ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI | Dragusanul.ro - Part 124

George, Ştefan şi Ioan Eminovici din Călineşti

Pagina Condicii Parohiale din Călineştii lui Kuparenko, în care este înregistrată naşterea lui George Eminovici, tatăl poetului Mihai Eminescu

Pagina Condicii Parohiale din Călineştii lui Kuparenko, în care este înregistrată naşterea lui George Eminovici, tatăl poetului Mihai Eminescu

*

Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, din Călineştii lui Cuparenco, fusese construită, între anii 1791-1805, de Michail de Cuparenco şi restaurată în 1894, drept unic lăcaş de cult al comunei bisericeşti Călineştii lui Cuparenco, Greaţca şi Călineşti Ienachi. Ulterior, adică între anii 1884-1887, avea să fie construită şi biserica Sfântului Dumitru, din Călineştii lui Enaki (Ienaki). Existase şi o biserică veche de lemn, menţionată, în 15 martie 1490, printre bisericile întărite de Ştefan cel Mare Episcopiei de Rădăuţi,  „a 28-a biserică, la Călineşti, cu popă”, pe locul ei fiind construită, probabil, biserica din 1791-1805, pe a patra parte a satului, pe care serdarul Miron Kuparenko o lăsa moştenire feciorilor săi, Mihalaki şi Ion, şi fetei sale, Maria.

*

Din 1794, la Călineşti s-a ţinut o condică parohială greu de descifrat, dar pe care a studiat-o cu migală, făcând adnotările cuvenite, părintele Furtună, la rugămintea lui Vasile Gherasim, care îl vizitase în 5 septembrie 1922. În condica respectivă, în registrul născuţilor, am dat, mai întâi, peste numele tatălui lui Mihai Eminescu, George Eminovici, care s-a născut în 10 februarie 1812, ca fiu al lui Vasile Eminovici şi al Ioanei (şi Vasile Gherasim pune numele sub semnul întrebării – sper să aflu de ce, după familiarizarea cu scrierea popească slavonă):

*

Detaliu din Condica Născuţilor

Detaliu din Condica Născuţilor

Decupaje ansamblate din Condica născuţilor

Decupaje ansamblate din Condica Născuţilor

*

Fratele pierdut, Ştefan, cel împreună cu care fugise George în Moldova, s-a născut în 24 ianuarie 1819, identificarea făcând-o acelaşi inimos părinte Furtună. De data asta, mama nu mai este o ipotetică Ioana, ci Maria, iar domiciliul lui Vasile Eminovici este menţionat în Călineşti Enaki. Să însemne asta că Vasile Eminovici a fost căsătorit de două ori? O vom afla, probabil, pe măsură ce îi vom identifica şi pe ceilalţi copii. Cu sau fără sprijinul părintelui Furtună.

*

Pagina Condicii Parohiale din Călineştii lui Kuparenko, în care este înregistrată naşterea lui Ştefan Eminovici, fratele lui George Eminovici

Pagina Condicii Parohiale din Călineştii lui Kuparenko, în care este înregistrată naşterea lui Ştefan Eminovici, fratele lui George Eminovici

Detaliu din Condica Născuţilor

Detaliu din Condica Născuţilor

*

Decupaje ansamblate din Condica Născuţilor

Decupaje ansamblate din Condica Născuţilor

*

Fratele mijlociu al Eminovicienilor, Ioan, s-a născut în 14 martie 1816, el fiind singurul dintre băieţi care rămâne în sat, încununându-şi viaţa cu o mulţime de urmaşi. Pagina de condică parohială care îl menţionează este cea mai lizibilă.

