La Vatra Dornei înfloresc salcâmii
*
Pentru că Festivalul “Bucovina Acoustic Park” trebuie înfăţişat în public, încă de la prima ediţie, ca frăţiorul de netăgăduit al Festivalului “Bucovina Rock Castle”, nici un amănunt nu trebuie să ne scape, încă din faza de organizare. Prin urmare, deşi, din ianuarie 2017 şi până acum, am tot bătut drumul Dornelor, de fiecare dată împreună cu Tiberiu Cosovan, am făcut-o, din nou, şi vineri, când, de altfel, urmau să fie semnate şi actele finale de parteneriat, prin care responsabilităţile convenite capătă puteri de angajamente ferme. Nu-i vorbă, strângerea de mână de odinioară cu “leatul meu”, domnul primar Ilie Boncheş, face cât o sută de contracte, fiind noi croiţi din aceeaşi bucată, desprinsă din arborele vieţii, dar nu trebuie să rămână nici urmă de îndoială.
*
Parcând în apropierea gării, un salcâm bătrân, copleşit de floare, pare să simbolizeze frumuseţea vieţii de fiecare zi, ba chiar şi a vremelniciei, din “Grădina Maicii Domnului”, care este, dintotdeauna şi pentru totdeauna, Vatra Dornei. La doi paşi de gară, sub aura ameţitoare a salcâmului înflorit, se află hotelul “Silva”, rezidenţa muzicii acustice din România, în zilele de 7-9 iulie 2017, şi Casa de Cultură “Platon Pardău” – statul major al festivalului, condus de vechea noastră tânără prietenă, Violeta Codorean.
*
*
Locaţia Festivalului “Bucovina Acoustic Park” este pe malul drept al râuleţului Dorna, sub poala parcului ctitorit, odinioară, de un primar legendar, Vasile Deac, şi de o mulţime de orăşeni nemţi şi evrei, care, de altfel, l-au şi ales primar pe vrednicul ţăran dornean. Un crâmpei de mărturie veche, datorată lui A. D. Xenopol, în care cântecul îşi are locul şi rolul lui, îmi revine în memorie pe neaşteptate: „Cele mai multe petreceri, cari se întâmplă aici, Duminica şi sărbătorile, se fac la cârciume, unde se încinge danţul între cei tineri, pe când cei mai stătuţi se aşază la masă, în jurul paharului. Se bea şi la Dorna, dar cu cumpătare şi nu cu abus…
*
Iată cum petrec ei: vin, Duminica (căci în zilele de lucru nici vorbă nu poate fi de petrecere), din munţi, unde stau toată săptămâna, în orăşelul Dorna şi, după ce şi aici îşi caută de trebi la preot, la primărie sau la dugheni, se opresc, grupuri, grupuri, pe stradă, în toate părţile, şi stau de vorbă, glumind sau spunându-şi veştile ce le-au aflat pe unde au fost. Unii se pun pe băncile ce se află dinaintea magaziilor, alţii intră în ele pentru a târgui cele de trebuinţă la vreo nuntă sau vreun botez ca s-a brodit în timpul săptămânii…
*
La ospăţul pe care l-a dat primarul (Vasile Deac), pentru a-şi serba realegerea lui, stăturăm până la două din noapte şi, cu toate că era vin îndestul, nici un ţăran nu ieşi ameţit. Veselia era, însă, foarte mare. Se jucară diferite danţuri, însoţite de chiuituri caracteristice, cele mai multe glumeţe şi pline de haz. În ele se deosebea, mai ales, un fruntaş din Dorna, Ioan Nacu Odochianu, om ce are peste 140 de vite şi o întindere mare de pădure şi fâneţe.
*
Printre danţuri, lăutarii intonară o doină, pe versul căreia, jalnic şi tărăgănat, hazliul poet potrivea nişte strofe comice, cari contrastau de minune cu melancolia cântecului. Pe întorsătura finală, el întocmi versurile următoare:
*
Căci, zău, banii de pe muncă
Unde pot ei să-mi ajungă?
Iar din cei de pe hoţie
Beau şi-mi mai rămân şi mie!
*
Un râs general izbucni şi însuşi poetul nu şi-l putu stăpâni, când ultimul vers se termină” (A. D. XENOPOL, O călătorie la Dorna, în Bucovina, în Revista Politică, Anul II, nr. 11 / 15 octombrie 1887, pp. 13).
O novitate atrăgătoare, aş putea zice impozantă, prezintă edificiile cele noi, ridicate în faţa stabilimentelor balneare, cu banii Fondului Religionar. Feeric apare, în cadrele panoramei încântătoare, elegantul salon de cură, cu cafeneaua drăgălaşă şi cu ospătăria seducătoare, apoi pomposul hotel al Fondului… Faţa de către grădină a câştigat imens, prin o mică creaţiune de horticultură, o idee bine realizată a grădinarului Fondului, a domnului Boariu, transilvănean de origine.
*
Muzica cântă, actualmente, de trei ori pe zi. În anul trecut, scăldau valurile ei armonioase auzul nostru numai de două ori. Dimineaţa şi seara, e promenadă, ca înainte, dar la amiază, între orele 11 şi 1, orchestra concertează în pavilionul Falkenhayn, din faţa salonului de cură. Sărmanul Falkenhayn! De mult doarme el, uitat, în cripta familiară a unei capele, în Austria de Jos. Numai în fericita Bucovină numele său trăieşte şi e onorat…
*
Reuniune e în fiecare săptămână, în salonul de cură. Afară de această reuniune, mai e concert, o dată sau de două ori pe săptămână, la Hotelul Comunal. Apoi mai vin unele variaţiuni, care întregesc plăcut lista stereotipă. Astfel, un tânăr virtuos român a dat, nu de mult, un concert (pe vioară) în sala cea mare a Fondului. Altădată, comitetul oaspeţilor a aranjat o petrecere pe Runc.
