Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 30

Sărbătorile Memoriei, la Gura Humorului

Afis CONFESIUNI CROMATICE m

*

Apărut drept responsabilitate asumată de Consiliul Județean Suceava, albumul de artă „Confesiuni cromatice” al pictorului și martirului Radu Bercea va porni pe cale, spre sufletele pasionate de frumos, din Gura Humorului, orașul de domiciliu și de suflet al artistului. Radu Bercea înseamnă, desigur, un reper important al memoriei bucovinene și, tocmai de aceea, conștienți de aceasta, noi, „Zicălașii”, vom face să răsune, pentru prima dată în istoria lumii, armoniile sacre ale celor 48 de cântece, culese de Charles Mikuli, din Bucovina, pe la jumătatea veacului XIX și publicate, cum era și normal, la Viena, pentru a fi răspândite în întreaga Europă.


Cu Radu Bercea am terminat-o. Ne vedem la lasări

Coperta Radu Bercea finala

*

Exact aşa va arăta opera tipografică de căpătâi a pictorului şi martirului Radu Bercea. Opera care îl reprezintă pe de-a-ntregul, în complexitatea stilurilor şi novaţiilor lui de om care arde la ambele capete, ca să recupereze timpul netrăit, timpul celor care l-au umilit şi oropsit.

*

În 22 februarie, de ziua de naştere a lui Răzvan Mitoceanu şi a mamei lui Petrică Oloieru, voi merge cu Zicălaşii la Gura Humorului, din drag de Radu Bercea şi de opera lui ca o lumină înlăcrimată. Chiar nu aţi băgat de seamă cât de tămăduitor lăcrimează lumina?


Probe pentru „Zicălaşi”

Probe 0

*

În sfârşit, „Zicălaşii” vor avea costume de lăutari târgoveţi. Astăzi, împreună cu „starostele” Petru Oloieru, am fost să probăm straiul celeilalte „înălţimi” din taraful zicălaşilor, gordunistul Ionuţ Chitic. Nu al profesorului Oloieru, pentru că starostele purta, în vremuri vechi, ilic din catifea vişinie, nu albastră, dar cum Petrică şi Ionuţ sunt clădiţi, dintr-un trunchi, după acelaşi calapod, a făcut proba pe acest costum, doar ca să îmbunătăţim detaliile discretei stilizări.

*

Probe 1

*

Petrică, surprins de schema însăilării de croiuri, s-a privit lung în oglindă, timp în care maistrul croitor Costică Băiţan fixa reperele pentru surfilări şi cusături. E greu de lucrat un port de epocă, iar dacă nu punea un cuvânt pentru mine voluntara „Bucovina Rock Castle” Bianca cea Blondă, fata maistrului croitor, nu găseam în Suceava atelier în care să fac, în doar câteva zile, straie de breaslă de târgoveţi muzicanţi, pe care „Zicălaşii” să le poarte cu ocazia celor trei concerte cu cele 48 de melodii naţionale româneşti, culese de armeanul cernăuţean Karol Mikuli, din nordul Moldovei, între anii 1841-1859. Discipolul lui Chopin a cules mult mai multe, ba însoţit de Iraclie Porumbescu, ba de Vasile Alecsandri, ba de Alecu Hurmuzachi, dar le-a ales doar pe cele 48. Exponenţiale.

*

Probe 2

*

La probe, straiele de muzicanţi târgoveţi, încă fără brâu şi fără nasturi, fără tivuri şi ciupacuri, derutează niţel, dar profesorul Petru Oloieru îşi pune imaginaţia la treabă şi, imediat, înţelegând cum stă treaba, dă indicaţii pentru anumite ajustări ca un adevărat specialist al portului urban de odinioară. În zilele următoare, va veni rândul lui Răzvan Mitoceanu, bracist în breasla zicălaşilor, dirijor al orchestrei Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” şi – ca păcat – prieten al meu. La fel ca şi Petrică, la fel ca şi ceilalţi zicălaşi.