*

Pagina de condică parohială care consemnează naşterea lui Ioan Eminovici, singurul dintre cei trei fraţi, care rămâne în Călineşti

Pagina de condică parohială care consemnează naşterea lui Ioan Eminovici, singurul dintre cei trei fraţi, care rămâne în Călineşti Kuparenko

*

Detaliu din Condica parohială

Detaliu din Condica parohială

*

În această pagină, numele lui Vasile Eminovici apare clar, aşa cum apare şi numele “maikii” Ioana (menţionată, ceva mai iligibil, şi în condica lui George), cea menţionată şi de Vasile Gherasim. Numai că, după câte s-ar părea, Vasile Eminovici ar fi avut două soţii, Ioana fiind urmată de Maria.

*

Rubrica în care este trecut numele tatălui, Vasile Eminovici

Rubrica în care este trecut numele tatălui, Vasile Eminovici

*

Deocamdată, până la identificarea tuturor paginilor de condică parohială, care ţin de istoria Eminovicienilor, o să mă abţin de la comentarii. Şi din pricina anevoioasei însuşiri a scrierii popeşti în limba slavonă (în fond, nu a trecut decât o zi, de când dau piept cu ea), dar şi din nevoia de a şti cât mai multe, înainte de a încerca o interpretare a datelor.


Pretextul Eminescu, în ţara eminescologilor

Condica parohială din satul primilor Eminovici

Condica parohială din satul primilor Eminovici

*

Eminescu nu are nevoie de genealogii. El îşi ajunge sieşi. El este “sigiliul Dumnezeirii”, cum ar fi spus Arune Pumnul, pus pe limba română. Dar ţara duduie de eminescologi. Toţi suntem emonescologi, şi asta datorită faptului că doar lui i-am mai citit niscaiva poezii, în şcolile generale şi în licee. Pe ceilalţi nu-i ştim, ceilalţi nu există.

*

M-aş fi aşteptat ca, în orgoliul nostru naţional, demn de o cauză mai bună, să ştim mai multe despre istoria paralelă a spiritualităţii noastre, pe care o reprezintă Eminescu şi, în mod firesc, Eminovicienii. Dar constat, cu firească amărăciune, că pretextul Eminescu rămâne doar un pretext, dincolo şi dincoace de demersurile singulare ale lui Vasile Gherasim, care a sosit la Călineşti, în ploioasa zi de 5 septembrie 1922, cercetând, la ceas de noapte ploioasă, “Conscripţia” din 1816, unde-l află pe “Vasilie Iminovici”, bunicul lui Eminescu, nimeni nu a mai avut curiozitatea să răsfoiască vechile registre, începând cu cel din Costâna lui Petrea Eminovici, străbunicul Poetului. Ce-i drept, munca e grea, pentru că bietul popă al acelor vremuri avea buchiile copiate pe coperta de gardă a conscripţiei, ca să le afle lesne, atunci când avea de caligrafiat un nume nou:

*

Şirul de buchii, de care se folosea popa din Costâna

Şirul de buchii, de care se folosea popa din Costâna

*

Registrele, şi cel din Costâna, şi cel din Călineştii lui Kuparenko (de parohia de aici ţinea şi Călineşti Ienaki, şi Greaţca, în care primise pământ Petrea Eminovici, fostul administrator al lui “von Kirstea” de la “Kostina”), arată, totuşi frumos, dar caligrafiile înflorate sunt şi mai greu de descifrat.

*

Condica Născuţilor din Costâna

Condica Născuţilor din Costâna

*

Încă nu ştiu ce cuprind aceste condici, dar am convingerea că voi mai găsi Eminovicieni la Costâna şi la Călineştii lui Cuparenco, precum şi argumentul că Petrea Eminovici a fost împroprietărit de boierul Cârstea, la marginea moşiei Costâna (în Greaţca sau Hreaţca), pentru servicii îndelungate de administrator, la fel cum s-a întâmplat şi cu Gheorghe Eminovici, care, după slujba de administrator la Dumbrăveni, a fost împroprietărit, tot la marginea moşiei boiereşti, în Sălăgeni, lăsând pământul fratelui său, Ştefan, cu care fugise în Moldova, cei doi fraţi Eminovici din Sălăgenii de astăzi fiind, probabil, urmaşii acelui Ştefan Eminovici, despre care Vasile Gherasim nu mai aflase nimic.

*

Altă pagină din Condica născuţilor de la Costâna

Altă pagină din Condica născuţilor de la Costâna

*

Pretinşii “nepoţi ai lui Eminescu”, I. Cozmei şi C. V. Steiciuc, ar fi avut obligaţia să-şi caute “sângele” sau “vodca” în vechile pagini mărturisitoare, dar n-au făcut-o. Pentru că ar fi aflat, precum Vasile Gherasim, că o oarecare Zoiţa lui Neculai Cozmei, din care nu se trag nici I. Cozmei, nici C. V. Steiciuc, s-ar fi căsătorit cu George Huţan, fiul verişoarei lui Eminescu, Eudochia (fata Mariei, sora căminarului, măritată cu George Maroneac), pe care l-a părăsit în noaptea nunţii, făcând trei falşi “Huţani”, în păcat, cu George Ungureanu. Dar fiii lui Ungureanu, deşi se născuseră Huţanu, şi-au luat numele de Eminovici, în perioada interbelică, mai mult sau mai puţin oficial, dar cu emfază naivă, ca să nu spun stupidă.

*

Pe linie maternă (doar Augustin Z. N. Pop s-a ocupat de această genealogie, dar fără cunoaşterea dreptului feudal Valaskim, ba şi intoxicat de falsurile unui istoric din secolul al XIX-lea, Haralambie George Lecca), Eminescu se trage din răzeşii Iuraşcu, cu baştina (ocina neamului, cum singuri mărturiseau) în Crăciuneştii de lângă Negreştii Vasluiului, în Crăciuneşti şi în Negreşti, dar şi în Filimoneşti (Hilimoneşti, cum s-au mai numit), trăind şi astăzi puzderie de descendenţi ai răzeşilor Iuraşcu, din care se trag şi Eminescu, şi Alexandru Ioan Cuza, şi Mihail Kogălniceanu.

*

O pagină de Condică parohială din Costâna

O pagină de Condică parohială din Costâna

*

Intenţionez ca, în anul celor şase veacuri (dacă nu cumva milenii) de existenţă, pe care le voi împlini în 2015, să am gata lucrată o astfel de carte. Eminescu nu are nevoie de ea. El îşi ajunge sieşi. În schimb, noi, ceilalţi, avem mare nevoie. Cine ştie, poate mulţi îşi vor descoperi legături reale de rudenie cu neamul Eminovici, nu închipuite precum I. Cozmei şi C. V. Steiciuc. Iar când le vor descoperi, poate că vor şi pricepe că rudenia de sânge nu înseamnă mare lucru, dacă nu-i dublată de o înrudire a spiritului.

*

Ion Drăguşanul

 


O zi pe Facebook şi Ovidiu Donisă

Public

*

Trebuie să mărturisesc, cu toată ruşinea, că, până astăzi, habar nu aveam că trebuie să gestionez şi o pagină de Facebook, ataşată acestui site. Prevenit de Facebook, am intrat unde mi se indica, am bifat câteva cereri de prietenie (din 77, dar cică nu am voie prea multe pe zi), am răspuns la câteva întrebări, apoi am început să lucrez pentru un tânăr student, care, doar ce i-am dat adresa de net (ion.dragusanul@gmai.com), mi-a şi scris următoarele:

*

“Legat de familiile Kapri (Baron Kapri) și Ianoș (Cavaler de Ianoș), m-ar interesa nume și informații legate de data nașterii/data decesului. În principiu am o lista foarte mare cu nume din ”Genealogia Familiei Kapri” de Asfadus Romașcan și o genealogia destul de complexa. Ceea ce nu reușesc să găsesc în schimb, sunt informații despre Kaprii din Bucovina de Nord, de unde vine familia mea. Am mai multe nume din familia mea pe care le am din arbore dar nu știu prea multe: Capri Ioana (Johanna) – 1901 – 1981, Capri Ioan (Johann), Capri Leon, Capri Isidor. Aceste persoane vin din Vișnița, Ivăncăuți și Cernăuți. Ceea ce găsesc pe internet, în general, sunt informații despre Caprii din Iacobești/Șerbăuți. Din păcate au fugit din Bucovina de Nord când a fost luată de ruși și au pierdut foarte multe documente, ceea ce îmi îngreunează căutările.

