şi cântecul zâmbind mi se arată

e-atât de greu să rătăceşti în doi

prin raiul casei – miticul pătrat –

şi să aştepţi căderea în păcat

ca să te-ntorci în lumea de apoi

în care călărind pe o clipită

doar viaţa ta s-o risipeşti drept vamă

şi să asculţi povestea împietrită

ce sfârtecă prin tine şi te cheamă

în raiul unei tainice-ncăperi

al ispăşirii cosmice de-acum

şi să te laşi pe crucile de fum

bătut în cuie lungi de primăveri

ca să te doară numai primăvara

pe care-o desluşeşti îndepărtată:

prin carnea mea a înviat vioara

şi cântecul zâmbind mi se arată