Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 206

Jaful secolului

JAFUL SECOLULUI ÎN ROMÂNIA

magistraţi, călugări, pădurari şi politruci

vor înşfăca pădurile Bucovinei

Picture 004

     Şmecheria revendicării averii naţionale româneşti din Bucovina, numită Fond Religionar, de către două duzini de cetăţeni particulari (senatorul Gheorghe Flutur s-a retras, iar alţii deja taie pădurile de pe malurile râurilor cu lapte şi miere din „raiul” lui Pimen Zainea), care, profitând de corupţia unei judecătoare (prietenă de familie cu avocatul revendicatorilor), şutesc titulatura patrimoniului românesc bucovinean şi o atribuie unei găşti de lacomi ticăloşiţi, nu reprezintă un demers al Arhiepiscopiei Sucevei, nedrept şi acesta, dacă ar fi existat.
     Pădurile Bucovinei sunt revendicate de următorii cetăţeni, din fotocopia actului constitutiv al fundaţiei de drept privat (constituită prin consimţământul membrilor, care se substituie, cu complicitatea Justiţiei, fundaţiei de drept public (înfiinţată de stat, prin lege):

 

1 fond

 

     Trageţi singuri concluziile, iar dacă aveţi nevoie de mai multe amănunte, citiţi şi „Istoria uitată şi iertată a averilor mănăstireşti”, pe care am scris-o în 2003 şi pe care o inserez în acest blog, la rubrica „Istoria averilor mănăstireşti”, spre a fi de folos celor care nu şi-au putut procura cartea la timp.


Liftul, cărţile, politicienii

Liftul ortodox, cărţile, politicienii,

eşafodul şi slugărnicia televiziunii lui

Ştefan cel Mare Alexandru

cel Bun Băişanu Vodă

 

1 liftul

Ca monştri înnăscuţi şi plini de toane,
politicienii, de-o eternitate,
îşi tot pitesc sub „feţele umane”
adevărata lor identitate!

      Penibila politico-sfinţire a liftului ortodox de la Spitalul Gura Humorului, petrecută miercuri, 27 martie 2013, înseamnă, în consistenţa jalnică a evenimentului, un efect al slugărniciei televiziunii lui Ştefan cel Mare Alexandru cel Bun Băişanu Vodă, aflată, încă, într-o frenezie electorală apologetică de gâscă dezorientată atât de unilaterală, încât îi sar PNL din coadă.
     În fond, în aceiaşi zi, la Gura Humorului, se întâmplau şi alte lucruri, unele chiar demne şi durabile, pe care preşedintele C.J. Suceava Ioan Cătălin Nechifor, prefectul Florin Sinescu, vicepreşedintele Ilie Niţă, subprefectul Constantin Harasim, primarul Marius Ursaciuc, şefii instituţiilor judeţene şi primarii din zonă ţinuseră să le respecte, să le omagieze cu sufletul, ba chiar cu o anume omenească pioşenie.
     Deşi l-au însoţit pe teologul student Băişanu şi la comedia liftului electoral, Nechifor, Sinescu şi ceilalţi veniseră, în fond, la Gura Humorului, pentru a-i omagia pe martirul Radu Bercea, care îşi lansa albumul de artă „Bucovina mărturisită”, pe scriitorul Ion Beldeanu, care încredinţa viitorimii volumul selectiv al creaţiei lui lirice, „Cămaşa de trecere”, pe compozitorul Emil Havriliuc, căruia mezzosoprana Viorica Daud-Corjan, baritonul Cezar Mititiuc şi pianistul Ionuţ Ciubotariu îi desluşeau, pentru marele public, romanţele-lied, de curând încredinţate tiparului, sub titlul „Drum fără sfârşit”, şi pe muzicianul Marin Constantin Gheorghe, autorul unei noi culegeri (a patra) de „Jocuri tradiţionale şi melodii de nuntă” din Bucovina, interpretate, atunci, printr-o inspirată selecţie, de interpreţii Doina şi Ciprian Petroaie (mamă şi fiu), acompaniaţi orchestral de prof. Cristian Milici (vioară) şi de însuşi Marin Constantin Gheorghe (acordeon).
