O familie a Naţiunii Poeţilor

*

Poezia nu aduce voturi, iar imaginea pe care o durează, prin dezlănţuirile ei imagistice, nu foloseşte deloc vremelnicilor stăpânitori de clipite. Prin urmare, ideea de a oferi Bucovinei statutul de Capitală a Poeziei Europene, statut de care se părea că va beneficia, în urmă cu şapte ani, când s-a ţinut prima ediţie a festivalului, cu participare largă (câte trei-patru poeţi de ţară, cu participări din 9 ţări europene şi o a zecea, din Brazilia), este parţial compromisă. E drept, primesc mereu întrebări din Germania, Olanda, Belgia, Estonia, Franţa, Anglia, Italia, Ucraina, Israel şi Brazilia despre o posibilă intrare pe făgaşul premeditat al proiectului, dar nu prea mai găsesc argumente care să mă pună pe muncă. Lumea nu mai are nevoie de poezie, lumea nu mai are nevoie de sine, iar societatea lunecă implacabil spre o abrutizare totală, în care nu mai poate supravieţui nici o fărâmă de metafizic.

*

Conceptul de “naţiune a poeţilor”, preluat de la filosoful unificării europene, Francis Dessart, cărui i-am scris o prefaţă, şi de la pe nedrept uitatul Mircea Streinul – un uriaş al scrisului bucovinean, s-a dovedit a fi deosebit de eficient acolo unde el a şi prins rădăcini, adică în Israel. Într-o ţară în care se ştia despre Bucovina că ar fi un ţinut al Holocaustului, care nu mai poate fi recuperat la umanitate. Dar au venit poeţi, unii dintre ei, precum Aviva Golan, purtând spaimele părinţilor lor în suflete, în ciuda faptului că tocmai părinţii îi sfătuiau să viziteze, măcar o dată în viaţă, pământul naşterii lor. Iar când au făcut-o, au descoperit, precum Aviva (prenumele ei înseamnă “Primăvată”), ceva demn de trăire şi au transmis mai departe mesajul (alţii, precum Wihelmina, au realizat filme, pe care le-au postat pe internet, răspândindu-le în lumea ebraică – un astfel de filmuleţ poate fi accesat făcând click pe imaginea a şaptea din dreapta paginii, “BUCOVINA ÎN ISRAEL”). Scria, în urmă cu doi ani, poetesa din Ierusalim:

*

Aviva GOLAN:

*

Cu căldură părintească

 *

dedicat lui Menachem M. Falek şi Ion Drăguşanul

*

Când destinul mi-a surâs,

Îngerii m-au condus

Şi am revenit în ţara copilăriei

Mamei mele dragi.

Am simţit-o aproape

În rădăcina sufletului meu.

Atunci am ştiut

Că i-am împlinit voia

Întocmai.

Şi nu există ţară mai minunată

Decât România,

Care m-a strâns la pieptul ei

Cu căldură părintească, trăită

La Naţiunea Poeţilor.

*

Poezia a fost scrisă la Festivalul „Naţiunea Poeţilor – 2015”, în Bucovina, cu ocazia lansării antologiei „Naţiunea Poeţilor – 2015”, tradusă de Menachem M. Falek şi redactată împreună cu Ion Drăguşanul.

*

Astăzi, în zori, pe aeroportul din Iaşi, l-am aşteptat, împreună cu Liviu Velniciuc,  iar pe liderul Societăţii Scriitorilor Hebrei din Ierusalim, Menachem M. Falek, şi pe o altă poetesă evreică, Hamutal Bar-Yosef, care şi-a publicat o carte de poezie la Suceava, din dorinţa de a intra în această familie insolită a Naţiunii Poeţilor. Are rădăcini prin Ucraina şi prin Polonia, dar şi prin Franţa (norocul meu: puteam dialoga şi fără translator) şi se trage dintr-un neam de creatori (muzicieni, pictori, scriitori), Bar-Yosef (deci, “cei ce se trag din Iosef”), iar în Bucovina o interesează două lucruri: să vadă cum trăiesc oamenii obişnuiţi şi să-l cunoască pe Radu Bercea, autorul copertei cărţii ei. Pe Radu îl va întâlni mâine, iar pe oameni, poimâine, la Corlata – cea mai îndrăgită localitate bucovineană de poeţi, ei, poeţii din 9 ţări europene, numind Corlata, printr-un act de mână, semnat de toată lumea, “Capitala Poeziei şi a Naţiunii Poeţilor”. Dar, despre asta, o să vă povestesc. Deocamdată, să vă arăt cum a fost astăzi:

*

*

Un român, un evreu şi o aceeaşi suferinţă

*

Românul este pictor. Născut pictor, la Cuciurul Mare. Se numeşte Radu Bercea, dar viscolul încenuşat al istoriei l-a aruncat în închisorile patriei, spulberându-l de pe băncile unui liceu de artă din Iaşi. Iar viaţa lui s-a schimbat definitiv. Nu a mai trăit după cum îl îndemna sufletul, ci după cum stabileau alţii.

