O familie a Naţiunii Poeţilor
*
Poezia nu aduce voturi, iar imaginea pe care o durează, prin dezlănţuirile ei imagistice, nu foloseşte deloc vremelnicilor stăpânitori de clipite. Prin urmare, ideea de a oferi Bucovinei statutul de Capitală a Poeziei Europene, statut de care se părea că va beneficia, în urmă cu şapte ani, când s-a ţinut prima ediţie a festivalului, cu participare largă (câte trei-patru poeţi de ţară, cu participări din 9 ţări europene şi o a zecea, din Brazilia), este parţial compromisă. E drept, primesc mereu întrebări din Germania, Olanda, Belgia, Estonia, Franţa, Anglia, Italia, Ucraina, Israel şi Brazilia despre o posibilă intrare pe făgaşul premeditat al proiectului, dar nu prea mai găsesc argumente care să mă pună pe muncă. Lumea nu mai are nevoie de poezie, lumea nu mai are nevoie de sine, iar societatea lunecă implacabil spre o abrutizare totală, în care nu mai poate supravieţui nici o fărâmă de metafizic.
*
Conceptul de “naţiune a poeţilor”, preluat de la filosoful unificării europene, Francis Dessart, cărui i-am scris o prefaţă, şi de la pe nedrept uitatul Mircea Streinul – un uriaş al scrisului bucovinean, s-a dovedit a fi deosebit de eficient acolo unde el a şi prins rădăcini, adică în Israel. Într-o ţară în care se ştia despre Bucovina că ar fi un ţinut al Holocaustului, care nu mai poate fi recuperat la umanitate. Dar au venit poeţi, unii dintre ei, precum Aviva Golan, purtând spaimele părinţilor lor în suflete, în ciuda faptului că tocmai părinţii îi sfătuiau să viziteze, măcar o dată în viaţă, pământul naşterii lor. Iar când au făcut-o, au descoperit, precum Aviva (prenumele ei înseamnă “Primăvată”), ceva demn de trăire şi au transmis mai departe mesajul (alţii, precum Wihelmina, au realizat filme, pe care le-au postat pe internet, răspândindu-le în lumea ebraică – un astfel de filmuleţ poate fi accesat făcând click pe imaginea a şaptea din dreapta paginii, “BUCOVINA ÎN ISRAEL”). Scria, în urmă cu doi ani, poetesa din Ierusalim:
*
Aviva GOLAN:
*
Cu căldură părintească
*
dedicat lui Menachem M. Falek şi Ion Drăguşanul
*
Când destinul mi-a surâs,
Îngerii m-au condus
Şi am revenit în ţara copilăriei
Mamei mele dragi.
Am simţit-o aproape
În rădăcina sufletului meu.
Atunci am ştiut
Că i-am împlinit voia
Întocmai.
Şi nu există ţară mai minunată
Decât România,
Care m-a strâns la pieptul ei
Cu căldură părintească, trăită
La Naţiunea Poeţilor.
*
Poezia a fost scrisă la Festivalul „Naţiunea Poeţilor – 2015”, în Bucovina, cu ocazia lansării antologiei „Naţiunea Poeţilor – 2015”, tradusă de Menachem M. Falek şi redactată împreună cu Ion Drăguşanul.
*
Astăzi, în zori, pe aeroportul din Iaşi, l-am aşteptat, împreună cu Liviu Velniciuc, iar pe liderul Societăţii Scriitorilor Hebrei din Ierusalim, Menachem M. Falek, şi pe o altă poetesă evreică, Hamutal Bar-Yosef, care şi-a publicat o carte de poezie la Suceava, din dorinţa de a intra în această familie insolită a Naţiunii Poeţilor. Are rădăcini prin Ucraina şi prin Polonia, dar şi prin Franţa (norocul meu: puteam dialoga şi fără translator) şi se trage dintr-un neam de creatori (muzicieni, pictori, scriitori), Bar-Yosef (deci, “cei ce se trag din Iosef”), iar în Bucovina o interesează două lucruri: să vadă cum trăiesc oamenii obişnuiţi şi să-l cunoască pe Radu Bercea, autorul copertei cărţii ei. Pe Radu îl va întâlni mâine, iar pe oameni, poimâine, la Corlata – cea mai îndrăgită localitate bucovineană de poeţi, ei, poeţii din 9 ţări europene, numind Corlata, printr-un act de mână, semnat de toată lumea, “Capitala Poeziei şi a Naţiunii Poeţilor”. Dar, despre asta, o să vă povestesc. Deocamdată, să vă arăt cum a fost astăzi:
*
*