     Cătălin Nechifor, cu care premeditasem „Sărbătorile Memoriei” de vreo şase-şapte luni, încoace, semnatar al Diplomelor „Opera Omnia”, pe care le-au primit cei patru creatori bucovineni, ţinuse să le înmâneze personal lui Emil Havriliuc şi lui Marin Constantin Gheorghe, în oraşul lui Radu Bercea, omul cu un destin incredibil (născut, ca şi Mircea Streinul, în Cuciurul Mare, răpit de securitate, pe băncile unui liceu de arte plastice din Iaşi, şi îmbrâncit în temniţele politice ale României, dar care, în ciuda potrivniciei vieţii, a izbutit să ne ofere o operă plastică deplină).
     Nechifor, Sinescu, Harasim, Niţă şi Ursaciuc asta aveau de sărbătorit: creaţia. Dovadă că aşa este: ritualul urma să se desfăşoare în absenţa presei, dar în prezenţa unui public atât de numeros, cum nu mai fusese niciodată la Gura Humorului.
     Din nefericire, Ştefan cel Mare Alexandru cel Bun Băişanu Vodă, cu slugarnica lui televiziune pe post de umbră, tocmai umbla lobodă şi papură prin judeţ, ca să pozeze în ctitor, inclusiv de lifturi, de cădelniţe, de tămâie, de lemn, Tănase – ca şi limba lui şi a televiziunii lui (cu excepţia redutabilului marginalizat, Valentin Chidoveţ) .
     E drept, n-a ratat Ciubăr Vodă ot şi of Bogata nici şansa de a da ceva filmat privat pe gură şi la „Sărbătorile Memoriei”, la care nimerise din întâmplare, „ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă”, cum ar fi spus William Faulkner, dar fapta culturală nu-l interesa nici pe Băişanu, nu o interesa nici pe umbra lui mediatico-electorală, aşa că slugoiul lui cu nume nemţesc a chibzuit (vorba vine!) că e mai persuasiv să-l paraşuteze pe Vodă Băişanu, în spaţiul public, drept evlavios creştin, care face cruci ritmice, ţinând isonul triadei protopopului Nuţu, decât ca iubitor de cultură, mai ales că pe Hojman sau cum naiba îl cheamă pare să-l fi durut în umilinţă prea cucernica mea urare, adresată, din postura de organizator şi moderator al evenimentului cultural, doar câtorva dintre politicienii judeţeni: „Le doresc să ajungă cât mai sus; dacă se poate, chiar pe eşafod!”.
     Prin urmare, datorită lui Hoţman sau cum l-o fi chemând pe trepăduşul lui Băişanu Vodă, producătorul şi răspândacul filmuleţului cu „liftul ortodox politic” de la Spitalul Gura Humorului, s-au făcut de râs, în întreaga ţară, toţi politicienii judeţului Suceava, deşi trebuia să se facă numai Băişanu (care pururi se face şi se preface, amin!).
     De unde se vede că înţelepciunea populară, care avertizează asupra celor cu care te însoţeşti, încă rămâne valabilă ca înţelepciune.