*

Evreul este poet. Născut poet, la Bistriţa. Se numeşte Menachem Mordekay Falek, dar al doilea prenume s-a pierdut prin istorie, transformându-l în Menachem M. Falek. Cândva, ajunsese vicecampion naţional la şah, în România. Avea doar 13 anişori, dar nu a mai primit diploma, fiind spulberat de acelaşi viscol încenuşat al istoriei.

*

Radu Bercea şi Menachem M. Falek s-au cunoscut şi împrietenit la ultimele trei aniversări ale lui George Ungureanu, deci la sărbătorirea, prin lansări de cărţi, a câmpulungeanului cu opt condamnări la moarte, dar care a trăit o sută de ani, o săptămână şi o zi. Pictorul şi poetul vorbeau şi vorbesc aceeaşi limbă, cea a expresiei artistice.

*

Vineri, 4 august, la ora 16, în incinta Muzeului Obiceiurilor Populare, cei doi se vor reîntâlni: Radu Bercea ca autor al copertei, iar Menachem M. Falek, în calitate de traducător şi de redactor al cărţii de poezie “Mai ţii minte”, de Hamutal Bar-Yosef. Şi Hamultal îl va cunoaşte pe Radu Bercea, pentru că şi ea este vorbitoare a aceleiaşi limbi, cea expresivă, a Naţiunii Poeţilor. Eu doar atât am de spus.

Națiunea Poeților, duminică, la o bere!

*

Duminică, 6 august 2017, poeții suceveni antologați în volumul „Înger cu aripi de gheață”, apărută la Tel-Aviv, spre sfârșitul anului trecut, în traducerea, prezentarea și sub îngrijirea lui Menachem M. Falek, sunt invitați la o bere între poeți, punctul de întâlnire fiind holul hotelului „Continental Arcașul”, la ora 14, ocazie cu care vor primi și un exemplar al antologiei. Sunt invitați și poeții care vor să apară într-o viitoare antologie, eu „legitimându-i”, deocamdată, doar pe cei care ne-au fost alături, cu ocazia edițiilor precedente ale Festivalului „Națiunea Poeților”.

*

Sofia Vicoveanca şi alţi 7 poeţi, în hebraică

*

Nu vă puteţi închipui cât de fericit am fost, când, răsfoind antologia “Înger cu aripi de gheaţă”, apărută la Tel-Aviv, spre sfârşitul anului 2016, am dat şi peste şapte poeme, în limba hebraică, scrise de Sofia Vicoveanca. Ştiu cât de adânc îşi trăieşte Sofia Vicoveanca poemele şi am şi înţeles de ce alătură statutului Domniei Sale de Sacerdot al Spiritualităţii Naţionale, şi pe cel intim de poet. Pentru că, în spiritualitatea românească, Sofia Vicoveanca este un Ales, pe când în poezie e un freamăt lăuntric, o vibraţie cosmică doar de ea cunoscută şi care-i strânge sufletul cu atâta încrâncenare, încât are nevoie de despovărări.

*

*

Ştiu de mult că Sofia Vicoveanca este şi un adevărat poet, altminteri nu i-aş fi inclus şapte poeme într-o recentă antologie bilingvă. Nu aş fi comis impietatea de a o păcăli, introducând-o într-o lume căreia nu îi aparţine. Dar, după ce i-am recitit cărţile, nu am mai avut îndoieli asupra lirismului autentic şi de o copleşitoare sinceritate a poeziei pe care o scrie Sofia Vicoveanca şi am ales poemele care o reprezentau atunci – între timp, scriind o nouă carte de poezie, mi-a depăşit şi cele mai optimiste aşteptări. Şi iată că şi preşedintele Societăţii Scriitorilor din Ierusalim, Menachem M. Falek, deşi avea din belşug ce să aleagă, a mizat, ca şi mine, pe poezia Sofiei Vicoveanca, considerând-o, tot ca şi mine, vibrantă şi bine scrisă.

*

 Pentru mine, opţiunea lui Menachem Falek înseamnă o certificare internaţională a autenticităţii poeziei Sofiei Vicoveanca, iar pecetea aceasta mi-a umplut sufletul de bucurie.

*

În cele ce urmează, o să vi-i înfăţişez, în ordine alfabetică, şi pe ceilalţi 7 poeţi, învredniciţi de a fi promovaţi şi în limba hebraică, cu scanările textelor de prezentare şi a capătului de pagină al fiecărui grupaj poetic (fiecare poet sucevean a fost publicat cu câte 5-9 poeme, funcţie şi de lungimea textelor):

*

*

*

*

*

*