BAP 2019, între visul Violetei şi lacrimile Ioanei
Violeta Codorean, directorul Casei de Cultură „Platon Pardău” din Vatra Dornei, visa un festival muzical care să transforme Vatra Dornei într-un „acasă” pentru toţi, iar pe iubitorii muzicii şi pe muzicieni, într-o mare şi unită familie. Visul ei s-a împlinit. Jandarmeria şi poliţia dornene, cu care, de două ediţii, colaborăm impecabil, au comunicat numărul de spectatori pe seară ca fiind de peste o mie, dar numărul nu este la fel de important precum starea de comuniune energetică, pe care am simţit-o la noua şi definitiva locaţie de la baza pârtiei „Veveriţa” a Primăriei Vatra Dornei. Au venit iubitori ai muzicii cu pumnii încleştaţi din întreaga ţară: un grup de gălăţeni – ca să asculte „Byron” (veţi auzi şi dumneavoastră, când se vor posta filmele realizate de colegul meu Lucian Căluşeriu, cum Dan Byron le-a respectat doleanţele), grupuri de tineri din întreg Ardealul şi din Moldova, plus mulţi suceveni, în frunte cu domnul doctor Bogdan Atănăsoaie, rockerul care nu a ratat nici un mare festival de pe întreg cuprinsul Europei. Iar dacă, aşa cum visează Petrică Ariciuc, acest incontestabil suflet al munţilor, vom transforma pârtia într-o… pârtie de corturi (condiţii adevărate există: toalete bine întreţinute, lumină, hidranţi), „Bucovina Acoustic Park” poate deveni o ţintă a sufletului tânăr de pretutindeni, frumuseţea locurilor şi cea a concertelor fiind desăvârşite, iar pulsul energiei pozitive reunite fiind deja bine conturat.
După trei zile (probe de sunet) şi trei nopţi de concerte, trei dintre voluntarele festivalului s-au năpustit asupra lui Andi şi l-au îmbrăţişat strâns, încât lacrimile lor i se prelingeau pe haine. „Nu poate fi adevărat, nu poate fi adevărat!”, plângea de fericire Ioana Pânzar, parcă pentru a ne da puteri, precum apa vie, şi pentru viitorul care urmează, inclusiv pentru „Bucovina Acoustic Park”. Păcat doar că viitorul, la români, prea seamănă cu apele din ce în ce mai poluate!