Devoratorul de folcloroase
*
Un specimen tipologic al publicului pojorâtean s-a postat, mătăhălos, în faţa obiectivului aparatului meu de filmat, scutindu-mă de orice alte comentarii despre necesitatea unui festival folcloric în parvenitul spaţiu pojorâtean. Şi când te gândeşti că bietul Ciprian Porumbescu scria, în vara anului 1871: “Pojorâta, aici mi-ar plăcea să îmbătrânesc!”.
Ţăranul americanizat
*
Ţăranul român, mai ales de la munte, oricât de mult ar iubi folclorul, nu renunţă, nici să-l picuri, la mondenitatea lui vestimentară de americanizat, de om ajuns, umblat şi care ştie multe. Părerea lui!
Fluieraşul din Stulpicani
*
Cel mai vesel cetăţean al muntelui, un fluieraş din Stulpicani, “dublând”, fără odihnă, din culise, fiecare cântec de pe scenă. Şi o făcea meşteşugit şi netrucat, de parcă muntele alesese să respire prin el.
Micul mare trompetist din Poiana Ştampei
*
Splendid acest fecioraş din Poiana Ştampei, care, la fiecare început de cântec, pe scenă, îl repeta, discret, cu trompeta sa.
Budele ecologice, singurele din Pojorâta
*
Am exagerat, desigur, pentru că primarul Bogdan, cel care transformă Mestecănişul într-o imensă groapă de gunoi, a mai amplasat două bude şi sub scenă (ca să le treacă pofta de mâncare artiştilor şi tehnicienilor), iar în Pojorâta exista şi vreo şapte-opt fose ecologice. În rest, la fiecare casă, conform tradiţiei milenare, câte o groapă mică, în care e amplasată câte o găleată, care se goleşte şi se spală, la două-trei zile, în apele legendare ale râului Moldova. Cine nu mă crede să verifice, apoi să dea cu pietre în funcţionărimea drâmbace de mediu.