donţu, senator PSD de Suceava harnic şi disciplinat, care a izbutit să impună şi o lege a parcurilor industriale (dar care nu se vor face, la Suceava, nu numai pe timpul mandatelor lui Donţu, dar nici măcar în timpul “mandatului” bunului Dumnezeu), se comportă, din păcate, iarăşi ca o prostituată politică de duzină, care mai şi pozează în jutiţiară. Cere Donţu, pe cale conferenţiară bucală, care se mai numeşte, şi în politică, sex oral, ca PDL Suceava să se autodenunţe pentru infracţiunile de asfaltare a singurei străzi pe care Ion Lungu o şi curăţă de omăt, şi căreia i se zice bulevard, doar pentru că taie târgul în două.

*

Zice “Zorra” Donţu că, dacă PDL Suceava s-ar autodenunţa, s-ar economisi bani mulţi la buget, i-ar afirmaţia asta găgăuţă, marca şmecheroaso-fraieră Ponta, chiar că-i doar o curvăsăreală politicică, din cele pe care Donţu, în veşnicia candidaturilor păguboase la primărie, le tot practica de ni s-a urât.

*

De furat, se fură în draci şi pluripartit la Suceava, dar Donţu, care nu are probe (dacă ar avea, ar sesiza Parchetul), umblă cu plesneli de inhibat şi de înduioşat fraierii. Şi nu-i frumos, nici onorant, s-o tot faci pe târfa legată la ochi, care habar nu am de ce se numeşte Justiţie, pentru că nu-i decât o curvă beţivă şi proastă, care se vinde pe bani mai dihai decât bulevardul lui Lungu firmelor de răposat partid portocaliu.

Un comando prezidenţial de asalt politic

Funeriu: Misiunea noastră constă în aruncarea mărului mioritic fraierilor de Adam şi Eva!

*

Cu o incalificabil de naivă insolenţă, Traian Băsescu debarcă, de la Cotroceni, un comando de asalt politic, condus de Funeriu şi de Lăzăroiu, care să ocupe un cap de pod, pe malul Dâmboviţei politruce. Se speră că mărul mioritic, pe care îl va arunca flămânzilor Partidul Mişcarea Populară, va avea efectul mărului biblic, din care bietul Adam a muşcat cu inconştienţă, din pricina agresiunilor persuasive ale Evei.

*

E greu de crezut că mai există român elector care să muşte din noua nadă a lui Băsescu, oricât de înfometat de pseudoschimbare ar fi, dar, dacă există, apoi românul acela îşi va merita pe deplin soarta, nu doar în următorii ani de huzureală funereasco-lăzăroaie, ci în vecii vecilor.

Moşii Teacă, viscolul şi nămeţii

Moşii Teacă Dragnea şi Oprea: Ia aminte, iarnă, pe aici nu se trece!

Când fulgii, astru după astru,

cuprind în viscol toată zarea,

consimt că iarna-i un dezastru,

dar mult mai mic ca guvernarea!

Eşichierul politicii româneşti

Traian Băsescu: Mare scofală că au rezistat românii la răscrucea mileniilor şi a imperiilor! Noi i-am terminat într-un deceniu!

Întâi a fost Emil, dar mai-nainte

şi după-aceea fu Ion, paiaţa;

acum ne e Băsescu preşedinte

şi, uite-aşa, ni se cam duse viaţa!

Senatoarea sexi-Miron şi Ziua Bunicilor

Senatoarea sexi-Miron: Vreau o zi a bunicilor, pe 1 octombrie!

Nu o plac şi este dreptul meu să nu o plac. Nu mi se pare deloc sexi (cu atât mai puţin cultă şi inteligentă), ci dimpotrivă, în ciuda eforturilor pe care domnia sa senatorială le face pentru a părea ceea ce nu este. Din puntul meu de vedere, cetăţeanca din Gura Humorului, căzută în eroismul biruinţei electorale, vorba lui Faulkner, ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă, nu înseamnă mare lucru în politichia contemporană, oricât s-ar fandosi în spaţiul public cu pozele ei indecente şi cu şi mai indecentele ei proiecte de lege. E dreptul meu de alegător să nu-mi placă şi s-o contest, dar n-am făcut, încă, uz de acest drept, pentru că femeia, dacă-i ursită, poate să fluiere fericită până la capătul lumii.

*

Astăzi, mi s-a spus că senatoarea indecentă (nici vorbă să fie sexi sau inteligentă!) ar fi dat în judecată un jurnalist. Nu ştiu pe care, dar nu există vorbe grele, pe care pseudosexoasa Miron şi întreaga clasă politică românească să nu le merite pe deplin. Dacă doamna vrea să nu fie atinsă de cuvinte, atunci să se retragă din viaţa publică, să nu ne mai calce în picioare viaţa de fiecare zi, dar şi destinul nostru de neam. Pentru că, dacă ne calci pe suflete, doamnă, e dreptul nostru şi obligaţia noastră, a electorilor (din păcate) universali, să ţipăm.

*

Am să închei aici. În fond, senatoarea sexi nu înseamnă nimic, nici măcar eroarea şi oroarea pe care le mai poate naşte, uneorii, somnul băşcălioasei noastre naţiuni, aşa că n-am despre ce scrie. Nici măcar despre Ziua Bunicilor, pe care sex-osoasa vrea să o impună prin lege, după principul pieptănării, în vremurile în care ţara arde. Sfârşit.