Vernisajul Salonului de primăvară-vară 2015
*
De regulă, vernisajele expoziţiilor organizate în şandramaua futuristă, dar total improprie pentru aşaceva, a Primăriei Sucevei mă cam scot din ţâţâni. Am îmbătrânit, nu mai rezist la pupăceli indecente, la limbajul de rumeguş gen “eu vă rog în continuare să continuaţi”, la aerele docte ale unora dintre vorbitori, care, dacă stai şi asculţi cu cumpătare, pricepi că nu despre expoziţii vorbesc, ci se dau în stambă cu preţiozităţi care să treacă drept erudiţie.
*
La vernisajul Salonului de primăvară-vară 2015, n-am avut probleme. E drept că în expoziţie au fost puse şi lucrări proaste (toate antieminescienele cu… Eminescu, de pildă) şi destul de multe platitudini vizuale, intrate în tradiţie şi în uzual, dar toate acestea dispar în armonia generală de novator, de altceva, de prospeţime, de sinceritate şi de demnitate sufletească pe care o degajă expoziţia în întregul ei.
*
Nu prea ştiu ce s-a spus la vernisaj, pentru că renunţasem la auz, prin abuzul văzului asupra fiinţei mele, şi eram atât de copleşit de frumosul creat, încât baricadele prostului gust, ridicate de spiritul folcloros al civilizaţiei urbane sucevene nu mă mai deranjau, dimpotrivă, mă amuzau ca detalii nesemnificative ale comediei umane.
*
*
Bineînţeles că la praznicul artistic de final nu am rămas. M-am retras, izgonit de chiciurile “expoziţiei cu vânzare permanentă”, chiciuri care îşi înfigeau colţii, perfid, în frumuseţea lumii şi a artei acelei lumi. Pentru că, uitasem să vă spun, majoritatea celor din imaginile de mai sus sunt artişti plastici, adică magicienii care mi-au înfrumuseţat această zi. Dar iată şi monstruozităţile artizanale, care nu scapă din tentaculele stupidităţii lor nici lumea, nici frumosul estetic:
*