Festivaluri rock, sub protecţia Legii 98

*

Pentru că se află în continuă ascensiune valorică, Festivalul Bucovina Rock Castle a atras o puzderie de adversităţi invidioase, dar şi o largă simpatie naţională, ba chiar şi europeană, dovadă clară că proiectul pe care l-am întocmit, semnat şi depus spre aprobare, în 12 iunie 2011, a fost inspirat, iclusiv prin tânjirea din primul aliniat: “Fundarea unui mare festival internaţional de rock, Bucovina Rock Castle (Cetatea de Piatră a Bucovinei), care să constituie el însuţi, în câţiva ani, o ţintă turistică a Sucevei, cu răsfrângere asupra Bucovinei” s-a împlinit. Pornisem, atunci, de la o anumită concepţie de spectacol unitar, îmbunătăţită nu doar de la ediţie la ediţie, ci chiar şi de la noapte la noapte. Iar cum eu nu mă prea pricepeam la chestia asta, dar aveam o anumită viziune, am apelat, pentru desluşiri şi implicare totală, în ordine cronologică, la Dodo Popovici, prezentatorul-emblemă, şi la fiul meu, Andi, apoi la Mihnea Blidaru (Luna Amară) şi Lucian Francisc Csibi (Relative) şi, desigur, ba încă şi din start, la Constantin-Emil Ursu, pe care lesne l-am convertit spre rock.

*

De-a lungul a şase ediţii de “Bucovina Rock Castle”, nu m-a interesat decât refuzul de modele consacrate, în favoarea consacrării unui model propriu, care să valorifice la maximum şi potenţialul locaţiei, şi motivarea tinerilor pentru promovarea şi apărarea propriei lor culturi. Am ales şanţul cetăţii, după ce vizitasem, împreună cu Emil Ursu şi măsurând cu pasul fiecare posibilă locaţie interioară, pentru că doar şanţul oferea condiţiile de perspectivă pe care le vizam şi care s-au şi materializat. Lui Almir (Dubioza Kolektiv), care mă întrebase, mai târziu, de ce în şanţ şi nu în cetate, i-am răspuns că străbunii lui numai până în şanţ au ajuns, nu şi în cetate, iar de atunci, pentru că ne înrudeşte spiritul, am rămas prieteni.

*

Dacă ar fi clacat festivalul, toate inutilităţile existenţei ar fi fost fericite, dar parcursul “din ce în ce mai bun” deranjează. În clipa în care festivalul de rock s-ar plafona, l-aş desfiinţa din proprie iniţiativă, numai că festivalul tot creşte, în ciuda alocării, pentru fiecare ediţie, a aceluiaşi buget de avarie, pe care nu l-am gestionat niciodată eu, ci doar m-am străduit să nu-l depăşesc. Negociam la sânge cu trupele româneşti şi străine, iar dacă ajungeam la o înţelegere, acceptam propunerile de premiere pe care le făceau Mihnea, Andi şi Luci, echipa noastră care viziona zeci şi zeci de concerte ale trupelor care îşi exprimau dorinţa de a participa la festival, chiar dacă pe multe dintre ele le ştiau şi din evoluţii scenice comune. Tocmai de asta, line-up-ul de premiere ţinea mereu cont doar de două criterii: concepţia artistică specifică festivalului şi accesibilitatea valorii. Pentru că, din păcate, întregul buget pentru minimum 15 trupe de ediţie a fost, întotdeauna, egal cu bugetul pentru o singură trupă la manifestările politice de peste an cu tentă culturală.

*

După aceleaşi principii, am propus şi proiectul pentru acest an, dar scandalul recent de presă, soldat cu interzicerea, la Suceava, a singurului Concert “Ciprian Porumbescu”, lucrat în România, după 134 de ani de ignorare a operei personajului emblematic al Bucovinei, mi-a atras atenţia, aşa că, deşi sistemul de premiere consacrat însemna, de fapt, respectarea negociată a unor “drepturi de proprietate intelectuală”, achiziţionate prin “reprezentaţii artistice unice” (în rock, totul e unic, şi muzica, şi versurile, şi interpretarea), o să propun actualizarea explicită şi otova a proiectului din perspectiva prevederilor Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, capitolul III, secţiunea 1, paragraful 7, art. 104, pct. (1), lit. b) şi pct. (2), lit. c), prevederi care le consolidează pe cele ale Legii nr. 8/1996, legea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, consolidată şi reactualizată în 2015, art. 1 (1) şi (2), art. 5 (1) şi (2), art. 10 integral, art. 12, art. 13 integral, art. 15, art. 24 (1) şi (2), art. 25 (1) şi (2), art. 95, art. 98 integral, art. 123 (1), art. 138, art. 146 a) şi d), art. 147, inclusiv printr-un contract şi o negociere finală.

*

Din punct de vedere al conceptului artistic “Bucovina Rock Castle”, nimic nu se schimbă, doar că voi avea o prestaţie birocratică în plus de dus în cârcă, şi în acest an, şi în ceilalţi doi care urmează. Dar nu-i bai, pentru că niciodată nu le-am creat probleme celor care administrează bugetul şi nu o s-o fac nici acum, pentru că, şi când există legi care nu îmi sunt pe plac, eu le respect întocmai, chiar dacă le înjur ori de câte ori am ocazia.

*

În 2016, doi pohtitori de brâuri de protopopi şi un trântor buzincurist au încercat blocarea Festivalului “Bucovina Rock Castle”. Nu sunt, încă, semne de atentate neghioabe şi în acest an, aşa că sper că mă voi putea şi eu bucura nestânjenit de muzica generaţiilor viitoare, pe care o voi putea asculta şi la Suceava, prin visul împlinit “Bucovina Rock Castle”, şi la Vatra Dornei, prin visul pe care îl vom contura într-o primă ediţie “Bucovina Acoustic Park”.

*