*

Probe 4

*

După calapodul lui Răzvan se vor face costume şi pentru cei trei formidabili tineri violonişti, Mihăiţă Cotos, Narcis Rotaru şi Adrian Pulpă (în ordinea în care se aşează în scenă), dar şi pentru cobzar, care va fi să fie ales funcţie şi de un anumit timbru arhaic al vocii, dar şi de pasiunea altruistă, cu care ni se va alătura luptei cu morile de vânt.

*

Probe 5

*

În curând, vor începe repetiţiile. Petrică Oloieru a scris, deja, orchestraţia, iar dacă lăutarii noştri (singurii care pot cânta ireproşabil şi la prima lectură a unei partituri) nu ar fi prinşi şi cu alte repetiţii şi spectacole, am putea pune la punct, pentru prima dată, un program de repetiţii ideal. De regulă, repetăm în timpul nostru liber şi fonotecăm oricând se iveşte un prilej, de cele mai multe ori doar din drag de drag. Cântăm şi filmăm câte 40-50 de cântece de concert, iar acum, cu concertul de la Gura Humorului (22 februarie), Vatra Dornei (1 martie) şi Suceava (9 martie), toate începând cu ora 16, vom fi realizat şi al zecelea film video, prin strădania altor voluntari ai memoriei, precum Dănuţ Lungu, Gabriel Nicolae Sandu şi Lucian Căluşeriu.

*

Probe 6

*

Probabil că, aidoma unui alt prieten al meu, vă întrebaţi la ce cânt eu, de tot folosesc „vom cânta”, şi o să vă răspund ca şi lui Cristi Creţu: La creier. Că doar nu vă închipuiţi că, fără perseverenta încăpăţânare a minţii mele, aţi fi putut auzi sutele de cântece ale neamului nostru, din cele peste cinci mii, îmbrâncite de ignoranţă în bezna veacurilor pe care le-au luminat cândva.

*

Probe 7

*

Costumele „Zicălaşilor” diferă prin combinaţiile de culori şi sunt confecţionate, precum odinioară, din mătase şi din catifea. Se vor asorta de minune cu „Confesiunile cromatice” ale lui Radu Bercea, pe care îl vom însoţi, tot din drag de drag, pe itinerariul primelor trei lansări ale albumului său de artă.


Îți cer iertare, popor român!

Fotografie preluată de la MediafaxFoto

Fotografie preluată de la MediafaxFoto

*

În viața asta, am făcut multe greșeli și, drept urmare, ispășesc necontenit. Dar nu contează că ispășesc, dacă nu mă spovedesc public și nu-mi cer iertare. Prin urmare, mărturisesc, plin de amărăciune, că am greșit impardonabil, atunci când am crezut în Revoluția Română, irosindu-mi tinerețile în apărarea și pentru promovarea principiilor ei. De unde aveam să știu eu că pe minciuna bolșevicilor și securiștilor abia dărâmați se lățea pecingine minciuna bolșevicilor și securiștilor „cu față umană”, dar cu suflete și mai neguroase?

*

Mai de curând, am greșit față de poporul român votându-l pe nevinovatul arțăgos Klaus Iohannis, doar ca să nu-l votez pe arțăgosul nevinovat Victor Ponta. De unde să știu eu că votul meu nevrednic va aduce pacostea pe capul bietului meu neam, care se va dezbina aproape apocaliptic, sorbind cu nesaț din otrăvurile ideologice?

*

Ultima dată, nu am mai votat. Nu aveam pe cine și nu aveam pentru ce opta: și unii, și ceilalți, lacomi și nemiloși, doar își dispută „țara ca o pradă”. De unde să știu eu că vrăjmașii neamului din cele două tabere mafiote au spulberat identități și că neamul românesc s-a rupt în două jumătăți ostile reciproc, în loc să-și arate dușmanii adevărați cu degetul acolo, sus, unde România este înșfăcată ca o pătură veche, din care haitele politruce desprind hălci uriașe, clefăind în epuizanta tradiție a jigodismului  elitist românesc?

