BAP 2019, între visul Violetei şi lacrimile Ioanei

Violeta, intervievată de Doru

Violeta Codorean, directorul Casei de Cultură „Platon Pardău” din Vatra Dornei, visa un festival muzical care să transforme Vatra Dornei într-un „acasă” pentru toţi, iar pe iubitorii muzicii şi pe muzicieni, într-o mare şi unită familie. Visul ei s-a împlinit. Jandarmeria şi poliţia dornene, cu care, de două ediţii, colaborăm impecabil, au comunicat numărul de spectatori pe seară ca fiind de peste o mie, dar numărul nu este la fel de important precum starea de comuniune energetică, pe care am simţit-o la noua şi definitiva locaţie de la baza pârtiei „Veveriţa” a Primăriei Vatra Dornei. Au venit iubitori ai muzicii cu pumnii încleştaţi din întreaga ţară: un grup de gălăţeni – ca să asculte „Byron” (veţi auzi şi dumneavoastră, când se vor posta filmele realizate de colegul meu Lucian Căluşeriu, cum Dan Byron le-a respectat doleanţele), grupuri de tineri din întreg Ardealul şi din Moldova, plus mulţi suceveni, în frunte cu domnul doctor Bogdan Atănăsoaie, rockerul care nu a ratat nici un mare festival de pe întreg cuprinsul Europei. Iar dacă, aşa cum visează Petrică Ariciuc, acest incontestabil suflet al munţilor, vom transforma pârtia într-o… pârtie de corturi (condiţii adevărate există: toalete bine întreţinute, lumină, hidranţi), „Bucovina Acoustic Park” poate deveni o ţintă a sufletului tânăr de pretutindeni, frumuseţea locurilor şi cea a concertelor fiind desăvârşite, iar pulsul energiei pozitive reunite fiind deja bine conturat.

Bihoreanul Biju, la pupitrul TopSound

După trei zile (probe de sunet) şi trei nopţi de concerte, trei dintre voluntarele festivalului s-au năpustit asupra lui Andi şi l-au îmbrăţişat strâns, încât lacrimile lor i se prelingeau pe haine. „Nu poate fi adevărat, nu poate fi adevărat!”, plângea de fericire Ioana Pânzar, parcă pentru a ne da puteri, precum apa vie, şi pentru viitorul care urmează, inclusiv pentru „Bucovina Acoustic Park”. Păcat doar că viitorul, la români, prea seamănă cu apele din ce în ce mai poluate!

CAROUSEL

PETRA ACKER ACOUSTIC

WE SINGING COLORS

Drăguşanii

BYRON

NATIF

ŢAPINARII

FĂRĂ ZAHĂR

Prinţesele Dorunei

FĂRĂ ZAHĂR & ŢAPINARII

DESPERADOS

UNFLICTED

Însinguraţii

TOULUSE LAUTREC

ROADKILL SODA

LUNA AMARĂ

FFF: Fanul fotbaliştilor fălticeneni!

De vineri, seara, sunt fanul declarat al tinerilor fotbalişti din Fălticeni, câştigătorii meciurilor primei zile a Campionatului de Fotbal, desfăşurat la Vatra Dornei odată cu Festivalul „Bucovina Acoustic Park”. Băieţii au zburat peste coasta muntelui, pe care eu am parcurs-o, zilnic, poticnit, şi au intrat în atmosfera fesivalului cu dezinvoltură, ba chiar au cântat şi o piesă, împreună cu Andrei Haţegan, de la „We Siging Colors” (trupa înseamnă al doilea proiect al lui Andrei, solist şi la „The Amsterdams”), spre amuzamentul înduioşat al tobarului suedez Dahlqvist Robert Ali (ce face dragostea din om: părăseşti Suedia şi ceri să fii adoptat de România!).

Tineretul, de la domnişoare şi domnişori de 3-4 anişori, în sus, adora muzica cu pumnii încleştaţi cu atâta instinctivă pasiune încât, la „Desperrados”, de pildă, ţâşneau din mâinile părinţilor şi dansau de mama focului pe ritmurile de country românesc, născocite de suceveanul Sandy Deac şi de gaşca lui de medici clujeni, cu care trăieşte aproape de stele. Cu atâta forţă revigorează suflete muzica adevărată, încât cel mai sincer dintre toţi prietenii mei, dorneanul Theo Catrinar, bărbat în etate de vreo 5 anişori, a venit la mine, după concertele trupelor „Ţapinarii”, „Fără zahăr” şi „Desperados”, pentru a-mi cere ultimativ, ca de la prieten la prieten: „Pe ăştia să-i mai aduci, dar cât mai repede!”. La anul e bine?, întreb eu, iar Theo izbucneşte: „Cum la anul? Mâineee!”.

La fel de inimoşi ca Theo Catrinar, tinerii fotbalişti fălticeneni mi-au mers la suflet. Ţin cu muzica generaţiilor lor, ţin şi eu cu ei, dorindu-le să ajungă campioni mondiali şi vedete ale marilor cluburi din întreaga lume. Şi-abia atunci vom fi chit.