*

De altfel, as vrea sa stiu povestea familiei Ianoș. Știu doar că străbunicii mei au avut titlul de ”Cavaler de Ianoș” dar nu știu nimic de originea lor. Încerc să iau fel și fel de documente legate de asta dar e foarte greu să găsesc. Aveți vreo informație despre această familie? Orice informație este utilă. Numele străbunicilor mei pe partea Ianoș sunt: Ianoș Ramiro (1889 – 1977); Ianoș Eugen (n. 1877) căsătorit cu Helen Walter. Ei au fost din Ivăncăuți. De altfel, familia Ianoș (Janos) se află și pe siteul http://www.edelleute.eu/, cu titlul de Ritter von Janos. Nu știu nimic despre originea acestui nume. Orice informație legată de aceste două familii sunt foarte valoroase pentru arborele meu.

*

Cu respect, Paul T. Coman, PhD Student, Mads Clausen Institute”.

*

Cartile

*

Între timp, suceveanul Ovidiu Donisă mi-a trimis o puzderie de fotografii, pe care le-a făcut, cu ocazia manifestării de la Suceava, în cadrul Comemorării arderii Cărţilor Bucovinei. Fotografii frumoase (prea multe cu mine, aşa că pe alea le-am şters), inspirat selectate din curgerea clipelor, pe care le folosesc pentru ilustrarea acestui material.

*

Ion Dragusanul

*

Deşi nu mă preocupă genealogiile (nici nu sunt posibile la noi, unde doar cadastrul primitiv al uricelor şi şuretelor ţine loc de memorie), trebuie să-i spun studentului Paul Coman că străbunii lui nu provin din Vijniţa şi nici din Cernăuţi, ci din Ivancăuţi, în cazul neamului răzeşesc Ianăş (Ianoş), care avea părţi de sat şi în Stăneşti pe Ceremuş, şi în Jadova. Moş-strămoşul Ianăşilor este uşarul Dragoş, din vremea lui Ştefan cel Mare, şi se vedea în baza cărui raţionament.

*

Menachem Falek dand autografe

Moşul familie Ianăş este Dragoş, uşarul, menţionat ca proprietar al Ivancăuţilor în (7 mai 1473. Fiii lui Dragoş, uşarul, au fost: Cosma, Petran vătaf, Parasca, Nasta, Maruşca, Sofiica, Fedca şi Olena, neamul Ianăş trăgându-se din fiul Olenei, Drăgşan.

*

Nepoţii lui Dragoş Uşar su fost „Antonie vornicel cu fraţii săi, fii lui Cosma, Alexa cu fraţii săi, fiii lui Petran vătaful, Cosma cu fraţii săi, fiii Paraschii, Stanca cu fraţii ei, copiii Nastei, apoi rudele lor, Luca cu fraţii săi, fiii Maruşchii, Iuon Ţintă cu fraţii săi, fiii Soficăi, Ilinca cu fraţii ei, copiii Fedcăi, şi Drăgşan cu fraţii săi, fiii Olenii”, devin, în 8 martie 1604, „stâlpii” sau „bătrânii” pentru cele opt neamuri răzeşeşti din Ivancăuţi.