*

Prin urmare, nu am opinii. Aș vrea să-i pot uri și pe cei care au înșfăcat puterea, și pe cei care vor să le-o înșface din mână. Și unii, și ceilalți, în baza „votului popular”. Dar nu-i pot urî, atâta vreme cât bietul meu neam, dezbinat și îmbolnăvit de ură față de propria-i identitate, nu pune mâna pe bâte ca să-și alunge adevărații dușmani. Așa că nu mă mai interesează nici unii, nici ceilalți, și îți cer iertare, popor român, dacă nu pot fi de partea uneia dintre cele două dezbinări. Dar încă mai sper că, odată și odată, tot vom ajunge și noi, românii, o națiune…


La răscrucea cântecului național românesc

Zicălaşii legendarului Nicolai Picu

Zicălaşii legendarului Nicolai Picu

*

Concertul „Zicălașilor” cu cele 48 de cântece naționale românești din anii 1841-1850, pe care le-a publicat, în patru caiete, la Viena, discipolul lui Chopin, armeanul cernăuțean Karol Mikuli, înseamnă, ca și cântecele culese și publicate de neamțul Franz Josef Sulzer, în 1791, răscrucea fundamentală, pe care Petru Oloieru sau Răzvan Mitoceanu o pot studia exemplar, dacă vor răspunde provocării lui Mihăiță Cotos, care, la doar 24 de anișori, va lansa o carte importantă despre tradiția lăutărească în Bucovina și, implicit, despre tehnicile de interpretare de odinioară.

*

Datorită fonotecărilor de până acum (vreo 600 de cântece vechi, din care 300 înregistrate doar audio, cu Răzvan Mitoceanu la vioară și cu Petrică Oloieru la țambal), și un nepriceput ca mine a putut desluși dovezile că, din vremea lui Ștefan cel Mare și până prin 1914, au supraviețuit în Bucovina, cu atestări (cu siguranță, și în alte provincii românești, dar fără dovezi), splendidele construcții melodice „Haiducii” („Haiducki”, în tabulatura lui Jan z Lublina din 1502) și „Cucuruz cu frunza-n sus” (publicată, în 1531, în „Wittenberger Gesanbuch”), cântec pe care Eminescu mărturisea, în 1883, că l-a învățat în Bucovina, nu în Ardealul pe care îl cunoscuse temeinic și în care cântecul s-a înrădăcinat pentru totdeauna. Iată cum se cânta, în Suceava, în vremea lui Ștefan cel Mare, acest minunat și durabil cântec:

*

8.cucuruz cu frunza-n sus

*

Mikuli, care îl ascultase și pe legendarul Nicolae Picu, a publicat cântece românești din nordul Moldovei care fie că s-au pierdut, fie au fost adoptate și păstrate de Ardeal, fie au devenit componente ale inegalabilei „Rapsodia a II-a” a lui George Enescu, și el bucovinean prin mamă și, dinspre tată, tot pe linia maternă (bunica). Și pentru „Pasăre galbenă” am apelat noi, „Zicălașii”, la vocea „arhaică” a profesorului Constantin Irimia și la cobza lui de zicălaș înnăscut:

 

*

19.pasare galbena

*

Celelalte cântece vechi, culese de Mikuli, a căror poveste o știu, n-am izbutit, încă, să le ascult, cu excepția unor hore și a „Arcanului”,  decât în execuția grăbită a unui program de computer, dar nu mai e mult până în februarie, când zicălașii al căror drăgușan sunt le vor lucra și, astfel, voi fi primul care să le asculte. Am, undeva, fragmentele acelea de execuție acustică mecanică și, dacă le voi găsi astăzi, voi reveni cu un material, care să vă convingă dacă merită sau nu să participați la unul dintre cele trei concerte, programate la Gura Humorului (22 februarie, ora 16, la muzeu), Vatra Dornei (1 martie, ora 16, la Casa de Cultură) și Suceava, 7 sau 9 martie – încă nu am luat decizia definitivă pentru dată, oră și locație.*


Pagina 30 din 218« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »