BUCOVINA ACOUSTIC PARK 2017 | Dragusanul.ro - Part 4

Vatra Dornei: NATIF, trupa cu doi poeţi

Natif 0

*

Pe băieţii de la NATIF îi mai ascultasem, la “Bucovina Rock Castle”, în urmă cu vreo câţiva ani, îndată după nunta solistului Andrei Crecan cu o orădeancă, dar îl reţinusem şi pe basistul Adrian Ardelean, fiul unei remarcabile doamne profesor de română din Vatra Dornei, om de radio şi, cum aveam să aflu recent, un poet interesant, ca şi Andrei Crecan, căruia se vede că i-a priit însurătoarea, pentru că s-a mai rotunjit şi ca artist, şi ca… persoană fizică.

*

Din punctul meu de vedere, tânăra trupă clujeană a ajuns exact acolo unde trebuie, şi prin dinamism scenic, şi prin armonia ritmicităţilor vioaie, dar mai ales prin compoziţii şi prin interpretare. Mi-au plăcut atât de mult, încât imediat ce m-am văzut cu Mihnea şi cu Andi, mi-am exprimat speranţa că, în vara viitoate, NATIF va cânta şi la “Bucovina Rock Castle”. Iar “locotenenţii mei muzicali” au zâmbit cu încântare, dar fără să-mi dau seamă dacă doar de entuziasmul meu sau şi pentru propunerea de trupă.

*

Natif 1

Natif 2

Natif 3

Natif 4

Natif 4

Natif 5

Natif 6

Natif 7

 


Vatra Dornei: Concertul FIOR

FIOR 2

*

Un boboc de fată, cu o voce unică şi copleşitoare, reverberând spre stele în acompaniamentul armonios al celor două chitări, dar şi un repertoriu de creaţii proprii care acoperă o largă paletă a expresiilor, de la folk, la blues şi rock, aceasta ar fi, pe scurt, o descriere a trupei ieşene FIOR, trupă deja consacrată de trofeele tuturor festivalurile la care a participat. La doar 20 de ani, solista şi compozitoarea Ştefi Ganea este o certitudine, căreia o casă de producţie din America îi va edita primul album, dacă Ştefi va accepta, atunci când mănunchiul acesta de creaţii proprii va fi gata.

*

La Vatra Dornei, Ştefi Ganea, secondată de chitariştii Cătălin Tarhon şi Vlad Gabriel Lazăr, a fost o minunată surpriză pentru publicul care acoperea toate categoriile de vârstă şi, desigur, pentru muzicienii rock, veniţi special ca să o asculte în formulă de trupă. Acolo, pe scenă, Ştefi Ganea trăieşte viaţa la care tânjeşte şi se simte bucuria trăirii până la cer sau poate că şi mai departe.

*

FIOR 1

FIOR 3

FIOR 4 public

FIOR 5 public

FIOR 6

FIOR 7 public si Toy Machines

FIOR 8 public cu Andas si Buzu

FIOR 9 public cu Mihnea si Andras

FIOR 10 public

FIOR 11 public

FIOR 12

FIOR 13

FIOR 14 cu Mihnea si Sofia

FIOR 15

FIOR 16


Concertul poetului muzician Vali Rauca

Vatra Dornei 1

*

Descins în Vatra Dornei din universul “Grimus”, trupă cu care a cântat, în India, în faţa unui milion de oameni, care scandau numele României, poetul muzician Vali Rauca fremăta de timiditate şi de emoţie, în ciuda valorii operei lui poetice, înrudită cumva cu lirica lui Georg Trakl, iar din planeta Rock, prin tragism discret, cu cea a lui Nick Făgădar, şi a valorii compoziţiilor muzicale, care consolidează eşafodajul “Grimus”. L-a prezentat dornenilor, ca poet, Violeta Codorean, apoi, ca muzician, Andi Drăguşanul, eu fiind, la ora aceea, doar un biet pozar, care nu aflase şi încă nu se confruntase cu vitejia acerb de duşmănoasă a paşalâcului jandarmeresc din Vatra Dornei, dar, în calitate de prim cititor – ca redactor de carte, şi un admirator declarat al prozo-poemelor pe care mi le trimisese Vali Rauca pentru antologia “Poezia care cântă”.

*

Publicul tânăr şi la fel de emoţionat, umplând sala până la refuz – doar ca să-i dea cu tifla securistului din Solca, ăla, “Baronul”, care numai beţivi vede în oglindă, avea ocazia de a trăi în respiraţia sufletului unui mare artist şi nu a ratat-o, iar Vali Rauca, copleşit de propria-i operă, îngâna o închinare sacră despre sensurile existenţiale ale bietei făpturi umane. Îl vom revedea, la “Bucovina Acoustic Park” şi în vara anului următor, dar, de data asta, cu “Grimus”.

