De ce nu îmi pun armura de mercenar

Sorin Avram, prieten dintotdeauna

*

Aseară, aveam nevoie de un sfat şi l-am căutat pe Sorin Avram, ziarist călit în bătălia cu viaţa, ca şi mine, şi cu care sunt dintotdeauna prieten. Primisem două oferte, care mă onorau, de a intra în două echipe de campanie adverse, din cadrul aceluiaşi partid, şi nu ştiam ce să fac, în condiţiile în care banii nu mă dau afară din casă, dar nici cu sufletul meu nu mă pot juca.

*

Sorin mă ştie şi mă înţelege, dar un sfat tot nu mi-a putut da. Am analizat, împreună, tulburea viaţă suceveană de deasupra noastră, amândoi am căutat circumstanţe atenuante pentru o posibilă intrare a mea în arenă, cu barda în mână şi cu armura însângerată pe trup, dar fără ca Sorin să-mi sugereze ceva şi fără ca în mine să se înfiripeze o convingere sau alta. Pe parcursul nopţii, am înţeles şi de ce.

*

Într-un material anterior, persiflam, pe schema Abel şi Cain, pentru mine neînţelesul război intern din noul PNL Suceava dintre multele oşti ideologice ale deputatului Ioan Balan şi pustietatea pe care deputatul Ştefan Alexandru Băişanu a ştiut să o desfăşoare în jurul său. Dacă aş intra în luptă, de partea unuia sau a celuilalt, mult rău aş face noului PNL, pentru că, în răzmeriţa asta de două luni, vulnerabilităţile celor doi candidaţi ar ieşi bulbucos la iveală şi, fără îndoială, ar săpa pe ei stigmate atât de proeminente, încât ar fi o joacă de copii pentru candidaţii celorlalte partide să-i execute, în adevărata campanie electorală, care va urma după sărbătorile de iarnă.

*

Cu sărăcia m-am obişnuit, aşa că o să stau deoparte, fără să ţin partea unuia sau a celuilalt, deşi tare mi-ar place să dau piept cu uriaşele oştiri propagandistice ale domnului Ioan Balan. Cu oştirile, nu cu domnia sa, care încă îmi este simpatic. O plăcere pe care mi-o refuz, conştient fiind că nu există un stindard care să merite să-mi vărs… cerneala sub faldurile lui. Aşa că le doresc celor doi potrivnici mintea românului cea de pe urmă, care, dacă vine la timp, chiar poate constitui un inepuizabil capital electoral.

Senatoarea sexi vrea vrea in… cultură!

Senatoarea sexi

*

Cetăţeanca Steliana Vasilica Miron nu cântă, nu dansează, nu sapă, nu dă cu secera, dar s-a înfăţoşat pe scena Festivalului Internaţional de Folclor “Întâlniri bucovinene”. Un salut politic, dacă ar fi fost nevoie de el, puteau să aducă preşedintele C.J. Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, şi primarul Câmpulungului Moldovenesc, domnul Mihăiţă Negură, care au îndreptăţiri serioase în ceea ce priveşte organizarea festivalului (finanţările nu le iau în discuţie, pentru că vin din partea tuturor plătitorilor de impozite din acest judeţ, şi nu din buzunarele domniilor lor).

*

Cetăţeanca Steliana Vasilica Miron n-are nici o treabă cu cultura, dar fără domnia sa nu se poate, că doar aţi ales-o senator şi trebuie să ciripească, să zvâcnească languros din pleoape, să-şi arate toaletele şi coafura care o costă lunar cât veniturile mele pe doi ani. Coafura, doar!

*

Cinstit vorbind, încep să o înţeleg pe cetăţeanca Miron, mai ales că se apropie, gâfâind, viitoarea campanie electorală. În mod firesc, nu există justificare pentru contaminarea culturii cu incultură, din moment ce Festivalul Internaţional al Inculturii “Mare-i grădina ta, Doamne!” beneficiază de o bugetare dodoloaţă, cu proporţia aia, dintre costul coafurii cetăţencei şi leafa mea pe doi ani.

*

Ceea ce mă cam enervează este stăruinţa cetăţencei Steliana Vasilica Miron de a fi inclusă omagial şi în site-ul Centrului Cultural “Bucovina”, care, până să-l fi preluat eu, era mai gol şi mai indecent chiar şi decât cetăţeana senatoare, în fotografiile “sexi” pe care le răspândeşte prin media.

*

De ce se îndeasă atât de îndrăcit într-un spaţiu cultural nu pricep, dar, înainte de a-i deschide poarta nouă (în fond, cultura este o noutate absolută şi necunoscută pentru cetăţeanca Miron) a site-ului Centrului Cultural “Bucovina”, haideţi să o găzduiesc în spaţiul care îmi aparţine numai mie şi celor care obişnuiesc să mă citească (30.000 de cititori diferiţi pe lună aveam prin februarie, iar cererile de prietenie curg), urmând să stabilească sau nu graniţele penibilităţii toţi cei care au chef să se uite la fotografiile de mai jos.

*

Cântă pentru dumneavoastră: Steliana Vasilica Miron!…

Privighetoarea “Întâlnirilor bucovinene”: Steliana Vasilica Miron

“Nici nu coase, nici descoase, / dar la vorbe ştiu că varsă” (dintr-un colind)

*

Vă place? Vă priveşte, o faceţi pe riscul dumneavoastră.

Naţiunea Creatorilor, primele patru afişe

*

Festivalul European “Naţiunea Creatorilor” (13-17 august 2015), reuneşte făptuitori de artă din Israel, Slovacia, Cehia, Croaţia şi România, şi valorifică o formulă inedită de spectacol, care să consacre statul nostru, al pictorilor, al muzicienilor şi al poeţilor, de zboruri captive în “ordinea” civilizaţiei pământene.

*

Pot participa la manifestări şi politicienii din judeţ, dacă şi-au întărit cât de cât imunitatea şi pot spera că nu vor face o toxiinfecţie intelectuală. În fond, noi nu dorim să punem în pericol viitorul măreţ al patriei, pe care numai ei îl reprezintă, întrupă şi îmbuibează.

*

Încă nu am afişul pentru Suceava, pentru că nu a fost decisă locaţia, dar pe celelalte le-am făcut şi vi le prezintă în ordinea calendaristică a manifestărilor, festivalul debutând la Câmpulung Moldovenesc, dar dincolo de ruinele urbane, la BTT.

*

Acolo unde mi-am mutat sufletul

*

Am mai spus-o, eu sunt un om norocos: sufletul meu trăieşte în două trupuri, unul deja ostenit, pe care mulţi îl ştiţi, şi altul tânăr şi viguros, care nu ar trebui să vrea să vă ştie, deşi v-a dăruit ceea ce nici măcar nu aţi visat vreodată – Bucovina Rock Castle.

*

Faceţi click pe fotografie, dacă sunteţi curioşi să vedeţi cum arată lumea celui de-al doilea trup al sufletului meu. O lume în care trupul acela viguros va izbândi, pentru că nu-l vor stânjeni fudulele bundiţe de dihor, găluştele lui lungu sau ipocrifele (sic!) doamnei Ardeleanu. Ce ghinion pe primul meu trup să se fi născut aici, sub umbra Cetăţii Sucevei!