Victor Eftimiu: Iisus pe cruce
*
Îl istoveau, pe vârful de colină
Oțelul, lancea, spinii și amarul;
Pe brânci, soldații azvârleau cu zarul
Și-i împărțeau veșmintele-n ruină.
*
Furtuna se opri. Iar luna plină
Albea în fund, urcând și ea Calvarul.
Pe fața lui, mai albă decât varul
Cădea ușor a razelor lumină.
*
În ochii lui, o boltă înstelată
Își răsfrângea seninul nesfârșit
În clipa când, zvâcnind ca o săgeată,
*
O stea se spulberă în infinit…
O, steaua ce lucise altădată
În calea celor Trei din Răsărit!
*
Victor EFTIMIU
*
(Luceafărul, Anul IX, nr. 9, 1 mai 1910)