*

Dintre Ianăşi, urmaşi ai lui Drăgşan, fiul Olenei, sunt menţionaţi în documentele bucovinene (publicate de Bălan):

 *

– 26 mai 1757 – Constantin Ianăş, „moşnean în satul Ivancăuţi”

– 1772-1773, în recensământul lui Rumeanţev: şliahţii Ion sin (fiul lui) Simion Ianăş, Constantin grat ego (fratele lui Ion), Sandul sin Costii. Deci: Simion Ianăş (circa 1700), avea doi feciori, pe Ion şi pe Constantin. Fiul lui Constantin se numea Sandu.

– 12 aprilie 1782: Mihalachi Ianoş şi Nicolai Ianoş,

*

În 14 iunie 1794, cei şase copii ai lui Constantin Ianăş căpitan împart între ei  „patru odgoane şi giumătate din stâlpul ce se numeşte Pilipovschii din stâlpul lui Drăgşan”, dar şi din pădure, din moară şi din crâşmă, precum şi părţi de moşie din Stăneşti pe Ceremuş şi din Jadova. În 1843, un alt Constantin Ianoş (probabil nepotul căpitanului) patrona biserica Naşterea Maicii Domnului din Ivancăuţi.

*

Gabriela Teisanu si Radu Bercea

*

În ceea ce priveşte armenii Capri (Gabriela Teişanu, de mai sus, se trage din armenii suceveni Botushan, iar Radu Bercea, din răzeşii bucovineni din Lucava, un străbun al domniei sale fiind martor, în 12 martie 1640, atunci când Coste de Lucavăţ obţine uric pentru „a opta parte din jumătate de sat de Ivancăuţi”, cumpărată cu 40 taleri, de la Agafia, preoteasa, fata lui Drăgşan, ceilalţi  martori ai tranzacţiei fiind Goian de Jadova, fiul lui Pătraşco, Toader, Costin, Filip din Ivancăuţi, Vasilie de Lucavăţ, Gligorie Căzacovici şi Simeon), aceştia provin din Suceava, cel mai vechi fiind Grigorie Nigara Capri, care a murit în 1713, fiind înmormântat în cimitirul bisericii Sfântul Simeon, iar urmaşii săi cioplindu-i, pe piatra mormântală, şi titlul de baron, dobândit de Ivan Capri.

*

Mihai Panzaru PIM si Menachem Falek

*

Şi regretata soţie a artistului plastic Mihai Pânzaru-PIM, Gica Pânzaru, era, pe jumătate, armeancă. Armenii locuiau în târguri mari şi-abia în vremea austriecilor au primit încuviinţarea de a cumpăra moşii (aveau doar vii la Cornar, dar şi păşuni, fâneţe şi ogoare în jurul târgurilor de reşedinţă).

Primul armean Capri, care dobândeşte titlul de baron, după ce fusese însărcinat, de guvernatorul Enzenberg, să aducă, de la Gherla, cât mai multe familii armeneşti, care să se ocupe cu negoţul, a fost Ioan sau Ivan Căprăi, menţionat încă din 1760 ca locuitor al Sucevei, cu casă pe Uliţa Poni şi cu dughene pe Uliţa Mare sau Boierească şi la Piaţă, deci în vecinătatea bisericii Sfântul Dimitrie.

*

Menachem Falek si doamnele

*

Alţi armeni Capri, singurii pe care i-am aflat, la repezeală, sunt, în afară de omniprezentul Ivan Căprăi, pe care îl reţin documentele:

*

1790, 16 februarie: “Ivan Căprăi de la Mărăţăi” (acelaşi) ia în arendă Calafindeştii

1768, 29 iulie: Ioan Capri din Suceava

1785, 22 august – 1786,  8 decembrie, Ivan Căprăi stăpâneşte Măriţeia

1828, 12 iulie: Criste baron Capri din Suceava

1848, 16 iunie: Gregor baron Kapry şi Joseph baron Kapry

1876: Michael baron de Kapri, patron al bisericilor din Calafindeşti şi din Şerbăuţi

1907: baroneasa Albina Kapri este patroana bisericilor din Calafindeşti şi din Şerbăuţi.