Peambul Cultura etalonul coruptiei

Preambul la articolul


„Cultura, etalonul corupţiei

şi în zodia USL-aşilor” (I)

 

 

1 etalon

 

Oricum ar fi ce-i dat de la natură,

să recunoaştem că-n democraţie

avem acut nevoie de cenzură…

măcar pentru excesul de prostie!

Caricatură de Radu Bercea, ilustrată epigramistic de Ion Drăguşanul


Cultura etalonul coruptiei

Cultura, etalonul corupţiei

 

1 etalon

 

şi în zodia USL-aşilor (I)

 

     Etalon, căci metaforă, simbol sau măcar figurativ al corupţiei nu i se poate spune, din moment ce nu „rimează” nici cu horvat, nici cu brăteanu, nici cu filip şi nici cu beldiman, deci cu slugile anticulturale desăvârşite ale artei rotaţiei la guvernare.
                                                       *
Corupţia în sistemul judeţean sucevean al culturii a început prin reorganizare.
Guvernul Boc tocmai impusese o lege impopulară de reducere a numărului salariaţilor din aparatul bugetar cu 25 %, şi-atunci, pentru merite portocalii în „hora bucovinei”, i-a fost aruncat osciorul bugetar al culturii judeţene cameleonicului cântăcios folcloric brăteanu călin.
Asupra bugetului cultural, guristul s-a năpustit, „cu mucii în batistă” – vorba unui cunoscut şlagăr al lui, împreună cu „echipa” (încă 5 noi angajaţi nelegal!), proclamând ultimativ: „Suntem barbaţi, suntem deştepţi, facem echipă! Cui nu-i convine este liber să plece!”.
Şi s-au văzut obligaţi să plece, încetul cu încetul, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM şi muzicianul Emil Havriliuc.
„Încă de unul mai trebuie să scap!”, perorează, fiecare în parte, arendaşii cântăcioşi (şi bucalii, şi suflătorul în sticlă) ai bugetului judeţean cultural. Şi se referă nerostit, desigur, la mine.
                                                           *
Fără concurs, fără competenţă, străini de mediul pe care-l înşfăcaseră ca pe o vacă de muls, angajaţi direct consultanţi artistici (un analfabet, chiar „regizor artistic”), brătenaşii sau „coşneguţii”, cum inspirat îi poreclise cineva, au înjumătăţit bugetul culturii judeţene prin lefurile lor brute uriaşe.
Responsabili, prin şireată slugărnicie, de încălcarea legii Guvernului Boc (şi a lui Ponta, mai nou), prin „reducerea” numărului de salariaţi ai Centrului Culturii Tradiţionale, cu 25 %, rămânând, din 14, doar… 20 (!) angajaţi la buget, au fost, sunt şi vor fi cadrista judeţeană beldiman mihaela şi „managerul” transparenţei (ca sticlele care-i ţin loc de instrument de suflat) horvat petre.
                                                           *
Pardon! Pentru că şi pentru responsabilitate s-a găsit leac, înjghebându-se un consiliu de administraţie, care, prin vot, să nu mai răspundă de nimic, o pletoră sfertodoctă, formată din horvat petre, brăteanu călin, două cucoane, un neica-nimeni din Consiliul Judeţean şi abulicul filip sorin, acela de şi-a tapetat geamurile maşinii personale, spre exterior, cu ilustrate-icoane, ca să se impresioneze petrecăreţii nunţilor la care prestează de duiosul lui creştinism ortodox.
Între nunţi, filip e proptit manechin în scaunul managerial al absolut utilului Ansamblu „Ciprian Porumbescu”.
Util, în afară de nunţi şi petreceri, în campania electorală perpetuă şi nesfârşită (sic!) a portocaliilor, iar la ultimul bairam de prostire publică, a multicolorilor USL-aşi, spre care cotise, şiret şi în ultima clipă, şi brăteanu călin, împreună cu „echipa” lui.
Doar horvat împărţea, prin parc, umbrelele propagandistice ale portocaliilor, dar nu-i bai, pentru că, vorba unei epigrame a lui George Petrone, multe prostii mai face omul la beţie… electorală, deci în bună parte democratică, naţională şi patriotică.
                                                         *
USL-aşii judeţeni, recunoscători, le menţin privilegiile (au uitat de concursul, pentru ocuparea posturilor manageriale, anunţat pentru toamna trecută), printr-un aparent somn al raţiunii şi al acţiunii, care naşte monştri (deja au trecut 9 luni, de când au luat puterea). Cu o condiţie: să mai angajeze un director, şi el semianalfabet, dar care are antecedente culturale de bătut folcloric pingica. Nu e cântăcios, ci jucăcios, dar tot folcloric!
                                                         *
Între timp, singurul pictor român, din întreaga Românie şi din diaspora, antologat, de British Museum, în „Pictori ai Mileniului III”, suceveanul Constantin Ungureanu-Box, printre altele şi un poet remarcabil, supravieţuieşte cum poate, fără să dobândească un binemeritat loc de muncă în domeniul pentru care fusese ursit.


Capul lui Baisanu il vor!

Capul lui Băişanu îl vor!

 

     Ştefan cel Mare Alexandru Vodă Băişanu, adevăratul şi singurul cârmuitor al patriei judeţene şi municipale, susţinut frenetic de 46 familii de cumetri proprii şi personali, în frunte cu viceprimarul Ovidiu Doroftei, desemnat Cumătru-Şef şi Hatman, va avea, ca orice voievod moldovean, un sfârşit tragic şi destul de apropiat.
     Discutând, la întâmplare, cu boierimea judeţeană galbenă-n cioc, mi s-a spus, cu of şi jurământ, deşi nu era nevoie, că, la apropiatele alegeri din PNL, ei, peneliştii judeţeni, care-s mult mai mulţi decât peneliştii cumetri municipali, capul lui Băişanu îl vor.
     Şi tot boierii galbeni-n cioc mi s-au plâns că n-au noroc, încercând să mă convingă că se vor schimba sortirile, ursitele şi ursitoarele, imediat după căderea lui Ştefan cel Mare Alexandru Vodă Băişanu, când vor retrage sprijinul politic şi tuturor înscăunaţilor „prin concurs” în scaune manageriale descentralizate sau judeţene, dacă nu vor da câte o declaraţie scrisă despre cât i-a costat înscăunarea şi cui anume au dat banii (ceea ce şi eu sunt curios să aflu).
     Aşa că, Măria Ta, ia seama la ce zice cronicarul şi, vorba lui Marin Sorescu, în „Răceala”, „ori mai măreşti ciolanul, ori mai răreşti din câini”, că deja îşi arată colţii, ameninţător!


Pagina 206 din 208« Prima...102030...204205206207208