Disperarea de după Eminescu

*

Nu sunt un consumator de citate, pentru că am băgat de seamă că majoritatea citatelor… mint prin omisiune premeditată. De pildă, cunoscutul citat din Herodot, care spune că tracii erau cei mai viteji şi înţelepţi dintre traci, are şi un “dar”, în “Istorii”, pe care cititatorul îl omite: “dar leneşi, beţivi, dezbinaţi şi îşi vând copiii”. Sau citatul lui Vadim Tudor, din scrisoarea lui Petru Rareş, adresată Elenei Doamna, cel cu “Vom fi iarăşi ce-am fost, ba mai mult decât atât” (adicătelea noi, românii, vom lua ochii umanităţii), se referă la faptul că Vodă fusese iertat de “Luminăţia Sa Sultanul” şi primise, pentru a doua oară, tronul Moldovei, iar Petru Rareş, vorbind despre sine la plural, cum se întâmplă cu principii şi regii, de-a lungul istoriei, continua “Deci, vom fi iarăşi ce-am fost, ba, mai mult decât atât, vom putea lua capul duşmanilor noştri”. Este ceva eroic şi patriotard într-un astfel de citat integral? Nu, dar dacă decupezi unde trebuie, năuceşti poporul cu un fals patriotism. Cu unul de butic politruc.

*

Astăzi, mi-a atras atenţia un citat din Eminescu, postat pe “Casa Cărţii” din Suceava, în ciuda faptului că nu ştiu în ce context a făcut Simbolul Sacralităţii Noastre afirmaţia că “şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat”. Adică niciodată. Pentru că un conducător al României, cu nume interis astăzi, scria, într-o apostilă pe un act de guvernare, că “statul, dacă vrea să pretindă onestitate de la cetăţenii săi, trebuie să dea cel dintâi exemplul propriei sale onestităţi”. Ceea ce, în cazul statalităţilor noastre, nu e tradiţional şi nici nu va fi vreodată. Iar atâta vreme cât statul nu e stat, omul nu poate fi om, cu consecinţa nefastă asupra şcolii, menţionată de Eminescu.

*

Citasem, aseară, într-o sumară prezentare de carte veche (din 1854), o constatare tristă a lui Eustace Clare Grenville Murray despre neamul românilor, care, în 1851, ca şi acum, se afla „într-o stare de confuzie fără de speranţă” (p. 121). Păcat.

Vă cer scuze, doamnă Ionela Savin!

*

Intoxicat cu informaţii răuvoitoare, am postat, dimineaţă, un material, în care o acuzam pe doamna Ionela Savin că ar fi cerut, în numele Consiliului Judeţean Suceava, interzicerea titlului cărţii lui Vasile Gherasim, “Se naşte Dumnezeu”, şi că tot domnia sa ar fi fost cea care ar solicita cenzurarea afişelor manifestărilor instituţiilor culturale din judeţ. Şi nu este aşa, alţii fiind responsabili de ambele confuzii (Consiliul Judeţean Suceava doreşte să vadă doar afişele manifestărilor proprii, la care instituţiile de cultură au rol de prestatori de servicii de specialitate). Prin urmare, am şters materialul postat, dimineaţă, şi îmi torn cenuşă în cap. Pentru că aşa este şi bărbăteşte, şi înţelept.

*

Pentru că e nedrept să o fac pe orgoliosul, îmi recunosc greşeala de a mă fi lăsat tras pe sfoară, şi îi cer scuze doamnei Ionela Savin, cu atât mai mult cu cât nici nu le-a pretins. Sincer, îmi pare rău, şi vă mulţumesc, stimată doamnă, pentru înţelegere şi iertare.

Umorul “jupânilor” Oana Şlemco şi PIM

*

O inspirată expoziţie a involuntarului umor cotidian, capturat şi pus pe simeze de artistul fotograf Oana Şlemco şi de legenda vie a caricaturii româneşti, Maestrul Mihai Pânzaru-PIM, înseamnă, fără nici un dubiu, cel mai important eveniment cultural al acestui început de an. Expunere inspirată, datorată colegului meu Gheorghe Senciuc, un public excelent (de unde vreţi mulţi excelenţi consumatori de artă în acest târg amărât?), format din ziarişti de la “Monitorul de Suceava”, de la “Jupânu”, de la “Intermedia” şi de la alte două televiziuni, nu şi din artişti plastici, nu şi din scriitori, nu şi din suceveni şi, bineînţeles, nu şi din imbecilităţi politruc-electorale locale, dar şi un vernisaj viu, dinamic, în care s-au produs, dimpreună cu Oana Şlemco şi cu PIM, Viorel Varvaroi, managerul Centrului Cultural “Bucovina”, Victor T. Rusu, artist, poet şi complice expoziţional, dar şi inimoasa doamnă Gabriela Teişanu, gazda evenimentului şi năvalnică moderatoare.

*

Sorin Avram, “jupânul” şef, a preferat să stea în mulţime, împreună cu Tiberiu Cosovan, cu Cătălina Biholar, cu umoristul Constantin Horbovanu, cu doctorul în istorie (pe bune!) Gabriel Cărăbuş, director al Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”, cu Dana Humoreanu, cu alţi consumatori de artă, bărbaţi, femei şi chiar copii, de acelaşi calibru. Frumos. O expoziţie spumoasă, care îţi relaxează sufletul şi mintea până aproape de purificare, un discurs fremătat de emoţii, dar onest şi interesant din partea Oanei Şlemco, un scrâşnet în contra politrucilor, dinspre PIM, şi o atmosferă caldă, de familie regăsită de sărbători. Şi asta am şi fost noi, cei care ne-am însoţit, în seara aceasta, în cetatea simezelor umorului, ca să ne împrimăvărăm sufletele. Şi iată dovezile:

*

*