*

Gabriela Teisanu si Menachem Falek

*

Las, mai departe, aparatul de fotografiat al lui Ovidiu Donisă să vă povestească tot ce are el de povestit, dar nu înainte de a preciza că fiecare fotografie are ca salvare numele celor care au încăput în ea:

*

Dragusanul Giurca Nita si Cosovan

*

Falek Constantin Severin si Radu Bercea

*

Gheorghe Giurca

*

Radu Bercea vorbind la telefon

*

Radu Bercea razand

*

Radu Bercea dand autografe

*

Radu Bercea

*

Menachem Falek si Rozalia Motrici

*

Menachem Falek si Radu Bercea

*

Menachem Falek si doamna 2

*

Menachem Falek scriind un autograf

*

Menachem Falek inconjurat de doamne

*

Imbratisare Nita Falek

*

Ion Dragusanul si Menachem Falek

*

Menachem Falek Ilie Nita si Gheorghe Giurca

*

Diploma


Porfira Loghin, răzeşă din Igeşti

*

Din Geneva (Elveţia), domnul Mihai Câmpeanu îmi sugerează, indirect, o datorie comună: aceea de a constitui Arhivele Bucovinene ale Sufletului, adunând şi gestionând mărturii, care, odată şi odată, pot reprezenta un fond documentar necesar şi remarcabil, pe care să-l valorifice oricine, dacă nu mi-o fi dat mie să o fac. Prin urmare, prin voia sorţii şi a întâmplării, încep această rubrică nouă,  rugându-vă să o întregiţi, să îmbogăţiţi fondul de memorie bucovineană cu propriile dumneavoastră patrimonii (Ion Drăguşanul).

*

Profira Loghin din Igesti

*

CERTIFICAT PORFIRA BUTA micsorat

*

“Numele meu este Mihai Câmpeanu, fiul lui Traian Câmpean si al Victoriei Loghin / Buta, născută la Igeşti, Bucovina, bunica fiind Profira Loghin din Igesti.

*

În anexă, veti găsi documentele relative la Profira Loghin, căsătorită Buta, cu soţul decedat în război, recăsătoritã cu Mihai Munteanu.

*

Rude: Loghin Alexandru, cu doi copii la Constanta, Ion şi Virginia; Victor Loghin, căsătorit la Grabăţ, în Banat, cu Bervy (suebă), deportaţi în Bărăgan şi reîntorşi la Grabăţ. Familia Iuricescu a locuit în Ferentari, Bucuresti.

*

Sper să nu vă ocup inutil timpul. Puteţi depune documentele la pubelă, după lectură. Munca dumneavoastră impune respect. Pentru prima dată, am avut informatii despre Igeşti, la 76 de ani.

*

Vã doresc multã  sãnãtate,

*

Michel Campeanu

Geneva, Elvetia.

*

Profira si Victoria Loghin din Igesti

*

CERTIFICAT VICTORIA micsorat

*

Conform certificatului de naştere, Porfira Loghin, născută la 31 august 1894, a fost fiica răzeşilor Iordachi Loghin şi Maria (Marghioala) Iuricescu, căsătorită cu răzeşul Vasile al lui Isaia Buta şi al Eudochiei Luchian. Victoria, fata Porfirei şi a lui Vasile Buta, s-a născut în 6 decembrie 1917, preot al satului răzeşesc fiind Iosif Cocinschi, care a săvârşit taina botezului, iar moaşă – Domnica Haritescu. Naşe au fost Emilia lui Nicolai Loghin şi Victoria, fiica lui Vasile Iuricescu, “ambele răzeşe în Igeşti”.

*

Fiecare om este important. Fiecare om, prin neuitare, înseamnă memorie bucovineană. Sunt fericit că mulţi bucovineni simt, trăiesc pe deplin acest adevăr.


Pagina 124 din 124« Prima...102030...120121122123124