*
Chiar ieri, comitetul Cabinetului de lectură „Sentinela” a aranjat o mare petrecere populară, tot pe Runc. Petrecerea a avut o reuşită foarte frumoasă. La finea acestei săptămâni, va sosi aici, aşa se speră, muzica militară din Cernăuţi…
*
Familii române sunt foarte puţine, în anul acesta, la Dorna. Voi cita acele pe cari le-am întâlnit la promenadă. Am remarcat, mai întâi, pe venerabilul nostru deputat, Dr. Ioan Ţurcan, cu soţia, apoi pe dl consilier consistorial şi prezident al Societăţii pentru cultură şi literatură, dl Dionis cav. De Bejan, cu familia, pe dl consilier D. Isopescul, dl profesor Cosovici, dl consilier guvernial N. Balmoş, doamnele Adriene Şandru şi Aurora C. Popovici, dl consilier de administraţiune O. Ţurcan, cu familia şi alţii.
*
Dintre străini, notăm pe prezidentul ţării, baronul Bourguignon, cu familia şi cu întregul stat major guvernial (curat ca în anul trecut, înainte de alegerile crâncene; numai Pompe lipseşte), constătător din domnii consilier Balmoş, consilier Kluczenko, consilier Barleon, cu familia, apoi dl consilier aulic Szymonowicz şi alţii. E de notat că şi Candrenii se bucură, în anul acesta, de o frecvenţă mai mare. Acolo petrec dl profesor Cărăuş, dl director C. Mandicevschi, dl inginer Gregor, dl căpitan Hadler” (PATRIA, Anul III, Nr. 306 din 4/16 August 1899, pg. 1).
*
În 1888, la Dorna se prepar băile feruginoase în două institute: în Institutul Fondului religionar ortodox-oriental, care capătă ape minerale din izvorul de băut din sorgintea lui Valter şi a lui Saier, care sunt captate cu lemn şi a căror ape sunt duse la institut în ţevi de brad, şi în Institutul medicului Binder, care e nutrit de fântânile lui Otto şi a Amaliei” (REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 16, 1 septembrie 1888, p. 10).
„Vatra, înzestrată cu strade pietruite şi împodobite cu cheiuri, e un mare centru evreiesc, numai evreiesc. Otelul comunal, clădit din banii unui proces câştigat de târgoveţii români, e ţinut de Evrei. Ei au şi băile Dornei, la care vin mai mult Evreii din România şi Bucovina. Ei au birjele care duceau, odată, când nu ajunsese linia până aici, la Iacobeni, ci casele lui de lemn, la Valea Putnei, aşezări mărunte de Munteni. Şi astăzi aceste birje înaintează în Ardeal până la Bistriţa. Drumul se înfundă în munte prin Căndreni şi Poiana Stampei, printre căsuţe, biserici de lemn ale Românilor şi propinaţii evreieşti. Românii şi câte o ceată de Ruteni – cari nu lipsesc nici pe aice – străbat drumul din vale. Ţigani poposesc pe la crâşme. Păduri dese, foarte bine ţinute, te înconjură pe alocurea” (Nicolae Iorga, Neamul românesc în Bucovina, Bucureşti 1905, p. 69).
Dincolo de pod, în spatele cazinoului vandalizat şi jefuit, ca şi mormântul lui Ştefan cel Mare de la Putna, de către necuvenitul proprietar ecleziastic, se află, în vecinătatea izvoarelor lui Otto şi al Amaliei, locaţia pentru prima ediţie a Festivalului “Bucovina Acoustic Park”, iar ceva mai sus, la doar câteva sute de paşi, două superbe locuri gratuite de campare, dotate cu duşuri şi grupuri sanitare. În ianuarie, conveniserăm amplasarea scenei în spatele ruinei Cazinoului, dar cum dornenii au folosit, la “Serbările Zăpezii”, un amplasament mai potrivit, optăm şi noi pentru acesta, după ce privim şi fotografiem din diferite unghiuri “de vizionare” şi de scenă.
*
*
Ultima imagine este cea a răscrucii, de lângă scenă, spre cele două locuri de campare gratuită, ingenios amenajate. Cei care vor veni, la Vatra Dornei, special pentru festival, e bine să aducă nişte nuci de acasă, pentru că veveriţele din parc obişnuiesc să iasă în calea drumeţilor, cu nonşalanţă de fete mari, pentru a primi nuci.
*
În primărie intrăm prin uşa de serviciu, pentru că deja suntem de-ai casei, pentru ca reprezentanţii oraşului să semneze protocolul de colaborare, să-şi asume proiectul şi să primească desluşirile finale despre decursul apropiat al festivalului. Vasile Deac, primarul înveşnicit în memorie, încă mai domină, prin spirit, clădirea de el durată. Pentru că îl ştiu bine, de parcă aş fi trăit şi în vremurile lui, îl salut ca pe un cunoscut pe care îl respect.
*
*
Nu mai e mult până ce, mai întâi cu cântece din vremea lui Vasile Deac, inclusiv cu “Câte flori pe Dorna-n sus” şi “Hora dornenilor” – născocite de legendarul lăutar Grigori Vindereu, dar pierdute de generaţiile de până acum, apoi cu muzica şi cu poezia viitorimii, singurul festival acustic din România, “Bucovina Acoustic Park”, se va ivi în contemporaneitatea noastră trândavă, pentru a se dedica numai tinerilor. Tinerilor, indiferent de devremele sau de târziul trupurilor care poartă şi răspândesc tinereţe.
*
