Mi-au venit colindători!

*

Aseară, am avut parte de primul set de colinde. Mi-au venit nepoţii, Carina Ioana şi Darius Andrei, şi m-au colindat de mi-au mers fulgii (cei din aripile de înger, cu care se nasc poeţii). Mâine, la Muzeul Bucovinei, începând cu ora 16,00, mă vor şi vă vor colinda “Zicălaşii” – cu intrare liberă, deci poate beneficia oricine de colindele lor, care, fără nici un dubiu, vin din “muzica stelelor”, despre existenţa căreia ne atenţiona, cândva, Pytagoras, cel care l-a avut ca discipol şi pe Zalmoxe al nostru. Dacă ar fi să aleg între toate, aleg colindele viitorimii, cu care mă tot asaltează nepoţeii mei.

Marcel Horodincă, idolul femeilor!

*

Posesor al unei splendide voci de bariton, care l-a impus cu un rol de personaj care nu părăsea niciodată scena în opereta “Crai nou”, actor înnăscut, cu performanţe pe scena deja legendarului Teatru “Matei Millo” din Suceava şi, nu în ultimul rând, tenace slujitor al culturii, colegul nostru Marcel Horodincă s-a pensionat, în urmă cu vreo doi-trei ani. Dar sufletul şi mintea (se numără printre cei puţini, care le au neştirbite pe amândouă) i-au rămas la Centrul Cultural “Bucovina”, aşa că ne mai vizitează, măcar o dată pe lună şi maximum o dată pe săptămână. Iar sosirea lui se transformă, de fiecare dată, într-o zgomotoasă bucurie colectivă, întreruptă sacadat doar de pupăturile colegelor, pupături care se revarsă asupra bietului Marcel ca o ploaie de vară. Iar el, adoptând mimica unui copil nevinovat şi neajutorat, se apără în glumă, deşi se vede de la o poştă că-i merge la suflet expansivul tratament feminin. Astăzi, însă, o straşnică pecete a buzelor Gabrielei Teişanu avea să-l bage în bucluc pe savurosul nostru coleg Marcel Horodincă, pentru că, neştiind nimic despre amprenta de pe obraz, tocmai se pregătea să plece, inclusiv pe la câteva biserici, în corurile cărora cântă, pentru că peste tot este nevoie de un “ghiers” precum al lui. Am rezolvat eu problema, pozându-l şi, când a văzut pozna Gabrielei, s-a făcut de un roşu uniform, din cap, până în picioare. Că doar nu avea să se lepede de dulceaţa vizuală a sărutului, la o vârstă în care somnul e scurt, iar nopţile, mult prea lungi. Mai ales el, Marcel Horodincă, este, dintotdeauna şi pentru totdeauna, idolul femeilor!

Nicu Nuţu sau har din har se face raiul

Fiu de muzician din garda veche a Ansamblului Artistic “Ciprian Porumbescu” din Suceava, Nicu Nuţu, pescar pasionat – de unde şi porecla pe care i-a dat-o compozitorul Emil Havriliuc, “Cărăşel”, a fost ursit pentru muzică, parcursul lui iniţiatic având ca repere Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu” din Suceava şi Academia de Arte “George Enescu” din Iaşi, unde, alături de Răzvan Mitoceanu, l-a avut, printre dascălii de elită, şi pe udeşteanul Viorel Muntean, muzician total al spaţiului românesc. De ani buni, însă, muzicianul Nicu Nuţu este profesor de instrumente cu clape al Şcolii de Arte “Ion Irimescu”, din cadrul Centrului Cultural “Bucovina” din Suceava, postură din care particularizează un vechi proverb românesc, în sensul că nu prin dar din dar, ci prin har din har se face raiul. Raiul, adică vibraţia luminoasă care ne înviorează sufletele, mai ales prin preajma cântecului.

*

Om de o rară sensibilitate, Nicu Nuţu înseamnă o risipire de generozitate, pecetluită de seninătatea zâmbetului, de care nu se desparte vreodată, dovadă că harul din har refuză prozaismele cenuşii ale încolonărilor prin cenuşiul zilelor. Suntem prieteni şi mă mândresc sincer cu prietenia lui – dar cu cine nu este prieten Nicu Nuţu, dacă omul întâlnit în cale are măcar un dram de puritate şi de prospeţime?

*

La mulţi ani, Nicu Nuţu,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Măria Sa Gabriela Teişanu

*

Gabriela Teişanu este o străfulgerare de identităţi, de reflectări din perspective diverse, dar care o înfăţişează la fel de frumoasă. Eu, de pildă, în ordinea importanţei valorilor în care cred, aş ierarhiza următoarele constante: 1. este mama actriţei Maria Teişanu şi a muzicianului Alexandru “Teiu” Teişanu de la “Toy Machines”; 2. este un prozator înnăscut, plin de savoare şi de culoare; 3. cântă dumnezeieşte doine şi romanţe, cântă bine folclor românesc; 4. este un om admirabil, plin de viaţă şi de nevoia de a comunica; 5. este un bun coleg; 6. este o femeie cu adevărat frumoasă, un fel de zâmbet al anilor, anotimpurilor, zilelor.

*

Astăzi nu e ziua Gabrielei Teişanu, dar, pentru că mi-a ieşit o poză frumoasă cu domnia sa (de obicei, nu-mi ies), aşezată pe tronul domnesc din incinta Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene din Suceava, mi-am zis că nu e cazul să vă înfăţişez poza “în orb”, ci însoţită de câteva cuvinte. Ceea ce am şi făcut.