sloboade sunet rar pentru prigoană

în lumea asta ninge tot mai rar

căci strunele s-au rupt şi nu mai cântă,

dar nu e vremea să mă fac cobzar,

ci doar tăcerea care vă-nspăimântă

şi vă-mbrânceşte crudă în eres

şi-n închinări la fel de prefăcute,

deja aud: ninsorile dau ghes

şi viscolul săgeţile-şi ascute,

şi inima, de-o am, nu le ajunge

pentru beţia ultimei petreceri,

şi-atât de nemiloasă mă străpunge

săgeata căii înspre alte treceri

încât mă simt vânata vietate

sleită de puteri de-atâta goană:

un corn de vânătoare, în cetate,

sloboade sunet rar pentru prigoană