Întemeietor al Festivalului Bucovina Rock Castle

Andrei-Tudor Gherghel, din Câmpulung Moldovenesc, vocalistul trupei bucureştene „Roadkill Soda”

Până aseară, nu am ştiut numele celui de-al treilea întemeietor al Festivalului „Bucovina Rock Castle”, aşa că după numele fiului meu, Andi, de la „Toy Machines”, şi cel al chitaristului Lucian-Francisc Csibi, de la „Relative”, rămânea un spaţiu liber, urmat de numele trupei de atunci: „MAT” din Iaşi. Aseară, însă, pe când cânta la „Bucovina Acoustic Park” splendida trupă bucureşteană „Roadkill Soda”, iar solistul fremăta de emoţie, pentru că în public se afla, pentru prima dată ca să-l asculte pe viu, bunica sa, din Câmpulung Moldovenesc, Andi m-a întrebat dacă-l recunosc. Bineînţeles că da, pentru că mi-a atras atenţia la o recentă ediţie „Bucovina Rock Castle”. „Dar de la prima ediţie nu ţi-l aminteşti?”, mă întreabă Andi. A cântat şi la prima ediţie? „Sigur, dar pe atunci era solistul trupei… MAT”, mută Andi, surprinzător, ca la şah.

După aceea, cred că am fost la fel de emoţionat ca şi bunica din Câmpulung a muzicianului Andrei-Tudor Gherghel; abia aşteptam încheierea spectacolului, ca să-l pot îmbrăţişa ca pe un fiu pe băiatul acesta care face încă naveta între Câmpulung Moldoveneasc şi ţările lumii cu mari zăcăminte de petrol, muzicianul fiind şi un specialist în petrol şi gaze, deşi viaţa lui reală, adâncă şi mistuitoare se petrece doar în preajma cântecului şi doar în numele binecuvântat al muzicii. S-a născut la Câmpulung Moldovenesc, în 17 iulie 1987, iar Bucovina, în inima căreia locuieşte încă, habar nu are că Andrei-Tudor Gherghel, de la „Roadkill Soda”, este unul dintre marii ei muzicieni, că şi din inima lui izbucneşte cântecul cu pumni încleştaţi. Bucovina ca Bucovina, dar eu să nu fi ştiut numele unei pietre din temelia Festivalului „Bucovina Rock Castle” până aseară?

Bucovina Acoustic Park 2019 – o realitate!

Marius Rîpan, un viceprimar care mă onorează cu prietenia domniei sale

În vreme ce proiectul „Bucovina Rock Castle” încă mai zace frământat de tălpile încrâncenate ale campaniei electorale, „Bucovina Acoustic Park” a devenit o realitate, astăzi, prin semnarea protocolului de colaborare, de către primarul Ilie Boncheş, în prezenţa viceprimarului Marius Rîpan şi a „şefului munţilor”, Petru Ariciuc. Iniţiatoarea festivalului, Violeta Codorean, având o neaşteptată problemă de sănătate, a plecat, în zorii zilei, la Cluj-Napoca şi tare-mi mai doresc eu să aflu că i se vor împlini visele, de care doar bunul Dumnezeu şi câţiva prieteni au ştire.

Ilie Boncheş, primarul oraşului Vatra Dornei

Este o adevărată plăcere să lucrezi cu dornenii, locuitorii unui orăşel care mi-a devenit drag datorită oamenilor săi şi, mai ales, graţie colaborării cu primarii care au marcat deceniile. Numai frumoase aduceri aminte au durat în mine aceşti primari, începând de la sensibilul Petru Ţăranu şi terminând cu „leatul meu”, primarul Iliuţă Boncheş. Nici nu am băgat de seamă când familia mea şi familia domniei sale s-au împrietenit sau poate că doar au reluat de acolo de unde această prietenie dintotdeauna a fost re-desluşită în timp. E un om dintr-o bucată, care preţuieşte legământul unei strângeri de mână mai mult decât un milion de acte. Nouă, Drăguşanilor, ni-i tare dragă şi doamna Rodica, o munteancă descheiată la suflet şi veşnic însetată de lumină, dar care se păstrează cu discreţie în lumea hărniciei şi a tradiţiei ştiinţei de a înţelege munţii.

Petru Ariciuc, „şeful munţilor”

Petrică Ariciuc, un adevărat suflet făptuitor al muntelui, pune atâta pasiune în „Bucovina Acoustic Park“, încât, adesea, mă şi sfiesc de minunata lui generozitate, pe care nu am cum o compensa. Astăzi, Petrică a ţinut locul Violetei, care se afla la Cluj, şi nu ne mai puteam despărţi, pentru că prea multe ne leagă şi ne contopesc. Datorită lor, cei care reprezintă minunata obşte dorneană, există şi va exista „Bucovina Acoustic Park“. Arta are nevoie de găzduire prietenoasă, astfel încât muzica să se prelingă aidoma şuviţelor de apă ale muntelui, pe scocul nevăzut dintre suflete şi suflete, iar la Vatra Dornei există, neprefăcută, o astfel de ospitalitate în calea cântecului.

„Bucovina Acoustic Park” 2019 se va desfăşura la baza pârtiei „Veveriţa”, undeva, deasupra oraşului, într-un cadru fantastic. În timpul zilelor tinerii pot urca deasupra munţilor, cu telescaunul, pot naviga, în caiace, pe Dorna şi pe Bistriţa Aurie, se pot bucura de tot felul de minunăţii, pe care doar un om ca Petrică Ariciuc le putea transforma în realitate. Merită să veniţi la Vatra Dornei ca să rămâneţi cu enigma nedezlegată a frumuseţii, în aparenta concurenţă dintre muzică şi locuri.