*

Vali Rauca 1 si Violeta Codorean

Vali Rauca 2 si Violeta Codorean

Vali Rauca 3 si Violeta Codorean

Vali Rauca 4 public

Vali Rauca 5 si Violeta Codorean

Vali Rauca 6

Vali Rauca 7

Vali Rauca 8

Vali Rauca 9 public

Vali Rauca 10 public

Vali Rauca 11

Vali Rauca 12 public

Vali Rauca 13

Vali Rauca 14

Vali Rauca 15

*


Concertul Mihaela Popescu – Cornel Angelescu

Mihaela Popescu si Cornel Angelescu 1

*

Dintr-odată, s-au auzit munţii cântând pe sub franjurii lacrimilor nopţii. Sau poate că nu munţii, ci sacerdoţii închinărilor solare şi lunare înălţau către cer “gândurile poporului meu”, ceea ce – credeam eu – nu ar mai fi fost posibil, după un ceas de popas, cu “Zicălaşii”, dincolo de veacuri şi în aşteptarea altui ceas de rămas pe muchia clipei. Numai că pe scena “Bucovina Acoustic Park” urcaseră Mihaela Popescu şi Cornel Angelescu, pentru a curăţa de neghină grâul frumos al vremilor noastre. Iar vremurile noastre chiar începuseră să conteze, în desfăşurarea baladescă a paloşelor de lumină, care frângeau lanţurile beznei nevolniciei.

*

Despre cântecele şi reverberările Mihaelei Popescu şi ale lui Cornel Angelescu nu se poate povesti. E peste puterile omeneşti o astfel de îndrăzneală, iar dacă nu le-ar fi cules, unul câte unul, pentru a le încredinţa astralului, operatorul Lucian Căluşeriu, probabil că mi-ar fi lipsit îndrăzneala de a vă călăuzi spre zare, acolo unde încă se mai aude muzica stelelor, cândva zăgăzuită de bunul Dumnezeu, după mărturia lui Pitagora, pentru a nu perturba vieţuitoarele hrănace de la ursirile lor neînsemnate. Aveţi răbdare, oameni buni: în curând, dumnezeirea vă va pătrunde în case, în somn, în nepăsare şi în ignoranţă! Deasupra nimicniciilor, dintr-un capăt în altul al pământului se vor revărsa cântecele Mihaelei Popescu şi ale lui Cornel Angelescu, bătute în cuie pe crucea unei ore care s-a rătăcit roditor şi prin munţii noştri.

*

Mihaela Popescu si Cornel Angelescu

Mihaela Popescu si Cornel Angelescu 2

Mihaela Popescu si Cornel Angelescu 3

Mihaela Popescu

Mihaela Popescu si Cornel Angelescu 4

*


Zicălaşii, de la Barbu Lăutarul, la Mihai Hrincescu

0 Zicalasii 15 cu Mihai Hrincescu

*

Cel mai bun spectacol muzical pe care l-am văzut vreodată, în ciuda improvizării peste noapte, datorită mulţimii de spectacole în care sunt angrenaţi muzicienii Centrului Cultural “Bucovina”, valorifica un repertoriu amplu, care cuprindea 5 cântece autentice ale lui Barbu Lăutaru, o parte dintre horele contemporanului lui Barbu, Neculai Picu, dar şi întreg repertoriul de creaţii ale lui Grigori Vindereu, precum şi cântecele pe nedrept pierdutului Ionică Batalan din Călugăriţa, inclusiv o “Hora lui Traian” (Bidirel), pe care Batalan o învăţase, în Suceava, de la “micuţul Ciprian Porumbescu”. Şi nu greşesc deloc, dacă recurg la titlul acestui material, incluzându-l pe tânărul muzician Mihai Hrincescu, din Arbore, între zicălaşii de după Barbu Lăutarul şi Neculai Picu.

*

Ca formulă de bandă de lăutari, a fost nevoie de o redistribuire de atribuţiuni, datorită unui eveniment personal, care ni l-a scos din echipă pe Narcis Rotaru, pentru noaptea de 7 iulie. În aceste condiţii, Răzvan Mitoceanu, dirijorul Ansamblului “Ciprian Porumbescu”, a trecut viorist, lângă Adrian Pulpă, iar simţul formidabil al mesajului frazării muzicale, pe care îl are Răzvan a determinat o succesiune de alternanţe primaş-secund, Adrian contaminându-se de la maestrul său şi contribuind la dumnezeiasca zburătăcire de armonii. Dincolo, la ritmic, Petrică Oloierul, profesor şi dirijor al Ansamblului “Bucovina” al Şcolii de Arte “Ion Irimescu” din Suceava, bracistul de conjuctură, prietenul nostru Viorel Kirilov, de la “Rapsozii Botoşanilor”, care ne-a fost alături şi la al doilea concert, fonotecat în 13 aprilie 2015, şi gordunistul Ionuţ Chitic au dimensionat în reverberaţii ceremoniale totemice (nicidecum “arhaice” şi, cu atât mai puţin, “arhetipale” – termeni improprii, care disimulează totala lipsă de cultură a buzincuriştilor “oameni de ştiinţe etnografice şi folclorice”), conturând un veac al XIX-lea al melosului românesc din Moldova de o tulburătoare frumuseţe, un veac în care cântecul nostru naţional a atins perfecţiunea. S-au reauzit, după cel puţin 137 de ani de uitare, acolo unde au răsunat, pentru ultima dată, adică la Vatra Dornei, şi horele şi sârbele (unele cu text), pe care Grigori Vindereu le-a născocit pentru omagierea Sucevei, Rădăuţilor şi, în două formule diferite, ţinutului dornenilor.

*

 Cântecul “Barbu Lăutarul”, în varianta necunoscută, pe care o folosea autorul lui, nu în cea a lui Alexandru Flechtenmacher, a fost adusă dincoace de veacuri de Constantin Irimia, care aminteşte de “şotiosul” descris de Homer, în “Iliada”, din mijlocul horelor ancestrale. Apogeul dezlănţuirii de haz l-a atins Constantin Irimia cu “Brâul popilor”, pe care îl mai cântase, la cetate, în varianta asemănătoare a lui Gavriil Muzicescu, numită “Numai popă să tot fii!”. Revenit între “Zicălaşi”, Constantin Irimia dă savoarea concertelor, el fiind un personaj în sine, desprins din întâmplările minunate ale spiritualităţii neamului.

*

Şi Mihai Hrincescu a cântat două inedite Barbu Lăutarul, “Arde-ar rochiţa pe tine” şi “De te-ar prinde neica-n crâng” (neica, reminiscenţă lingvistică de la NEYK-OI, formulă sacră cu care fenicienii au împodobit stâncile Mediteranei, s-a folosit şi în Moldova, şi încă într-o variantă semantică inspirată, nu doar în Muntenia), câteva piese de Grigori Vindereu şi, în primul rând, “Câte flori pe Dorna-n sus” – o capodoperă a creaţiei muzicale lăutăreşti bucovinene, şi ca text, şi ca abordare melodică (strofa, ca o doină, iar refrenul, viu, dinamic, plin de ritmicitate – caracteristică a melosului bucovinean de după Neculai Picu, în care trăirile individuale erau bine şi vioi delimitate de trăirile comunitare). Mihai Hrincescu s-a născut pentru aceste cântece, născocite de Picu, de Vindereu, de Batalan etc., chiar dacă, pe cont propriu, a adunat, până acum, răsfoind munţii şi bibliotecile universitare, zeci de piese interesante, autentice şi care i se potrivesc de minune. Datorită vestiţilor ei lăutari de odinioară, Bucovina s-ar putea mândri, dacă ar conştientiza asta, şi cu un patrimoniu propriu, cu care a contribuit la sfânta spiritualitate românească. Aşa cum s-ar putea mândri şi cu Mihai Hrincescu – voce unică prin timbrare, inteligent aşternută peste melosul îndătinat; erudiţie, bunsimţ înăscut şi educat (cinste părinţilor care l-au crescut!), stil propriu inspirat elaborat şi afirmat. Toate acestea îi transformă viitorul într-o certitudine. Bucovina nu-l va merita niciodată, pentru că nu şi l-a asumat şi nu l-a sprijinit vreodată.

*

După concertul de la Vatra Dornei, PRO TV ne-a solicitat să participăm la “Românii au talent”, ceea ce nu se poate, pentru că “Zicălaşii” sunt muzicieni profesionişti, care săvârşesc un act de arheologie spirituală. În cele din urmă, pentru că producătoarele PRO TV ţineau prea mult la colaborarea “Zicălaşilor”, Răzvan Mitoceanu a găsit o formulă de compromis: concurează Mihai Hrincescu, iar “Zicălaşii” doar îl acompaniază. Astăzi, am aflat, de la Mihăiţă, şi cu ce cântec va concura în prima fază, dar nu spun, pentru că nu am dreptul să vă prejudiciez de o revelaţie.

*

0 Zicalasii 10 Zicalasii 20 Zicalasii 30 Zicalasii 4 cu Constantin Irimia0 Zicalasii 5 cu Constantin Irimia0 Zicalasii 60 Zicalasii 70 Zicalasii 80 Zicalasii 9 cu Mihai Hrincescu0 Zicalasii 10 cu Mihai Hrincescu0 Zicalasii 11 cu Mihai Hrincescu0 Zicalasii 12 cu Mihai Hrincescu0 Zicalasii 13 cu Mihai Hrincescu

*


Pagina 4 din 7« Prima...23456...Ultima »